1. Călător stelar

Din frumuseţile cerului senin,                                             Sub luna- pavăză de noapte  

Din ploaia lui de meteori                                                     L-am sărutat uşor vibrând,        

Am prins în palme chipu-ţi lin,                                           Apoi cu multe, multe şoapte     

Privindu-l de atâtea ori....                                                    I-am oferit drumu- i din gând.

 

El a zburat pe calea- i vie,                                                   Şi- l las să plece unde- i locul

Departe, sus, prea sus de noi,                                              Deşi  codind planetele

Eu îl privesc în armonie                                                      Au presupus că nenorocul

Prin colburi de stelare ploi.                                                L- ar sugruma...sărmanele.... 

                                                Să- mi fie milă de acestea?

                                                De gândurile- i aparente?

                                                Ce ar putea pune pecetea

                                                Peste simţirile prezente?

                                                2   Ce- i iubirea?

Un cămin,                                                                              Luminată în priviri

Floare albă de mălin,                                                             A doi mândri trandafiri...

Un cămin cu răsete,                                                               Petse drumul de sub cer,

Dimineaţa zâmbete...                                                             Lucind noaptea prin eter, 

Un cămin cu mândru soare,                                                   Două stele aurii-               

Revărsat ca o cicoare                                                             Miracole în doi copii...       

Peste dragostea purtată                                                         Peste clipa care curge,

Cum era şi altădată,                                                               Înflorind o readuce,

 

Cristalină, pură, vie,                                                             Peste tot ce Dumnezeu-

Cu alai de armonie,                                                              Sfântă-i mâna-n graiul său:

Cu alai de visuri plină,                                                          Ce-i frumos şi-armonios,

Floare albă din grădină...                                                      Seara privindu-i duios

Printre pomi, roşii cireşi,                                                      Ce-i armonios, frumos,     

Fremătând ca un iureş,                                                          Zâmbind pentru ce-i, ce-a fost,

Ce din biblii legământ,                                                          Căci privind ziua de mâine

În biserică e sfânt,                                                                  E o bucurie-n mine-

 

Ce-i iubirea când zâmbind                                                   Puritatea vieţii noastre,

Două vieţi îmbrăţişând,                                                        Revărsate peste astre!

Dincolo de visu-ţi greu-                                                        Noaptea-mi sunt steluţe vii,

Legământ mi-e Dumnezeu?                                                  Ziua, raze aurii-

Dumnezeu care a dat                                                             Vesele, călătorind

Soare-n inimi, luminat,                                                          Viaţa noastră retrăind,

Inimi mici, inimi isteţe,                                                         Şi crescând, zâmbind, iubind-

Suflete-s două febleţe,                                                           Lumea zâmbete dorind!

                                                 Ce mai poate fi iubirea?

  1. Din legi nescrise....

    Cugetând  prin legi nescrise                                             Despre mii de constituţii          

Înţelegem că firescul                                                            Care seacă inimi multe

E simţind  vrute şi zise                                                         Spun că tot ce au avuţii

Fără  a citi eresul.                                                                 Sunt o scândură  din munte.

 

Sau poate o cruce –n dealuri                                               Despre vieţi nespuse încă             

Peste hopuri rătăcind,                                                          Am vorbi,...am tot  vorbi...

Ale firelor nisipuri                                                               Dar şi marea cea adâncă

Din deşerturi secetând.                                                        De noi s-ar prea plictisi.

 

Dincolo de firea lumii                                                          Ce veghează peste-a lunii

E o fire ce nu doarme,                                                          Rază, cu chip de icoane.

  1. Linişte de noapte-n haos gândind...

De-o privim zârim şi cerul                                                                 Zâmbete de noapte lină,

Presărat cu stele mii...                                                                        Argintii bijuterii

Ce albastru e misterul                                                                         Printre lanuri ce-n lumină

Încărcat cu feţe vii!                                                                            Macii le va odihni.

 

Noapte lină vă-mpresoare,                                                                   Somnu-ţi lin să te vegheze,

Visele vă fie dulci,                                                                               Îngerii să-ţi  cânte- n cor,

-Soare- stea din depărtare,                                                                    Domnezeu supravegheze                          

Pleac-ncet ca să te culci!                                                                       Drumu-ţi veşnic...călător....

