Biografiile oamenilor mari nu sunt „linii drepte”, trasate în laboratoare sterile de moralitate. Uneori, cele mai profunde spirite se nasc din coliziunea cu propriile prăpăstii. Valoarea unui om nu se măsoară prin absența greșelii, dar prin uriașa forță de a se ridica, de a se reinventa și de a dărui celorlalți. Poetul și ziaristul Ioan-Romeo Roșiianu ...
După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
În data de 25 februarie 2024 am semnalat faptul – pe Facebook – că (a)numita Iulia – Florentina Paciurea a publicat, în antologia „Fior de argint” - recent apărută la Editura „Contraste culturale” din Giurgiu, coordinator Izabela Tănasă – un CV neconform cu realitatea.
Redau – mai jos - în întregime postarea făcută, am boldat și dat cu italic, ca ...
Când am aflat că ai PLECAT și tu eram în Satu Mare, în dulcele nostru stil încercam să nemuresc oameni ce nu mă merită.
Nici pe tine nu te-au meritat muuuuuuuuulți din cei ce te (de)plâng azi... ÎN VĂZUL LUMII!
N-o fac pentru tine, prietene (stră)vechi, o fac pentru ei, preamărindu-se pre ei!
Așa va fi și după mine, la fel după alți dragi ai noștri.
Te-am ...
„Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţei, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii, când vei zice: Nu îmi găsesc nici-o plăcere în ei” stă scris în primul verset din ultimul capitol din Eclesiastul.
E cel mai răspicat îndemn care li se face tinerilor în Sfânta Scriptură, şi, totodată, poate cel mai ...
Numărul 33 este un număr magic, unul maestru, o cifră a destinului.
Marii înțelepți au vorbit despre EL ca despre un „număr al îngerului”.
Nu mi s-a dat șansa de-a dezbrăca de sensuri și înțelesuri taina numerologiei, deci TAC!
Totuși, dragilor, ECREATOR – Editura și Revista ECREATOR, sau invers – astăzi împlinește numărul 33 al Colecției Antologica.
...
Scriitorul maramureșean Vasile Muste s-a stins din viață la vârsta de 70 de ani. Poet și om de presă, acesta a lăsat în urmă o operă construită în peste cinci decenii de activitate literară și o contribuție importantă la viața culturală a Sighetului.
Născut la 30 ianuarie 1956, în Coruieni, localitate cunoscută astăzi sub numele de Coroieni, Vasile ...
Odată cu noua stagiune. A douăzecea la număr. Ce-a debutat cu un excelent concert al Orchestrei de Tineret Pitești. Dirijor Tibi Dragoș Oprea. Urmat de un recital, de Ziua Națională a Chinei, de alt recital cu muzică din ambele țări, susținut de violonista Diana Jipa și Marius Doniga la pian. A urmat Alex. Tomescu, violonist de top și un cvartet ...
A plecat și Mircea M. Ionescu de pe pământ...
S-a dus la Ceruri să comenteze meciuri și să scrie piese de teatru printre nori. L-am cunoscut demult și mi-a fost un bun coleg de presă. Când și când vorbeam la telefon. L-am întâlnit pe viu acum un an sau doi la Festivalul de Teatru de Studio desfășurat la „Davila" piteștean. Unde i-am văzut o excelentă ...
Mai 2026. Bilanț
Vă sunt dator c-o informare, succintă ca de obicei, despre ce fuse luna trecută la filarmonica piteșteană. Încep, deci, cu „Tulip Jazz Festival”, ediția a doua, ce-a durat patru seri. Români și străini au atras la sediu melomanii genului. Sonorități interesante, unele ungând pe suflet...
Apoi, imediat, „Apollo Cvartet”, în care-l ...
Pitești, aniversar 2026...
Nu cu mult în urmă, municipiul de pe mal de Argeș a sărbătorit mai bine de 638 de ani de existență. Prin concerte și-un festival de teatru de studio în sala „Liviu Ciulei". La „Davila" n-am ajuns din motive independente de voința mea, așa că voi face câteva remarci despre concertu' dedicat celor nouăsprezece ani de la ...
2.Venalitatea și ipocrizia politicilor actuale
Inițial mă gândeam să dedic politicilor medievale și moderne un capitol distinct. Dar am renunțat la această intenție, amintindu-mi că în articolul Greii lumii stau la pândă în politica bolundă din 21-22 septembrie 2025 m-am referit pe scurt, adică atât cât să-i stârnesc pe ...
În societatea tradiţională, căsătoria reprezenta cel mai complex
fenomen folcloric, având interferenţă cu toate celelalte manifestări folclorice.
Unele obiceiuri nupţiale maramureşene s-au pierdut sau sunt pe cale de a se pierde sau de a se contamina cu obiceiuri preluate din alte zone ale ţării sau chiar cu tradiţii importate de peste hotare de către cei care ...
