Poezii de Mariana Cristina Popan

1.    Rugă către cer....

Dintr-o zare se desfată
Nourii-ncărcaţi de apă
Peste gureşele  vrăbii
Dintr-a ierburilor săbii.

De pe culmea netezită
De a calului copită

Se aude un răsunet
De a vântului lung vuiet.

Cu un  piuit  preludiu
S-a lăsat în iureş uliul,
Ce  şăgalnic se avântă
Peste dealuri, peste stâncă.....

De  prin văi înrâurite
Se-alarmează unduite
Valuri reci peste poteci,
Nu te lasă să le treci.

Te-ar mai saluta odată,
Trecător pe tine, iată!
Însă, cum natura  sură
Ce-ai secat-o-n bătătură

S-a cam supărat amar,
Precum codri de cleştar
De nu-ţi spun în zori de zi
Bună dimineaţă fii!

Nourii cu reci  de ploaie
Codrii peste tine-ndoaie,
Din adâncuri văi să toarne
Nervi cu tunete –ce toane!

Cu un sunet de tenor
Cerul  cutremurător
Îţi astupă scărişoara
De-ţi întunecă şi ţara.
Doamne, rău s-a supărat
Codru veşnic minunat,
Codrul cu verdeaţa lui,
Frumos precum altul nu-i!

Codrul veşnic viu şi tânăr,
Înflorind cireş şi măr,
Bradul veşnic înverzind,
Numai omul rătăcind....

Va-ndura  destinu-i dat
De-al naturii neiertat?
Suportav-a ce-i nescris,
Legea firii de ne-atins?
.......................................
Din ploi dese   de afară,
C-un strop picurat  de ceară
Am încondeiat o rugă,
Către ceruri să ajungă..



Ruga sufletului mic,
Printre slove  de nimic-
Aş rosti către-al nost-cer
De a ne ierta stingher!

În loc de bunădimineaţă,
Lumineze iar la faţă
Cu o rază de la soare,
Doar un strop peste cicoare!......


2.    Mereu miroase frumos....

Miroase-a dorurilor iarbă
Din câmpurile din trecut umblat,
Miroase-a flori din mândra salbă
Ce-nvăluiesc păduri de altădat...

Miroase a natură împrejur,
A  aer plin de vechi alean,
A ceruri limpezi, ceruri de azur
Ce veşnic colorează  chip uman....

Miroase printre flori un curcubeu.
Cristal de clopoţei a inundat
Peste-ale lumii porţi şi-ntr-un eseu
Le-aşterne nouă.....eu le-am admirat.

De-ar mirosi mereu a floare
Suflete sfinte care suie-n cer,
Ar fi  pământ care-ar renaşte-n soare
Un nou pământ,  mult mai prosper.

De-ar mirosi din chintesenţa veche
Venită din străbuni părinţi,
Prin ei renască spirite-n priveghe,
Prin strănepoţii lor, mereu cuminţi....

Ar re-nvia prin spirit sfânt străbunii,
Iar noi am fi mai vii ca altădat,
Ştiind cum să ne creştem junii
Înmugurind păşuni de altădat!


3.    Colindând printre  clipe....

Sunt venită din trecut,
....nu știu cum am apărut....
Cred,...mă aflu în prezent,
Timpul meu e-n ascendent?

Dar  acum sunt călător,....
Spre  prezent? Spre viitor?
Viața mea-i buchet de clipe,
Mai amare,  mai acide....

Sunt aici, mâine acolo,
Azi cu-amici...Dar mâine?...Solo....
Ba  aproape, ba departe....
...timpul  clipele-și împarte....

Pretutindeni clipe-s dulci
Amalgane  ce le-ncurci,
Pe  când clipele-ți vibrează...
Parcă  dormi,...mintea-ți visează....

Sunt venind din depărtare
Alte clipe călătoare,
Însă ele-s cam amare.....
Parc-ar  şti  să  te-nfioare..
De  prea multe  vremuri clipe-s,
Ale timpului echipe,....
Mai încete, mai rapide,
Mai puternice, tacite....

Ca  oricare  clipe reci,
Mai apoase,  ori mai seci,
Noaptea le presară-n vise-ți,
Visător, acuma cugeți......

Căci  în  ziuă  clipele-ți
Liniștiri spre alte vieți?
Liniștiri te-nvăluie.....
Somnul drag te năruie....


