Poezii de Mihai-Victor Afilom

Imnuri magrebiene

Kairouan

Porumbeii îşi frâng dureros zborul,
Azurul vertical suspendat peste Moschee
Este spaţiu tabu,
Unde numai glasul muezinului vibrează
Printre raze dogoritor prevestind
Deşertul ce învăluie Magrebul în nisip

Kairouan - Mecca- Axis Mundi,
Farâme de meteor negru
Şi sutre din Coran,
Mister răscolitor - Islam.

Matmata

Arabescuri de nisip
Dansează printre paşii dromaderilor,
E linişte în deşert...
O tulbură doar urletul vântului
Agresat de scorpioni,
Mirajele năvălesc vulcanic
Şi se întipăresc pe retina avidă,
Orgasme optice - oaze-palmieri
Zămislite în cuptorul cerebral....
Şi tuaregi pe cai negri,
Năluci ale pustiului din veacul de ieri...

Tamerza

Tărâm de piatră arsă
Şi cer albastru sprijinit pe umerii zeului,
În zare Algeria, Sahara şi undeva o oaza,
Canion sălbatic şi spiritul pustiului.

Hammamet

Paşii mei şi paşii tai pe nisipul fin,
Trupul meu si trupul tău în valul salin,
Sărutul nostru binecuvântat de alge,
Mediterana stăpânită de al erosului rege.

Tunis

Îmi pare rău Tunis că nu te-am salutat,
N-am fost în suuq-uri să târguiesc
Mirodenii, curmale, aur, narghilele
În schimbul unui pumn de dinari,
N-am văzut ruinele Cartaginei,
Dar am întâlnit berberi în alte medine
Spre sud - imazighen -
Oameni liberi - cu ochi albaştri
Şi pielea de măslină...
N-am văzut nici frescele din muzeul Bardo,
Dar am descoperit printre măslinii de la El Jem
Amfiteatrul gordian cu umbre christice,
torturate mereu şi mereu de latini, de arabi,
De lei si leoparzi...
Şi pe acea terasă de la malul mării
Am întâlnit şi acea şopârlă geko,
Întrezărită cândva într-un poem
Ca o reflexie a viitorului
Întipărit în genă
Şi creat de gând.

Nabeul

Înscris în genă şi creat de gând
Am revăzut şi pescăruşul Livingstone,
Utopie din utopie,
Vers din poemul marin.
Sunt la bordul Corabiei,
Mă îndepărtez de malul cu cupole
Şi case cubice şi albe,
Undeva spre sud e insula Djerba,
Poemele mele se transformă în proză,
Şi proza în vers, visul în realitate,
Şi realitatea în reverie,
Delfinii s-au ascuns în valuri
Şi marea ne leagănă,
Plutim suspendaţi de catarge şi vise,
Precum un prunc pluteşte
În oceanul amniotic primordial.

Promisiune

Păşesc pragul dintre două clipe,
Banală convenţie terestră,
Punte iluzorie peste volbura timpului,
Presar cenuşă de amintiri,
Puf de phoenix,
Din buzunarele memoriei
Iar din pulbere răsar
Scântei-dorinţe
Proiectând vagi traiectorii
Pe cupola gândurilor.
Îmi promit să iubesc mai mult
În clipa ce va să vină
Şi să aleg din şevaletul vieţii
Cromatica sentimentelor benefice.

Matematică

Eu, vocală a unui univers născut din cuvânt,
Tu, cifră a unui infinit numeric,
Noi doi, o ecuaţie cu rezultat incert,
Geometrie disimulată în celule
Şi un factor divin: Iubirea...
transfigurând matematica glacială a cosmosului.

Poem Vivi-D

Logos empatic,
Joc sintactic,
Tăios si raţional,
Doctor experimental,
Suflet fragil,
Delicat si instabil.
Avid de lumină,
Polen pe stamină,
Incizii discrete,
Mistere si secrete.
Pictam platonic,
Umbre pe axul catodic
Al talamusului vulnerabil
Universul valabil,
Captiv in năvod,
Suflet fără rod,
Mă robotizez,
Nu mai fecundez,
Iluzii digitale,
Universuri ireale,
Creierul rapace,
Închis în carapace,
Amprenta-mi reptiliană
Din era antediluviană,
Licenţiată în spirit,
Legende si mit,
Analitic,
Veridic.
Când cerul de ieri,
Se aprinde in văpăi,
Astrul acela vulcanic,
Acum blând si tainic.
Ne sărută şi aprinde lumina,
Sufletele sămânţă încolţesc,
Lujeri verzi străpung fantasmele,
Primăvara alungă visele,
Terapeutic
Plouă toamna.

Astrologia iubirii

Minuscule făpturi pământene,
Copii de lut, cu duh furat din stele,
Privim spre cer, cu dor...
Mecanismul complicat al astrelor.
Născuţi din marele vis,
Năzuim spre paradis,
Am rămas doar noi pe pământ,
Iar zeii, statui roase de vânt.
Planete purtând numele lor,
Rotindu-se în cosmicul decor,
Apollo, Venus ori Jupiter
Dansând ritmic în eter.
Şi-n două inimi se-aprinde un felinar,
Cu o scânteie din vântul solar
Şi-un invizibil fir universal
Conduce fiecare dans nupţial.