Nunta este unul dintre cele mai importante obiceiuri în comunitatea tradiţională atât pentru viitoarea familie, cât şi pentru structura de neam.
În locuinţele monocelulare, camera de locuit casa, îndeplinea toate funcţiile familiei. Astfel, pentru a evita pericolele viitoare, concepţia, naşterea, căsătoria şi moartea se realizau în acest spaţiu sacru şi intim.
Perioada de lehuzie reprezintă intervalul de 6 săptămâni de la naştere, când acţionează o sumedenie de interdicţii, atât privitoare la noul-născut, cât şi la mamă: lehuza nu are voie să plece de acasă, nici să iasă din “odor” (curte); să nu meargă la fântână până nu era botezat copilul, “ca să nu ia vreo boală din acel loc”; să nu calce pe ...
Moartea, eveniment inevitabil în viaţa omului, reprezintă trecerea din lumea aceasta, în lumea de dincolo. Moartea înseamnă o despărţire definitivă a defunctului de familie, de colectivitate.
Omul – această ființă complexă, creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu – este înzestrat cu fantezie și imaginație. Astfel, lumea reală, raportată la lumea divină, capătă sensuri, conotații și culori noi în imaginarul colectiv.
Viața omului, așa cum este firesc, se desfășoară în strânsă legătură cu mediul natural, cu regnul vegetal și ...
Fondator al revistei „Moara lui Gelu”, scriitorului și jurnalistul Dragoș Gelu s-a născut la 22 februarie 1967, în Lucăcești, și face parte din categoria personalităților maramureșene recunoscute pentru bogata activitate pedagogică, literară și culturală. Profesor dedicat, jurnalist, poet și coordonator de proiecte editoriale, dl. Dragoș Gelu a debutat în ...
O asemenea cercetare nu poate să facă abstracţie de cele două publicaţii principale care apăreau la Bucureşti şi care erau publicaţii ale Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti, mai exact ale U.A.S.C.R.-ului: Amfiteatru (1966-1991)şi Viaţa studenţească (1956-1989). Trebuie aşadar făcută o distincţie clară între revista de universitate şi ...
Marian Ilea: Domnule Nicolae Breban, domnule Augustin Buzura,
cred că oriunde v-aţi afla, aveţi în memorie un loc drag, o amintire legată de Baia Mare.
Nicolae Breban: Eu m-am născut în acest oraş, dar foarte curând, pe când aveam eu doi ani, prin '36, tatăl meu care pe-atunci fusese funcţionar la episcopie, a fost numit preot paroh în comuna Recea, unde în '40 a ...
Voi continua cu partea a patra a dialogului.
– Dar să nu trecem cu vederea că Heraclit considera mișcarea ca fiind esența realității. Heraclit spunea că totul se află într-o continuă mișcare, conform principiului “panta rei”. Totul curge.
– Și să nu uităm, dacă tot suntem la Heraclit, că opozițiile și contradicțiile sunt sursa dinamicii universale, iar ...
Vreau să spun din start că Dialogul cu Domnul Profesor Valentin Lupea nu are cum să se termine (așa am ajuns la partea a treia), pentru că pe lângă faptul că amândoi suntem îndrăgostiți de spiritualitatea grecească, amândoi ne “hrănim” din înțelesurile pe care grecii le-au dat multor lucruri, idei, concepte. Dar nu este numai asta, este și acel faimos: ...
Ion Cristoiu [I.C.]: UASCR-ul funcţiona cum funcţionau şi alte instituţii, organizaţii ale sistemului ceauşist, cum ar fi Comitetul Central al PCR pentru Scânteia, conducerea Frontului Unităţii Socialiste pentru România Liberă sau pentru Scânteia Tineretului – CC al UTC, în calitate de patroni şi editori. Principiile de funcţionare nu difereau cu nimic de ...
icoana sufl etului meu
cuvintele acestea pe care încerc să ți le scriu
nu scrijelesc, nu lăcrimează
sunt păsări albe care ard
să mă înalț femeie din cenușa lor
cu o sprânceană ridicată în vânt
să înfrunt vâltoarea morilor de fum
eu m-am născut să merg pe ape
și am aceeași vârstă cu râul
care desparte șoaptele de alte șoapte
de aceea pot zidi în fagurii de lună
aceste taine ale noastre
cuvintele acestea pe care ți le scriu
nu dor și nici nu strigă
sunt lumânări care veghează
splendoarea mâinilor împreunate
eu lor mă-nchin
și simt cum urcă în mine
un fi r de busuioc
și unul de lumină
fără contur
e zgomot în lume și prea liniște în noi
cineva cântă îmblânzind ninsori
altcineva înalță rotocoale de fum
câtă risipă de răbdare și drum
între noi un pahar se umple și se golește mereu
e iz de toamnă și ce barbar bate în inimi
ceasul cu fructe zemoase și moi
mireasma se tolănește pe masă
ca o blană de urs în fața unui șemineu
printre brazdele de tăceri asudate
gura ta e mută
eu abia mai respir
și doar mâinile...