4.    Autoportret

Sunt  un  condei  de  stele,
Cu  chipul mamei mele,
Un   tril  de  păsărele
Purtat  printre  iedere.
Sunt  un condei cu  raze
Din  soarele-mi  albastru,
Iar   florile-i turcoaze
Se oglindesc în  astru.
Sunt  un condei  de  floare,
Un  suflet  gingaș, viu,
Ce-nvăluie-n vâltoare
Nori pe cer pustiu..
Sunt un condei  liniar
Intersectând  natura,
Cu  ceru-mi  de  cleștar
Pictez din nu armura-i.


Sunt  un  condei  de  ceruri
Cu  românești  minuni,
Le  scot  iar  din misteruri,
Le-mprăştii în cununi.
Sunt  un  condei  din zi,
Aprind  un  vechi crâmpei
Pe  ceruri  purpurii,
Sunt  colorat  condei...
Sunt  un  condei  de  vise,
Spre  cer  înălțătoare,
De paradis  cuprinse,
Purtate-n depărtare.
Sunt  un  condei  de   slove,
Te-mbra cu slova-mi slugă,
În colorate robe,
Lucirea  să  te-ajungă.
Sunt  un  condei  albastru
Pe  ceruri  nesfârșite,
Înălțător  spre  astru-
Coloane infinite.
Sunt  un  condei  de  aur,
Cu  razele-mi  din  soare,
Din cer cu  glas  de  graur
Duios  m-avânt  în mare.
Sunt  un  condei  în  verde
De iarbă  colorat,
Mă  pierd  în  firul  ierbii,
Căci  flori  i-am desenat.
Sunt un  condei  de  floare,
Copacii-i  înfloresc,
Cu  slovele-mi  din  soare
Din  stilu-mi  românesc.
Sunt  un  condei  de  perle
Pe  ceruri  românești,
Unesc  mereu  cu  ele
Meleaguri strămoşeşti.
Sunt  un condei   de  porturi,
Folcloric  românești,
În  hore  fie  cercuri
Cu  doine din poveşti.
Sunt  un  condei  din soare,
Venit  din  România,
Să-i  colorez  paloarea
Ce-aprinde-n  soare  glia.
Sunt  suflete  îngemănate,
Muiate  pene  și  condeie,
Cu  ochii lor  par nestemate,
Prin  slove, mândre  orhidee.
Sunt  suflete  din  poezie,
Născute din  talent  și  arte,
Sunt  dăruire  pe  vecie,
Doar  fericite  nestemate....

Sunt  sufletele  noastre-aproape,
Mă  bucur  mult  că vă  cunosc!
Din  lumea  voastră  de  departe,
Prin  slove  vă  salut  duios!
Sunt  cele  patru  zări  în lume,
Vorbindu-le  în mii  de  limbi,
Dar toate au un singur nume,
Ne-a  reunit în cer, în  nimb.
Sunt  frumuseți  mereu  aprinse,
Cu  însemnări prea  românești,
Căci  dorurile  noastre-s  vise,
 Române,  prin ele dăinuieşti !


Sunt  un condei  în lume,
Mă  poartă  mai  departe,
Doar  gândurile-ți bune
Te ştiu  eternitate.
Sunt trecător prin lume,
În vremuri un condei,
Prin viață îmi port anii,
Mai răi, sau buni, ușor sau grei.
Sunt slova românească,
Un suflet rătăsec
În timpuri nesfârșite,
Nu știu să mă opresc.
Sunt clipele-mi visare,
Cătând șoptit în haos,
Mă-ntorc în lumea mea,
Fără vreun repaos.
Sunt  semn  de întrebare,
În labirint m-avânt,
Sărutul meu te are :
Acelaşi sunt ROMÂN.


5.    Destăinuire

Am  conturat cândva cărarea  sorții,
Ea   m-ar  fi condamnat  pe  drumul morții ,
Am  vrut  să  fiu  o  flacără-nsorită,
Dar  soarta  m-a  făcut  cenușă  otrăvită.

Din neant    am  renăscut  prin  tine,
Prieten  drag,  cu  drag vorbești  cu mine.
Am  dat  viață  unei  făclii senine,
Ea-n  brațe mortuare s-ar  fi  lăsat  pandine.

Eu  m-am privit  adânc în taina  nopții
N-oglinda  vieții mele, certând  mania morții .
Din  neguri  groase  și  amare
Am  cerut  sfaturi  mare  din  razele  de  soare.

Le-am  învățat  serios  din  naltu-mi  cerul,
El m-a-nvâțat  să  îi  citesc  misterul .
Apoi  cu  elixirul   sorții  reci
La luptă m-am pornit, cu moartea  pe poteci.

