Poezii de Mihai-Victor Afilom

Foc subtil

Cântecul focului subtil,
Îmblânzind oţelul ductil,
Soarele interior
Al spiritului ocrotitor.
Flăcările mistuie aspre
Straturile carbonifere,
Arborii pietrificaţi în suflet
Şi dragonul discret.

Văpaie domolită
Cu apă sfinţită
În templele adoratorilor
Cu vibraţia mantrelor.
Linişte şi miros de conifere,
Conexiuni între emisfere,
Scântei ce între axoni curg,
Mesaje de la Demiurg.
Şi fierul devine fluid
Şi curge pe câmpul arid,
Trasând continente utopice
Luminate de astrul de la tropice.
O stea în fântână se prăvăleşte,
În centru arborele vieţii creşte,
Axis mundi genetic
În paradisul empiric.

Rădăcini

Înlănţuit în pământul putred,
De ancestrale rădăcini,
Pulsând sub muşchiul umed,
Sunt îmbrăţişat matern de spini.
Misteţii negri au devorat
Vorace ghindele
Şi norii şi ploile au udat
Frunzele şi gândurile.
Şi legiuni de furnici,
Au pătruns în inima lui goală,
Muşuroi de frici,
În noapte de smoală.
Un fulger hieratic,
Cenuşă şi jăratic,
S-au aşternut să moară,
Aşteptând o nouă primăvară.

Fulguraţii

Versific
Anxiolitic,
Scriu
Cand nu pot sa fiu,
Vers taumaturgic,
Timp liturgic,
Ego feroce,
Închis în carapace,
Un sine fragil devorând,
Săgetat de gând.


Balada lui Syd Barett

Mă poticnesc,
cad
Şi iar pornesc.
Rătăcesc,
mă pierd
şi iar mă regăsesc.
Când planta carnivoră,
Te devorează lăuntric,
Şi îngerul e bolnav,
Şi lăcrimează apatic,
Şi sufletul ţi-e despicat,
Doar chingile îl impiedică
Să se descompună,
E greu să zbori vertical
Şi câteodată te oboseşte
Să mimezi normalitatea
Şi ai vrea să fii doar tu în grădină
Şi să pictezi
Diamante şlefuite de lumină.

Radiografia unui vis

Chinuit pe un pat de spital
De vedenii născute din lobul frontal,
Unde teama pîndeşte ca un şarpe arhaic,
Anesteziat cu paleativ chimic,
Porumbeii pătrund in salon
Cu mesaje codificate din Babilon,
Falsă recuzită mesianică,
Atitudine euforică,
Apoi colapsul organic,
Condiţionat genetic,
Asocieri eronate,
Flux de imagini colorate,
În propriul univers captiv,
Refuzi ajutorul compulsiv,
Radiografie succintă a spiritului,
Salvat de vraja difuză a versului,
Născoceşti poeme bizare,
Sfărâmând mii de zăvoare.

Reflecţie

Mi-e teamă ca cercul să nu se strângă,
Sinele să se frângă,
M-am regăsit în camera cu oglinzi,
Sunt eu, azi!


Nelinişte

Stăvilarele memoriei s-au rupt
Şi fluviul furios al amintirilor
A năvălit în oraşelul de marţipan
Clădit din belşugul gândurilor prezente.
Spaimele străbunilor
S-au conturat fantomatic
Deasupra citadelei senine.
Durerile lor coloctesc sub aparenţa calmului,
Mesagerii chimici ai sentimentelor,
Circulă în râul de hemoglobină,
Corbii negri au ciugulit speranţele
Presărate pe Calea de mijloc.
Hansel si Gretel contopiţi,
Fiinţă androgină în oceanul sinelui,
Yin şi Yiang îngemănaţi de frica
Tumultului ce ameninţă
Liniştea urbei virtuale,
Aşteaptă fluxul de serotonină
Ce le reconfigurează periodic
Pacea interioară.
 
Melancolie

Gândurile mele negre,
Nerostite în ziua de ieri,
Boomerangurile de azi,
Izbind în poarta zăvorâtă
A sufletului meu,
Inlănţuit de cele şapte spaime.
Ranesc prin tăcere
Şi fug de iubire...

August etern

Astrul devenise cuptor,
Undeva se stingea un actor
Şi vara era toridă,
În suflet coridă,
Şi gândurile lui pluteau în derivă,
Devorate de oceanul de lava.
Copleşiţi de lumină,
Avizi de serotonină,
Oameni-cactus în lumea desert,
Goliţi de orice sentiment,
Rătăcim în lumea-iluzie,
Refuzăm să ne trezim din amnezie.

Am iubit oare?

Am iubit maladiv,
Am iubit obsesiv,
Am iubit cronic,
Am iubit ludic,
Am iubit acut,
Am iubit pentru un sărut,
Apoi m-am vindecat
Nu cred ca pot iubi cu adevărat.