După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
Poezii de Mirela Duma Bilc
- Detalii
- Scris de: Mirela Duma Bilc
- Categorie: Poezie
- Accesări: 8
Gânduri
Un semn de iubire îmi lasă,
Cocorii în suflet și gînd.
Ei zboară și nu le mai pasă
Cînd ochii în urmă îmi plîng.
Un semn de plecare adîncă,
În alte povești de sub soare
Îmi poartă iar viață pe stîncă,
Departe de tot ce mă doare.
Un semn că Îți lași iarăși Harul
Să-mi curețe viața, Părinte,
E gîndul curat, și e darul
Ce astăzi Ți-l dau prin cuvinte.
Gânduri
Mă opresc la țărmul mării.
Apele lovesc nebune malul.
Ochii îmi ridic spre largul zării,
Și Tu cerți din nou, furtuna, valul.
Gîndul păcătos mi-a dus iar barca,
Pe o mare plină de furtuni.
Valurile îmi înghit speranța,
Dar Tu Doamne, vi și le aduni.
Drum îmi faci prin ape-nvolburate,
Peste valuri Tu mă ții de mînă,
Mi-ai făcut privirile curate.
Peste moarte, m-ai făcut stăpînă.
Gânduri
E toamnă și pleacă cocorii
În zbor, cîte unul mereu.
Purtînd înspre ceruri o parte
Tăcută din sufletul meu. .
E toamnă și prin vuiet de vînturi,
Se-mprastie doruri din mine,
De parcă ar vrea printre rînduri,
Nostalgic să se-așterne în rime.
E toamnă și frunzele din mistre tresar,
Cînd din ramuri se rup, fără viață.
Ca un ultim salut, pustiit și amar,
Le privesc cum dansează prin ceată.
Este toamnă pe pămînt, pînă-n cer,
Și e frig, și îmi plouă în suflet.
Parcă-aș vrea printre frunze să pier,
Ca un dor, fără grai, fără cuget.
E toamnă și pleacă cocorii,
În zbor, cîte unul mereu.
Purtînd înspre ceruri o parte
Tăcută din sufletul meu. .
Gânduri
Să-mi bați iar la fereastră cînd mă-ntorc.
Așa voi crede c-ar putea fi bine,
Și am să las în gîndul meu ruine,
În țările ce le străbat străine,
Și-n care, nu mai vreau, să mă întorc.
Și să îmi spui că încă sunt frumoasa,
Că v-om fugii de lume amîndoi,
Și că tăcuți ne-om strecura prin ploi,
Cu sufletul și trupurile goi,
De toată teama noastră, dureroasă.
Să lași aprinse stelele pe cer,
Și ca un fulger să te-ntorci în mine.
Mai fă să cred că o să fie bine,
Trimite-mi nopți în gînd, cu lună, pline,
Și-n flori de toamnă, lasă-mă să pier.
Să mă iubești cînd infloresc castanii.
Îți amintești, că-atunci ne-am cunoscut.
Și tot atunci, au apărut dușmanii.
Tu ai plecat, iar eu doar am tăcut,
Și numărăm tîrziu de-atuncea anii.