1. Călător stelar
Din frumuseţile cerului senin, Sub luna- pavăză de noapte
Din ploaia lui de meteori L-am sărutat uşor vibrând,
Am prins în palme chipu-ţi lin, Apoi cu multe, multe şoapte
Privindu-l de atâtea ori.... I-am oferit drumu- i din gând.
El a zburat pe calea- i vie, Şi- l las să plece unde- i locul
Departe, sus, prea sus de noi, Deşi codind planetele
Eu îl privesc în armonie Au presupus că nenorocul
Prin colburi de stelare ploi. L- ar sugruma...sărmanele....
Să- mi fie milă de acestea?
De gândurile- i aparente?
Ce ar putea pune pecetea
Peste simţirile prezente?
2 Ce- i iubirea?
Un cămin, Luminată în priviri
Floare albă de mălin, A doi mândri trandafiri...
Un cămin cu răsete, Petse drumul de sub cer,
Dimineaţa zâmbete... Lucind noaptea prin eter,
Un cămin cu mândru soare, Două stele aurii-
Revărsat ca o cicoare Miracole în doi copii...
Peste dragostea purtată Peste clipa care curge,
Cum era şi altădată, Înflorind o readuce,
Cristalină, pură, vie, Peste tot ce Dumnezeu-
Cu alai de armonie, Sfântă-i mâna-n graiul său:
Cu alai de visuri plină, Ce-i frumos şi-armonios,
Floare albă din grădină... Seara privindu-i duios
Printre pomi, roşii cireşi, Ce-i armonios, frumos,
Fremătând ca un iureş, Zâmbind pentru ce-i, ce-a fost,
Ce din biblii legământ, Căci privind ziua de mâine
În biserică e sfânt, E o bucurie-n mine-
Ce-i iubirea când zâmbind Puritatea vieţii noastre,
Două vieţi îmbrăţişând, Revărsate peste astre!
Dincolo de visu-ţi greu- Noaptea-mi sunt steluţe vii,
Legământ mi-e Dumnezeu? Ziua, raze aurii-
Dumnezeu care a dat Vesele, călătorind
Soare-n inimi, luminat, Viaţa noastră retrăind,
Inimi mici, inimi isteţe, Şi crescând, zâmbind, iubind-
Suflete-s două febleţe, Lumea zâmbete dorind!
Ce mai poate fi iubirea?
- Din legi nescrise....
Cugetând prin legi nescrise Despre mii de constituţii
Înţelegem că firescul Care seacă inimi multe
E simţind vrute şi zise Spun că tot ce au avuţii
Fără a citi eresul. Sunt o scândură din munte.
Sau poate o cruce –n dealuri Despre vieţi nespuse încă
Peste hopuri rătăcind, Am vorbi,...am tot vorbi...
Ale firelor nisipuri Dar şi marea cea adâncă
Din deşerturi secetând. De noi s-ar prea plictisi.
Dincolo de firea lumii Ce veghează peste-a lunii
E o fire ce nu doarme, Rază, cu chip de icoane.
- Linişte de noapte-n haos gândind...
De-o privim zârim şi cerul Zâmbete de noapte lină,
Presărat cu stele mii... Argintii bijuterii
Ce albastru e misterul Printre lanuri ce-n lumină
Încărcat cu feţe vii! Macii le va odihni.
Noapte lină vă-mpresoare, Somnu-ţi lin să te vegheze,
Visele vă fie dulci, Îngerii să-ţi cânte- n cor,
-Soare- stea din depărtare, Domnezeu supravegheze
Pleac-ncet ca să te culci! Drumu-ţi veşnic...călător....
- Iluzie.....
Degeaba se topesc pietrele Şi se împietreşte
dacă ploaia se-mpietreşte….bietele…... Soarele se-ntunecă,
Când cerul se-mpământeşte, Ape se prefac în luncă,
Şi se împietreşte Îngerii din Rai în Iad
Cad uşor...degeaba...cad....
- Destin în mâini divine
Şi-n fiecare seară minunată, La cum e scara sorţii noastre,
Când fiecare- n taină s- ar vedea De- om mai putea cândva s- o judecăm,
Cu Dumnezeu, de fiecare dată Uităm că nicidecum nu ne desparte
Privim în ochi cioburi sclipind din stea. Mesajul sufletesc pe care îl urmăm.
Oricâte trepte ar avea o scară, Din tot ce- am fost pe scara infinită,
Oricâte clipe le- ar mai număra. O clipă doar, atât mi-a trebuit
Nimic nu a putut să doară Să aflu, eu sunt doar o clipă
Ca un trecut ce nu mă poate lua! Pentru a vieţii scară care- i infinit?
- Dragă suflet,
Destinul tău este Să vorbeşti cu razele de soare,
Să uzi florile cu lacrimile pure- ţi, Să ştie că îţi sunt dragi,
Să înmiresmezi mediul, Să înţelegi că
Ca cerul să primească parfumul Licărul stelelor este necesitatea odihnei tale, în
Miresmelor tale, Siguranţă şi armonie!
Ne-am născut ca să facem fericiţi pe cei pe care-i iubim....
- Forma sufletului
Aceasta e forma reflexiei soarelui Din inima mea,
Culoarea lui din alba-i stea, A stelelor din lumea-i senină,
Un ciob de stea sub luna cristalină... E zâmbet udat de roua dimineţii,
Al astrelor ce-aduc praf de stele vieţii, E forma cuvintelor şoptite acum de lună,
Suflete dragi, somn lin şi noapte bună!
- Jocul stelelor
E un joc plăcut Iar Dumnezeu o poate citi.
în care fiecare zâmbeşte. Este binecuvântător
E un joc în care să ştii despre acest joc de stele!
fiecare Numai cine îl joacă îi cunoaşte
îşi respectă adversarii. frumuseţea,
Jocul e o călătorie.... îi înţelege regulile....
Din care fiecare Poate să fie şi una din stele....
lasă în urmă-I Poate să devină una din păsările
propria-i strălucire..... cerului, aflate permanent
în infinita lor călătorie.
Jocul cu stele?
Sufletul îl cunoaşte. Dar se termină cu multe zâmbete
Jucătorii la fel. ca să se repete altfel, ,
Nu are scor. de câte ori va începe.
- Joc stelar
Ce privesc pe cer? Unde e piciorul lui Ahile?
Carul mare îndrumă carul mic. Sper să nu fi fost scufundat în mare.
Steaua polară admiră jocul ielelor. Dar Atena?
Zodiile? Cine a întrebat de Eminescu?
Sunt cele mai năstruşnice. Cui nu-i e dor?
Ce păcat că, admirând protecţia terestră uităm de cea telurică! Selenă, dragă Selenă,
Cel mai sublim peisaj mereu priveşti, mereu zâmbeşti,...
ste luna celestă- Vorbind transparent
nonculorile să împodobească pretutindeni
Calea Lactee! Să învăţăm să privim stelele!
Să învăţăm să privim stelele! Sunt ele cele care ne vor asculta, privi
şi înduioşa? N-am uitat!