mâinile –
aceste vulpi neastâmpărate
cum ar vorbi
cum ar îmblânzi ghețarii
până s-ar topi noaptea
o gheară în umbră și spaima
umblă cu sabia scoasă din teacă
eu mă mut într-un capăt de cer
tu în altul și doar ele...
nebunele, mâinile
în coșul pieptului
caută
se caută
love
să ghemuiești în tine lumea
și-apoi fl uturând ninsori să te înalți
până nu se mai văd copacii
și norii rămân în urmă
ca niște furnici
să strângi în dinți lacrimile
până se vor mula perfect pe faldurile rochiei
și apoi în abisul mării să te arunci
cu toate nerostirile
să cauți perla din ochiul scoicii
s-o ții strâns în palmă
până coralii se vor înmuia
să sufl i în ger
până se vor vedea la colțul inimii
primăverile și Dumnezeu
și toate astea tăcând despre el
în colivia unei lacrimi
asta da
i s l o v e
sublim
e atâta liniște în mine
cum n-a mai fost de la facerea lumii
când existau doar Adam și Eva
și Dumnezeu nu inventase încă
nici șarpele, nici mărul
în liniștea mea
cuvintele adulmecă cel mai lung poem
îl scrii tu săpând veșnicia
între coastele mele
din ea îmi sorb diminețile
și buzele mele
și brațele mele
sunt tot mai pline de tine
iubire –
dulcele meu blestem
în liniștea nepământeană
până și moartea a uitat
cum să răsucească
cheia în broască
se închină pământul
luna se miră
păsările-s șoapte
și ce păcate, ce păcate sublime
sfârâie între hotarele sufl etului
neschimbate.
ecou prelungit
de multă vreme mă întreb:
de nu-i iubire ce simt,
de ce mă împart în rugăciuni
și-n plângeri spăl cărări de toamnă
să ți se-aștearnă în calendare
o dalbă iarnă –
ca un ștergar frumos brodat
cu strugurii din vii și-n somnul lor plăpând
să simți mirosul pâinii ademenind să vii
să guști din focul dorului de mine
și de acasă...
de nu-i iubire,
de ce în mine se ciocnesc
cu atâta patimă scântei de stele?
de ce în scorburi de pământ mă ascund
și îndrăznesc numai în zarva ploilor
pe nume să te strig
în timp ce de la tâmplă până în călcâie
doar tu îmi crești...
de nu-i iubire, cine-mi alungă tristețea
din cele patru puncte cardinale
și-n roua dimineților,
chipul cui răsare stârnind lumina
în umbra înfiorată
de ninsoare?
de nu ești tu, iubire,
atunci cine-mi umblă prin cotloane
răvășind brațe obosite de așteptare?
cine-mi stinge făcliile
ce stăteau neclintite de pază?
cine prin sânge care de trandafi ri
înfloriți îmi rostoarnă
de nu mă pot aduna?
cine în verde a îmbrăcat în plină iarnă
trupul păpușii de ceară?
dacă nu tu, iubire,
atunci nu știu cine ar fi cutezat
să înfrunte atâtea împotriviri
doar să mă simt a opta minune
astă seară...
când mai vii?
mâinile mele cuminți
mâinile mele stau cuminți
ca două femei căzute în rugăciune
una vrea să-L atingă pe Dumnezeu
cealaltă pe tine ar vrea să te ajungă
în mine, în lume
s-au stins demult lumânările
fumul lor îmi întunecă
zările prin care aș fi vrut
să te văd că vii
iubirea și moartea
se ostenesc
să mă împartă
de-atâtea cărări fără contur
picioarele-mi sapă o groapă
mâinile mele cuminți
te așteaptă...
timp pentru un psalm și un sărut
ca să mor trebuie mai întâi să trăiesc, Doamne,
dar de când m-am născut
n-am făcut decât să mă adun din mama
din lut, din om în om
precum țestoasa care-și numără fi rele de nisip
fără să icnească sub carapacea osoasă.
mai lasă-mă puțin să stărui
în coloana de aer care mă înalță.
Tu nu vezi că abia acum sunt cu adevărat întreagă?
atât de întreagă încât mă doare forma asta de femeie
pe care o conturează un străin
deși el e departe
și departele mă rupe bucăți
mă îndeasă în gura unei singurătăți lacome
și ea mestecă încet
atât de încet
încât simt toate dorurile
trecând ca șenilele prin piept
dar simt, Doamne, simt...
mai lasă-mă măcar cu un cuvânt
să mă întind în zborul păsării
ca într-un sărut de-al lui
și-apoi fericită voi strânge
tot cerul la piept,
dar mai lăsă-mi, moarte,
timp pentru un psalm și un sărut...