Poezii de Marina Glodici

Minut nemuritor

Clipă cu clipă

De mână s-au luat

Secunda întreagă

S-a spulberat...

În stropi de văsări, de cântări

Şi de dor

Ea naşte ceva ce e nemuritor.

Lumina în palme,

Iubire a strâns

Şi peste toate cu haruri a nins ...

Sunet cu sunet,

Îmbrăţişatu-s-au strâns...

Şi de iubire întruna au plâns.

Şi din tumultul durerosului zbor,

Făcut-au minutul nemuritor.

În urmele mele

În urmele mele

Tăcutele temeri

Îşi ard anotimpurile

Şi-şi mărginesc ursitele.

Aripile vieţii

Fălfâie steagul alb

Ţesut de privire

Ca un stindard,

Am ochii deschişi

Către soare

Şi pot să aduc lumii

A iubirii ninsoare.

Iar printr-o clipire

O lacrimă scrie...

Popasul iubirii

De-o veşnicie.

Sufletu-mi cântă

Cu palma-Ţi străpunsă m-Ai mângâiat

În raze de soare m-ai îmbrăcat.

Mi-ai dat izvorul iubirii cel nesecat

Şi sufletu-mi cântă! Fii lăudat!

Cu braţul Tău tare m-ai apărat

În lupta cu ura m-Ai ajutat!

În carul Tău, Doamne, Tu m-ai urcat...

Şi sufletu-mi cântă! Fii lăudat!

Cu ochii Tăi sfinţi Tu m-ai alinat

Pe braţele Tale mereu m-Ai purtat

Din felul deşert m-Ai răscumărat

Şi sufletu-mi cântă! Fii lăudat!

Mi-ai dat în suflet cerul senin,

Să port în mine zâmbet sublim.

Să am Viaţa şi s-o am din plin...

Şi sufletu-mi cântă! Fii preamărit!

Revine Mesia!

Pleopa mea a lăsat scânteia de dor

Cu lacrima pe un drum arzător.

A scăpărat şi carul cu stele...

Şi s-a înşirat ca un colier din mărgele.

Noaptea întreagă şopteşte din cer,

Aştrii plâng azi după ce plâng şi eu.

Parcă aşteaptă să le dau un semnal,

Şi zâmbetul meu va fi pentru ei ca un val

Ce ridica-va talazul ceresc al luminii...

La fereastra închisă a omenirii.

Inunda-va privirea cu iubirea curată

Şi cu chemarea din ceruri lăsată.

Suspină adânc întreaga natură...

Aşteaptă tăcut un semnal să audă.

E gata să vină, Cel ce veni-va!

Deşteptaţi-vă, oameni! Revine Mesia!