Poezii de Mihai Victor Afilom

Iniţiere

Câinii negri ai tenebrelor telurice
Sfâşie bucăţi din suflet,
Efectul narcotic al tristeţii
Nativ implantate în cortex
Naşte păsări cenuşii pe cerul conştiinţei.
Apoi, printre crăpăturile zidului
Pătrunde iscoditor lumina
Şi o însoţeşti cu gândul.

Şi iar îţi desfăşori aripile
Pentru zborul imperial
Şi focul izbucneşte din cenuşă,
Presărate ţi-au fost capcanele,
Predestinate căderile,
În permanentă migraţie.
Între nordul glacial al sentimentelor
Şi ecuatorul zâmbetelor,
Eşti un Nils Holgersson
Rătăcit în basmul propriei existenţe.

The end of a love story (2001-2012)

Îmi amintesc cu o dureroasă luciditate,
Momentul prăbuşirii podurilor noastre suspendate,
Prea superficial ne întrepătrunsesem sufletele…
Priveam dansul culorilor tale pastelate
Din caleidoscopul inimii,
Când o umbră, un fir de nisip s-a insinuat perfid,
A fost destul!
Umbrele au luat în stăpânire căminul fragil,
Dansul a devenit haotic,
Iar deşertul ne-a secătuit izvoarele.
Eu am devenit străin,
Tu ai devenit amintire…
Edificiul s-a prăbuşit.
Solitari în lumea frenetică,
Tu – acolo între ploile Albionului,
Eu – aici între zidurile mele,
Între noi linişte și atât.
Teamă ne este să ne mai dăruim sufletul,
După ce am lipit anevoie cioburile,
Cu răşină, cu latex, cu lut roşu,
Avem nevoie fiecare,
De alt foc care să ne solidifice vasul.
Până atunci fiecare în solitudinea lui,
Ne punem zi de zi sentimentele în balanţă,
Cântărind cu grijă fiecare zâmbet,
Drămuind fiecare gest.
Ne este teamă să nu repetăm aceleaşi erori,
Ca într-o buclă temporală,
Și atunci,
Ezitant,
Ne sabotăm impulsurile cordului,
Vremea iubirii trece fără rod,
Timpul trece fără fruct.
Te iert și iartă-mă!
Mâine voi păşi alături de altcineva,
Voi păşi, îţi promit!
Voi iubi, îţi promit!

Primăveri interioare

Mistica cerului indigo,
Norii care dansează fandango,
Primăverile din câmpiile andaluze,
Palmieri cununaţi cu raze.
Portul gândurilor imaculate,
Refugiul corăbiilor exilate
În coloniile australe,
Peste mările ancestrale.
Geografia subtilă a spiritului,
Călătoria interioară a exploratorului,
Descoperind Americi mitice,
Pe divane psihanalitice.

Ultimul act

Primăveri în care graurii zorilor îmi sfredeleau
Chinuitor timpanele dupa nopţi de nesomn,
Ierni cu lupi ce urlau prin negura minţii mele,
Veri dogoritoare, prin saloane fără obloane,
Canon al simţurilor impus de supraconştiinţa
Agresată de demonii interiori,
Născociţi de fragilele punţi neuronale,
Preţ amar pentru dimineţile de har
Din veacul meu bipolar.
……
Azi s-a mai stins un tenor,
Şi lumea judecă fără a înţelege,
Că îngerul exterminator
Nu are milă când alege,
Perfid te înşeală și te năuceşte,
Îngustă devine viziunea, râul fără mal,
Vezi doar frânghii, cucută şi moarte,
Prin ai depresiei ochelari de cal.

Punte spre nemărginire

Nada rodiilor pârguite din rai,
Dulceag insinuată în al genezei colaj,
Seducţia odaliscelor din serai,
Unduindu-se ca un miraj.
E vremea ofrandelor vegetale,
Ceasul înfrânării pulsiunilor,
E vremea cenzurilor carnale,
Timpul lăcrimând al iertărilor.
Soarele speranţei se întrupează,
Promisiune milenară,
Pe cerul conştiinţei veghează
Eliberarea omului din fiară.

