Dacă…
...dacă ai simți dragostea mea, n-ai mai fi om...
ai fi numai durere în fiecare clipă, în fiecare loc și în toate câte sunt și cele care nu sunt
și n-ai putea să te tăvălești de durere, nici să strigi după ajutor, nici să-ți găsești degrabă sau vreodată liniștea,
sau poate ai fi numai flacără ce mistuie venele și creierul și sufletul pe care soarta ți l-a dat în viața asta atât de împătimit după celălalt...
te-ar frige locul pe care stai și n-ai ști cum să alergi mai repede la mine, să te-aline apropierea mea, să-ți șteargă toate lacrimile și toată otrava lipsei mele
te-ar pedepsi încrâncenat orele în care nu mă vezi și n-ai ști cum să dai ceasul înainte sau-napoi ca să poți respira
nu e dragoste pământească a noastră, e numai jar dacă ai simți (,) dragostea mea...
Cu noi se joacă cineva și tare-i mai place jocul, până când nu știu, e lanțul strâns pe încheieturile noastre și ne târâm, îngenuncheați,
când prin cer, când prin noroaie și cu cât e drumul mai greu, cu atât mai mult se rupe carnea pe noi de durere
dacă ai simți dragostea mea, n-ai mai fi om, ai fi zeu și nimic nu te-ar putea doborî din stelele tale, toate pentru tine, puse cu mâna mea, una câte una,
cu sufletul meu și cu inima mea năucă de dorul tău și cu ochii mei închiși fără tine...
dacă ai simți (,) dragostea mea...
Creație
Dacă închid ochii, te găseşte fiecare umbră a inimii mele.
Dacă-mi deschid inima, te pot naşte odată cu sângele meu,
De fiecare dată mai vie, mai caldă,
Niciodată pierdută, întotdeauna redescoperită…
Dacă mi-ai ține inima vie în palmă,
Chemările mele ți s-ar prelinge printre degete, însângerate…
Poveste
Povestește-mi mai departe, dragul meu, cum e cu Timpul ăsta și cu oamenii,
de ce nu putem noi să fim fericiți când vrem,
trebuie să stăm așa, neputincioși, să ne uităm în drum
doar-doar vine la timp iubirea aia adevărată pe care o așteptăm
de ce nu ne ferește Dumnezeu și nu ne dă la timp înțelepciunea de a alege, spune-mi tu
ca să te pot înțelege vorbește-mi ca unui copil, colorează-mi, dacă poți…
șoptește-mi numai mie, pentru că numai eu pot înțelege toată neliniștea ta
lasă-ți inima în mâinile mele calde, s-o pot adăposti în inima mea, ca să n-o mai găsească nimeni…
iar în sufletul meu nu umbla pe vârfuri
pășește apăsat
pentru că urmele pașilor tăi mă vor face să regăsesc drumul spre casă,
dacă vreodată mă voi rătăci…
Cupa
Gândul la tine
mă face să mă uit în mine, adânc și fără să respir…
Cât de frumoasă sunt!
Și cât de goală…
n-a mai rămas în mine decât istoria ta,
în fiecare zi rescrisă într-un alt nevăzut și necunoscut dialect,
al celor ce s-au iubit în tăcere, fără să se atingă vreodată.
Presimt
Jocul ăsta în care sălășluiesc de ceva vreme
se va sfârși, căci toate lucrurile care sclipesc şi nu sunt aur sunt pieritoare.
Şi-atunci am să leg cu mâinile goale
amintirea ta cu frânghii de catarg şi am să navighez spre Polul Nord.
Numai acolo, cu sufletul şi trupul înghețat de remușcări şi-ncorsetat de alb
mă voi da fiarelor.
Mi-e dor să-mi amintesc de gustul cald al sângelui şi-al vieții.
Azi, nu…
Azi să nu-mi vorbești despre iubire, pentru că mi-e sufletul atât de plin de ea
încât dacă aș aduna toate apele pământului și le-aș pune să curgă către tine, sufletul meu s-ar face mal să ți le aducă, val cu val, cuminte, la picioare…
te port cu mine pretutindeni
suntem un singur ochi, care măsoară eternitatea şi dincolo de ea
suntem o unică mână, care ştie să le-adune și să le scrie pe toate cele văzute şi nevăzute
suntem o singură vorbă, pe însângerate buze, căutând un singur lucru: cerul pe care să ne proiectăm visele, atunci când marea nu mai e de ajuns.
Azi n-o să mai împart cu tine doar aerul pe care îl respir, a devenit deja neîncăpător…
între mine şi tine, numai vis şi poveste, între tine şi mine, numai tăceri
Tu eşti tot ce ştiu, iar restul e literatură
tu eşti tot ce văd, iar restul e iluzie
când te gândesc, exist, şi altceva nu fac.
Mai bine vorbește-mi despre tine, cu voce-nceată și lasă-mă să te descopăr,
ca pe-o poveste de iubire
și mângâie-mă, așa ușor, ca-n vis.
Cred că o să mă așez pe covor, să-mi pot pune capul pe picioarele tale, ca să mă iei cu tine oriunde mergi, legată în cătușe nevăzute(,) de carnea ta.
Mi-a luat mult să ajung la tine, și e atât de bine
încât mi se pare că n-am mai auzit o liniște ca asta din veacul de apoi,
și e cald
și miroase a viață.