Dar lupta  nici  nu  începuse
Că moarte-n zorii zilei  se  pierduse.
Am  învățat  de  la  iubita-mi mare
Că  moartea poate  trece, dar ce  rămâne-i  SOARE.
                      
Pe  drum  am întâlnit  păsări  măiastre,
Un chip subţire, bătrânel
M-a copleșit  cu   vorbele-i pioase:
-Ce  crește-ncet, se  face  voinocel!              

Un  drum  e  VIAȚA,  cărări  în labirinturi,
Cu  coborâșuri  și urcușuri,
Dar   gândurile-mi rămân mituri
De  întrebări  cu  rezolvări în  jucării  și plușuri
                                                                                               
Când  norii-n ochii  tăi  sunt  ploi,
Iar  viața  din  ursită-ți  nu  socoate,
O mână  mângâindu-mi  pașii-mi goi,
 Din RUGĂ  m-a  salvat  de  moarte.

În  RUGĂ, PRIETENE,  rămân,
Căci  doar  blestemul  tău mă poate  omorî:
Iar  sufletu-mi puternic  legământ:
Eu lupt  și după moarte, c-așa-i  bravul  ROMÂN!

În  taină, soarele  s-a înțeles
Să-și lase  sora, luna  să păzească
Vrăjite  elixiruri  ce  le-a  dres
Ca viaţa să se-nsănătoşească.

Prin  gândul  lor măreț,  s-au prins în  noaptea  lunii
Pe  stele  să le-aducă  scutul  de  apărare
Pentru  esența  care  renaște  raza lumii,
Cu  fii și fiice  ce  străluce  când e soare.

Prin  legământ  stelar luna  a  priceput
Că  elixiru-i  taina  vieții  de  demult......
În șoapte  fermecate  le-au  pregătit  pe  stele
Să  aibă  protejare  pentru  esența  vieții  grele.


6.    Acasă

Acasă-i un sentiment,
De trecut şi de prezent,
Viitorul depărtat,
Veşnic verde  neuitat,
Protejat şi neatins,
Lucind soarele din vis,
Lucind luna de pe cer,
Sentimentu-mi din mister,
Dintre stelele făclii
Artificii îmi sunt mii,
....................
Acasă e-un esntiment
Omniprezent,
Omniscient.
Acasă e-un vis frumos,
Care dacă-l iei de jos,
De-l atingi c-un fulguşor,
Te cuprinde cu fior,
Îţi e teamă dacă-l pierzi,
Îţi e teamă de nu-l vezi,
L-ai îmbrăţişa puţin,
Acasă e-o verde spin
Din jurul unui trandafir,
Din geamul casei cu zefir...
Acasă-.....-i suflet curat
De ne-atins.....imaculat.....
Csasa mea rămână munţii
Ce unesc înalte astre
Cu a mării valuri albe,
Cu întinse zări albastre.

Casa mea.... e pretutindeni....
Eu rămân suflet hoinar
Printre brazii mei din munte,
Pe sub ape de cleştar.....

Casa mea-i...sufletul firesc..
Este liniştea zâmbind....
Este frumuseţea vieţii
Ce-o împărtăşesc......iubind.....

Nicăieri nu e mirific
Cum este în casa mea!
Călător hoinar şi prieten,
Vrei să locuieşti în ea?

Poate poţi împodobi
Cu-ale tale sentimente
Încăperea-i deşi strâmtă,
Pretutindeni permanentă.......


7.    ...Eu nu sunt...eu exist.

Sunt lacrimă și râs,
Sunt tristă-n fericire,
Sunt soare și pământ,
Sunt  vis și împlinire....

Sunt demon și sunt înger,
Sunt noapte,  sunt și zi...
Destin și realizare,
Sunt felul tău de-a fi....

Sunt vis și realitate,
Sunt ură și amor,
Sunt moartea urii tale,
Sunt dragostea-ți din zori...

Sunt noimă și-mplinire,
Sunt gând și adevăr,
Sunt raza vieții tale,
Sunt curma unui  măr....


Sunt  filă de poveste,
Sunt gata de-nceput,
Sunt ce am fost odată,
Sunt ce? Dar ce nu sunt?

Sunt ce dorești-iubire,
Sunt suflet și nu sunt....
Sunt șoaptă, sunt strigare...
Sunt simțul tău cărunt........