Spleen

Îmi stăruie în memorie mirosul reavăn
Al ploii dezlănţuite neaşteptat de matinal,
Ropotul ei obsedant, infiltrat printre fisurile
sufletului…
Înserarea coboară acum tainic peste strada pustie,
Acoperişurile cărămizii şi cireşii golaşi,
Sunt saturat de miresmele îmbietoare ale vieţii,
Spleenul mi-a cotropit regatul prăfuit,
Nu mai vreau să plonjez în fluxul virtual
Ce ne oferă îngeraşi, inimioare şi floricele,
Animăluţe şi false tablouri perfecte de familie,
Plictisit de imaginile caleidoscopice,
De cromatica indecentă a ordinatoarelor,
Zâmbesc amar şi mă întreb:
– Când veţi învăţa să trăiţi dincolo de iluzie,
Nu vă mai amăgiţi sufletele cu fermentul dulceag,
Ca nişte biete musculiţe de oţet,
Ori ca nişte fluturi de noapte
Vrăjiţi de lumina rece a neonului,
Nu mai fiţi atât de preţioşi şi suavi,
Suflete de plastilină modelate în chipuri angelice,
Viaţa mi-a demonstrat teorema,
Dincolo de oglindă, fiecare ascundem ţepi de arici,
Mult venin, ipocrizie şi miniciună,
Aşa că hai să nu ne mai amăgim,
Suntem nişte cavaleri ai tristei figuri,
Striviţi pe roata nemiloasă a istoriei personale,
Suntem terorizaţi de veac
Şi ascundem fiecare
Un iad de disperare
Clocotind îndărătul zâmbetelor fotografice.
Nici măcar atunci când strivim cu picioarele goale
Iarba crudă de pe pajiştile alpine,
Nu vom mai găsi liniştea.
A fost exilată undeva
Pe tărâmul vag al copilăriei,
Acolo unde nu ne vom mai întoarce niciodată,
Căci am furat lemnul punţilor
Pentru a ne ciopli proprii idoli jalnici
Ai vieţilor de adulţi ,,responsabili”.

Pseudomărţişor

În orăşelul vrăjitorului din Oz,
Mugurii vor exploda în roz.
Cerul are lacăte de nori,
Iar oamenii privesc în jos, temători.
Astenică, primăvara ne cuprinde
Se întinde lasciv şi verde,
Ne îmbrăţişează cald și afectiv
Cu un sărut tardiv.
O iarnă am fost călător
În citadela gîndurilor,
Naufragiat în visul de cărbune,
În propria-mi solitudine.
Am compus un talisman din slove,
Cusut domol cu lirice motive,
Cu un fir bicolor,
Să-l porţi în suflet mărţisor.

Mărţişor

Soarele a haşurat cu razele sale,
Subtil infiltrate prin cenuşiul norilor,
Schiţa unui blând anotimp,
Prefigurând dansul floral
Ce stă să înceapă.
Retina lacomă anticipează
Pastelul verde al formelor plăpânde,
Proiectând printre faldurile memoriei,
Deja-vu-urile unor alte primăveri,
Consumate cu repeziciune,
În alte culori,
Cu alte iubiri.
Gesturile mărunte
Ale mâinilor ocrotind ghiocei
S-au întipărit
Pe stampa speranţei mele firave,
Ca mâine mă vei iubi
Şi te voi iubi
Cum nu îndrăznesc să visez
Acum.

Invocaţie

Coboară din azur
Liric vultur,
Mă mângâie tactil,
Mă îmbrătişează subtil,
Vultur cu aripi de foc
Înlănţuie-mă cu al tău joc,
Presară aur din văzduh
Ocroteşte-mă cu al tău duh,
Vultur imperial
Din spaţiul esenţial
Al cuvintelor înaripate
Rostite cu pietate,
Vino în zbor
Spirit divinator!

Masca

Sub masca zâmbetului
Agonia sufletului,
Sub marea calmă
Vuiet și larmă,
Sub poleiala iubirii
Idolul uitării,
Uitării de sine,
Tristeții haine,
Rol pe scena teatrului,
Actor al destinului,
O biată marionetă
De sfori suspendată,
Suflet gol,
Fântână fără izvor,
Statuie de aramă
Cu bronz în loc de inimă,
Râs disimulat,
Rictus refulat,
Umor negru
Cu colți tăioși de tigru,
Cavou interior
Unde odihnește un actor,
Un mim cu mănuși imaculate,
Un clovn cu mâinile împreunate,
Un ventriloc fără glas,
Pe umeri cu un munte atlas,
Înlănțuit de spaime,
Oprit la vamă,
Sub zâmbetul de bazar
Un sentiment amar,
Melancolic,
Agonic,
Un ins fără eu,
Fiinţă fără zeu.