  1. Iluzie.....

Degeaba se topesc pietrele                                            Şi se împietreşte

dacă ploaia se-mpietreşte….bietele…...                       Soarele se-ntunecă,     
Când cerul se-mpământeşte,                                         Ape se prefac în luncă,
Şi se împietreşte                                                            Îngerii din Rai în Iad
                                                         Cad uşor...degeaba...cad....

  1. Destin în mâini divine

Şi-n fiecare seară minunată,                                              La cum e scara sorţii noastre,                          

Când fiecare- n taină s- ar vedea                                       De- om mai putea cândva s- o judecăm,

Cu Dumnezeu,  de fiecare dată                                          Uităm că nicidecum nu ne desparte

Privim în ochi cioburi sclipind din stea.                            Mesajul sufletesc pe care îl urmăm.

 

Oricâte trepte ar avea o scară,                                           Din tot ce- am fost pe scara infinită,

Oricâte clipe le- ar mai număra.                                        O clipă doar, atât mi-a trebuit

Nimic nu a putut să doară                                                  Să aflu, eu sunt  doar o clipă              

Ca un trecut  ce nu  mă poate lua!                                     Pentru a vieţii scară care- i infinit?

  1. Dragă suflet,

Destinul tău este                                                               Să vorbeşti cu razele de soare,

Să uzi florile cu lacrimile pure- ţi,                                   Să ştie că  îţi sunt dragi,

Să înmiresmezi mediul,                                                   Să înţelegi că

Ca cerul să primească parfumul                                      Licărul stelelor  este necesitatea odihnei tale, în

Miresmelor tale,                                                              Siguranţă şi armonie!

               Ne-am născut ca să facem fericiţi pe cei pe care-i iubim....

  1. Forma sufletului

Aceasta  e forma reflexiei soarelui                                              Din inima mea,

Culoarea lui din  alba-i stea,                                                      A stelelor  din lumea-i senină,

Un ciob de stea sub luna cristalină...                                         E  zâmbet udat de roua dimineţii,

Al astrelor ce-aduc praf de stele  vieţii,                                     E  forma  cuvintelor şoptite acum de lună,

                                            Suflete dragi, somn lin şi noapte bună!

  1. Jocul stelelor

 

E un joc plăcut                                                                                   Iar Dumnezeu o poate citi.              

în care fiecare zâmbeşte.                                                                   Este binecuvântător

E un joc în care                                                                                 să ştii despre acest joc de stele!           

fiecare                                                                                               Numai cine îl joacă îi cunoaşte

îşi respectă adversarii.                                                                      frumuseţea,

Jocul e o călătorie....                                                                         îi înţelege regulile....                                              

Din care fiecare                                                                                Poate să fie şi una din stele....

lasă în urmă-I                                                                                   Poate să devină una din păsările

propria-i strălucire.....                                                                      cerului, aflate permanent

                                                în infinita lor călătorie.

Jocul cu stele?

Sufletul îl cunoaşte.                                                                        Dar se termină cu multe zâmbete        

Jucătorii la fel.                                                                               ca să se repete altfel, ,

Nu are scor.                                                                                    de câte ori va începe.

 

  1. Joc stelar

Ce privesc pe cer?                                                                               Unde e piciorul lui Ahile?

Carul mare îndrumă carul mic.                                                             Sper să nu fi fost scufundat în mare.
Steaua polară admiră jocul ielelor.                                                       Dar Atena?        
Zodiile?                                                                                                Cine a întrebat de Eminescu?     
Sunt cele mai năstruşnice.                                                                    Cui nu-i e dor?

Ce păcat că, admirând protecţia terestră uităm de cea telurică!           Selenă, dragă Selenă,
Cel mai sublim peisaj                                                                           mereu priveşti, mereu zâmbeşti,...
ste luna celestă-                                                                                    Vorbind transparent   
                                               nonculorile să împodobească pretutindeni

Calea Lactee!                                                                                      Să învăţăm să privim stelele!

Să învăţăm să privim stelele!                                                             Sunt ele cele care ne vor asculta, privi
şi înduioşa?                                                                                        N-am uitat!