Sunt rai de trandafiri...
Sunt iad de foc aprins...
Sunt cuget , sunt simțiri...
Sunt glasul tău nestins...

Sunt lumea ta de-oriunde....
Sunt ce n-ai vrut să fiu...
Sunt urma fără urme...
Sunt ce nu știi și știu:

Sunt chipul tău din mine...
Sunt aerul de-aici..
Sunt sufletu-ţi de bine.
Sunt din părinţi, bunici....

Sunt și altar și ploaie...
Sunt întuneric, sunt....
Sunt sentiment și piatră....
Sunt pasul tău mărunt.....

Sunt dragoste și ură...
Sunt vechi și re-noit...
Sunt eu, a ta oglindă,
Sunt tot ce ţi-ai dorit:

Sunt  intre tu si eu...
Sunt treazu-ți somn de-acum.....
Sunt crucea ta, iubire...
Sunt rătăcire-n drum....


Sunt ce-am trecut odată,...
Sunt ce nu poți să fii....
Sunt vraja nestemată,....
Sunt noapte,...sunt și zi.....

Sunt râu cristal curgând......
Sunt crucea mea și-a ta...
Sunt ce nu știu ce sunt...
Sunt ce ai vrut și-ai vrea......

,,,,,,,,,,,,,,,sunt tot INIMA TA!.......

Sunt ghiocei și stele...
Sunt flori de primăvară...
Sunt razele de lună...
Sunt izma de la țară.....

Sunt puf de păpădie...
Sunt pui golaș de cuc...
Sunt dorul de pădure,
Sunt zile ce se duc...

Sunt ape de izvoare...
Sunt glasuri argintii,
Sunt jocuri de mioare...
Sunt jocuri de copii....

Sunt rândunele negre...
Sunt albii porumbei...
Sunt soarele de vară.....
Sunt toți amicii mei....

Sunt mijlocul naturii...
Sunt mândre frumuseți...
Sunt sarea din bucate...
Sunt dătător de vieți....

Sunt frunza aurie...
Sunt ploile ce curg,
Sunt mărul și caisa...
Sunt licurici de-amurg.....


Sunt dealul,  sunt urcușul...
Sunt marea din ocean...
Sunt  dorul ţării mele...
Sunt dac și sunt roman......

Sunt cald, sunt și răcoare...
Sunt nea și muguraș...
Sunt aer și făclie...
Sunt chip de îngeraș....

.....Sunt locul sfânt pentru urmași...


8.    Mărturisire

 Sunt din nimic nimic născut,
Şi din cenușă prefăcut,
Sunt un cristal de argint viu,
Sunt tot ce simt și ce nu știu...
Sunt omul vremii, rătăcit,
Sunt ieri ce azi a revenit,
Viața ce din moarte s-a trezit,
Pasul meu, prin zare rătăcit....
Alinarea  durerii  ce-o  trăiesc,
Clipa de acum, moment ce-l retrăiesc....
Vocea ce strigă spre cer senin...
Cuget rugător spre  sufletu-mi divin...
Lumea care mâine din nou se va ivi,
Glasul ei acuma ce-ncearcă a simți....

Sunt azi, am fost și ieri, sunt mâinele de-acum,
Sunt eu, sunteți cu toți speranța-n al vieții drum....
Inimi albastre înclinate spre cer,
Suflete care libertatea o cer,
Ochi ce privesc prin oglinzi dintre soluri și ape,
Lanțul ce mă suie înspre eternitate...
Sunt oameni în lume, sunt fireşti,
Au suflete vii, pământeşti şi cereşti,
Inimi roșite de lacrimi de foc,

Sunt inimi deschise spre pace și cer,
Sunt ele ne-nvinse, de azi şi de ieri.....


9.    Jurnal de suflet.


Sunt  suflet  adunat  pe-o floare,
Din zori   cu  apă  mă stropesc,
Cu  razele  de  soare   dau  viață
Familiei  pe  care o iubesc.

Sunt  sufletul   căuș  în  mine,
Un pescăruș   zburând   printe  copaci,
Zorit   de  clipele   neobositei  vremi,
Alerg,  alerg,  cu  suflețele-mi  dragi.

Sunt  sufletul  cu cer senin  răsare,
Spre  care, printre  pomii  înfloriți,
Alerg   și nu știu  în ce zare
Mă  voi   opri, căci  timpii-s  infiniți.

Sunt  sufletul  zburând  prin  aer,
Cu mii   de  păsărele  mă-ntâlnesc,
Ne salutăm  și-apoi  zburăm  în  stoluri
Spre-naltul  nesfârșit  ceresc.


Sunt   suflet  feonizat  de-arome
De  flori  împodobind  natura,
Privesc  în  jos  și  nu mă  satur  timpii
S-admir  pădurea  cu  verdele-i  armura.

Sunt  suflet  înâlțat   în  ceruri,
Văzduhul  îl  străbat  în  lung  și-n  lat,
Prin  zboru-mi,  parcă  e  un  vis  feeric,
De-acolo  sus,  nicicând  n-aș   vrea  să scap.

Sunt   sufletul   ca  un pion  de șah,
Ieri o  regină,  azi  un  cal
Cu chip  de  pescăruș  înaripat
Zburând  și  admirând  oceanul, val cu val.

Sunt  sufletul   ce  poate  să mai  creadă
Ca  dacă  ieri  poate  a  fost nebun,
Azi  va  uimi   o lume-ntreagă
Cu  multe  gesturi  cugetate,  rău  sau bun.

Sunt  sufletul  privind  în  apa  mării,
Oglinda  clară  a  sufletului meu,
Revăd  în  ea   sute  de sentimente
Ușoare  și plăcute,  ori  un  sac de stâncă greu.

Sunt  suflet  încărcat  de  sentimente,
Plăcute  sau  amare,  după  sens,
Sunt  retrăiri  și  retrăiri   în  vreme,
Mai  îndulcite,   în miere sau condens....


Sunt  sentimentele în  sufletu-mi pereche
Un rege  pregătit  de bal,
Nu  știe  că  pe  drum caleașca-i
După ploaie ar  putea  aluneca la mal.

Sunt  sentimentele de  bucurie
Ce –ndrumă  sufletul   armonios
Pe  aripa  de pescăruș  în feeria
Oceanului, cu  chipul  cerului  frumos.

Sunt  sentimentele  de încântare
Ce  luminează  cu  soarele  căsuța  mea
E  sufleul chip  dalb  de  floare
Cu  forma inimii,   un ciob  micuț  de  stea.

Sunt  sentimentele  trăite  cu plăcere,
Zburând  prin  congruente  zări,
Intersectând  cu  vântu-n  adiere,
Și  care  reunește  feerii în mări.

Sunt  sentimentele plăcute, prea  plăcute,
Un zâmbet  pe  buze-mi el  dictează;
Plăcere  nesfârșită  este  clipa
Care  se scurge printre  fire  ca  pe-o  rază.

Sunt  sentimentele  frumoase  rătăcite
Prin  sufletul, o  sferă  de  cristal,
Ce-n  uraganul  vieții  istovite
Se  zguduie  de stânc-accidental.

Sunt  sentimentele  surprizei  nedorite,
De  un  oftat  adânc  întâmpinat,
Ce mă  afundă în  adâncuri  pe  fotoliu,
Îmi  taie  aripi, mă izbesc, însă eu  tac.

Sunt  sentimentele  de  jale și  durere
Tristeți   ce mă ucid  încet, încet,
Dar raza  soarelui  cu  fir  de  aur
Din  trecătoare  jale mă-nvie în  prezent.

Sunt  sentimentele  de  disperare
Până  ce  soarele  va  reveni,
Un  amalgan  de  uragane-asurzitoare
Ce  răscolesc  pământul  într-o  zi.

Sunt  sentimentele  un fulger  de  blesteme,
Cu  vocea lor  te  ard  în bătătură,
Ar  vrea  să  te înjure, în  iaduri  să  te cheme,
Să-ți  coase  buzele  suave  de  la  gură.

Sunt  sentimentele  furtuni  îngrozitoare,
Distrugătoare  de  natură,
Dar marea  cu  a  cerului  chemare
Le –adună  în adâncuri  de  frântură.

Sunt    sentimente  ce  răsar   din  fapte,
Cu mâinile  pe  suflet  adunate,
Sunt  mâinile  tale  sentimente,
Renasc  prin mângâieri  suave  șoapte.

Sunt  sentimente  aduse  cu  mânuța  ta,
În dar  le-oferi  în  suflet  de   prieten
Sunt  sentimentele  mici  slove  dintr-o stea,,
Jurnal  întunecat, ori luminos,....jurnal intern.


10.    Îndemn

Iubirea  să  zburde
Cu voi printre  clipe,
Colibri  de-o  cheamă,
Cu  albe-i  aripe,
Prin  clipe  şi  spaţii,
Prin  aer şi  stele
Zburaţi  tinereţea,
Voi,  păsărele!
Vă minunaţi
De laurii  vieţii,
Căci  vremuri  cărunte-s
Clipa tinereţii...

Cu  toţi să  zburăm,
Cu  dragoste  ne hrănim,
De  ea  ne  minunăm,
Prin  ea  dăinuim.....
...mereu...să nu uităm...

Mariana Cristina Popan

(CV-sinteză)

 
            Mi-ar fi mai uşor să mă exprim prin vers, pentru că de mică am învăţat jocul cuvintelor (.“Urare pentru  mama”, februarie, 1987- Cenaclul Şcolar din Şcoala Generală nr. 4,  Vatra Dornei, Suceava). Da, de mică scriu poezii. Atunci era altfel. Acum doar eu sunt aceeaşi ( professor, de 22 de ani încoace, pentru copii de vârsta fiului meu cel mic, Cătălin). Sunt aşa cum exist (mama a doi băieţi minuaţi (Alex este primul meu fiu, căruia i-am dedicat  primul volum de poezii, “Poezii cu prichindei, pentru părinţi şi bunicei”, Baia Mare, 2006). Deci, ce rost are să spun ce, cum, când, de unde sunt? 

          Cenaclurile literare (din şcoala gimnazială, liceală, la nivel zonal, “Florile Bucovinei”) au fost şi rămân locuri de împărtişire sfântă a frumuseţii acestui joc al exprimării armonioase prin cuvânt.

           Sunt un condei, o himeră, din nimic născut, voi fi o cenuşă din praf de stele, care se va împrăştia pretutindeni ( cu volumele “Călătoria albastră a Perlei”, Piteşti, 2014, “Eu nu sunt….eu exist””-Târgovişte, 2016).

           Dar ceea ce e frumos şi existent contează pentru mine. Acest frumos universal mă bucură şi mereu îmi dă putere, îmi dă speranţă pentru binele său, pentru că e real, mereu prezent, plin de provocări ale infinitului joc de cuvinte (“O scrisoare regăsită”, “ Clovnul Goe”, “Către Caragiale” apărute în volumul“JOS PĂLĂRIA, DOMNULE CARAGIALE”, Brăila, 2008, “Probleme şi exerciţii pentru clasa I”: în ”:Revista de Matematică, D. T. Severin, 2008, ” Valenţe formative ale educaţiei ecologice” în “REVISTA DE EDUCAŢIE ECOLOGICĂ”,Orşova, 2009”, ”Educaţia pentru mediu, un atu pentru viitor: S.O.S, salvaţi viaţa şi casa vieţii!” în “Brâncuşi-spirit de creaţie”, Iaşi, 2010, “Copilărie” în “FAMILIA MEA”, Arad, 2010, “Bun venit…la revedere” în “Steaua Polară”, Baia Mare. 2010, “Urare pentru mama” în “COPILĂRIA- UN POEM”, Neamţ, 2011, ……..

          Ca şi cadru didactic am coordonat şi promovat de-a lungul timpului, elevi talentaţi în arta cuvântului, în arta culorilor şi desenului, în arta numerelor, păstrându-le creaţiile în revistele şcolare “”ÎN ŢARA PRIETENIEI”, Baia Mare, 2008,”PRIETENII PRIMĂVERII  EUROPENE”, Baia Mare, 2011,”BUBURUZELE SPORTIVE”, Baia Mare, 2015).

        Am aderat la Liga Scriitorilor din Maramureş din martie, 2016, cu deosebită placer, regâsindu- mi liniştea interioară, în întregimea ei poetică, unde am debutat cu volumul de poezii şi texte în proză “EU NU SUNT…EU EXIST”, Ed . “Singur”, Târgovişte, 2016, poezii în revista periodică “Freamăt”, în “OGLINDA LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI LA 10  ANI”, vol II (M- Z), Cluj- Napoca, 2016,….

          Pe tot parcursul vieţii, provocările cele mai interesante au devenit  proiecte: personale -familia, şcoalre-parteneriate locale, şcolare, judeţene, naţionale şi international. Cel mai interesant şi atrăgător proiect rămâne cel al jurnalului de suflet, viu prin exprimarea permanentă a tuturor trăirilor în poezia sufletului meu. Familia este cea care-mi oferă o susţinere a  ceea ce pot devein frumos, prin cuvânt.Prin culoarea şi muzicalitatea cuvintelor pornite din suflet.