Poezii de Păpăruz Adrian

inima mea-i între două ferestre

una mai mare și alta mai mare

cea din stânga are pervazul rupt

e plină  de praf și geamu-i crăpat

greu mai zăresc prin ea

nucul sub care îmi beau cafeaua

și dorul în fiecare dimineață

cealaltă nu are nimic

e atât de nouă și de luminoasă

încât numai eu  pot vedea

cum în fiecare noapte zboară prin ea

îngerul care mă poartă prin toate cerurile

uneori sunt tentat să mă arunc

de la înălțimea ei

să-mi amintesc că și eu am aripi

dar tălpile mele s-au împletit cumva

cu rădăcinile  nucului

iar pe crengi câțiva porumbei

așteaptă încă să îi hrănesc

cu firimituri de suflet

Doamne

 te-aș ruga să zidești o fereastră

să nu mai fiu nevoit să aleg

iubirea nu-i ceva

 ce-ți pot fura din buzunar

și-n schimb

 să îți strecor nefericirea

ca tu să mă acuzi

 că voluntar

ți-am dezechilibrat

 cumva ursirea

iubirea nu e bibeloul

sfânt de porțelan

uitat într-o vitrină cu trofee

pe care-l ștergi de praf

 odată la un an

și te mândrești cu el

 vecinilor puzderie

iubirea ta

a fost mereu în tine

acolo unde

 locuiește dumnezeu

eu nu am luat nimic din ea cu mine

de ți-am greșit mă iartă

 n-am vrut nicicând

să-ți fac vreun rău

dacă ți-e bine așa

păstrează-mă icoană

iubitule

aprinde-ți sufletul lumânare

proslăvește-mă

dacă asta te face fericit

fă-mă dumnezeul tău

roagă-mi-te

cere-mi orice vei voi

oricum dragul meu

fiecare trăim în propria iluzie

și ne creăm propriul univers

eu mi-aș fi dorit însă

atât de mult

să mă iubești ca pe o femeie

ți-aș povesti

despre învierile dureroase

ale dimineții

când ochii mi se deschid

din întuneric în alt întuneric

despre promisiunile mincinoase

ale cuiva din mine care își zice Suflet

(un nume atât de banal)

precum mi-ar da înapoi suveranitatea

la schimb cu fatalitatea

dar ți-am promis

că nu mai fac parte

din galaxia universului tău

și nu aș vrea să crezi

că nu mai am cuvânt

de pildă seara trecută

între două apocalipse

am încercat să mi le scot

pe ultimile două rămase de la tine

din păcate (sau din fericire)

nu le-am putut desprinde

decât cu inimă cu tot

și apropo

tipul din mine

cu nume prostesc nu era acolo

așa cum mă așteptam

așadar a supraviețuit...

noapte bună iubito

orice și oriunde ai putea fi

poeţii nu mor niciodată dimineaţa

când moartea doarme goală-n patul lor
tiptil ei goi se duc să facă piaţa
iubita să-şi răsfeţe-n dormitor
c-o floare o cafea şi-un biscuite
cu un sărut etern pasional
chiar şi cu versuri scrise pe perete
întorc clepsidra simplu şi banal
poeţii nu mor niciodată dimineaţa
amor cu moartea noaptea fac mereu
şi morţi de-ar fi tot moartea le-ar da viaţa
căci sunt amanţii ei lăsaţi de dumnezeu

poeţii nu mor dimineaţa...

menage a trois

sunt un tip vesel

doar sufletul meu a fost trist

n-am nici un habar

 de ce sunt vesel

nici el nu mi-a spus

 de ce era trist

am fost un timp

colocatari necunoscuți

aleatoriu aleși de un dumnezeu

 viciat de barbut

doar tu ne cunoșteai

neîntâmplător pe amândoi

pe unul din ceruri

pe celălalt de pe aici

și numai tu m-ai făcut trist

 iar pe el vesel

îl iubeai înaintea mea

 și chiar și după mine

deși amândoi îți aduceam flori

pinot noir și te plimbam cu gondola

pe champs elysee

v-am iertat de nenumărate ori

când noaptea vă furișați pe lună îmbrățișați

și vă jurați eternitatea

de parcă eu n-aș fi existat...

da

sunt din nou un tip vesel

doar sufletul meu a fost trist iubindu-te

mult mai mult decât am putut eu

până cândl-am ucis

din dragoste

sunt un tip vesel cum îți spuneam

dar nimănui nu îi mai pasă

cu atât mai puțin ție

într-o joi te-ai făcut sfântă când doar eu te iubeam păcătoasă prăvălită în mit nu mai ești a mea tot mai mulți vin acum să se închine la tine și mai mulți cu rugi ori cu cruci pe tavan să-i binecuvântezi să îi vindeci de sine să îi vindeci de viață îți cer să le faci cunoştinţă cu God iar eu recunosc fără rușine gelos sunt pe moarte și cu drag i-aș omorî pe toți te-ai făcut sfântă pe neașteptate mânăstiri îţi poartă numele candelă şi nici măcar nu mai mă poți înjura dacă îți spun că în mintea mea ai rămas goală sub aripi...iubito chiar te-ai răzbunat

Păpăruz Adrian

Născut la data de 10 aprilie 1968 Zărneşti,Braşov

Aparitii lirice în " Zărneşteanul",articole de fond

Premiul al II-lea Festivalul Naţional de Poezie "Andrei Mureşanu"-1990 Braşov

Premiul al  II-lea la Festivalul Naţional de literatură,secţiunea poezie "Eusebiu Camilar-Magda Isanos"-2008 Suceava

Premiul al III-lea la Festivalul National de literatura,sectiunea proza: „Eusebiu Camilar-Magda Isanos”-2009 Suceava

Premiul I  la festivalul de poezie „Andrei Muresanu” editia a IX a-,Brasov iunie 2012

Premiul II la festivalul de poezie”Andrei Muresanu”  editia a X -a-, Brasov,iunie 2013

Premiul II la festivalul de poezie „Andrei Muresanu” editia a XII-a, Brasov, iunie 2015

Premiul II la festivalul de creatie „ Alexandru Macedonski” editia a III-a, Bucuresti, martie 2016 (poezie)

Premiul Special al juriului la festivalul de poezie "Andrei Mureşanu "- 2016, Brasov

Apariţii lirice in revista "Dealul Melcilor" Braşov-2007

"Sub soarele speranţei" volum de poezie editat în 2007

"Ingerul din urmă" -volum editat in martie 2009

„balerina timpului”- volum de poezii editat dec 2011- editura „Eikon”,Cluj

„Jurnal sentimental”-volum comun de poezii impreuna cu Nuta Istrate Gangan (Florida –USA) iunie 2013 editura „Pastel” Brasov

„Heart Tango”- volum comun de poezie, impreuna cu Nuta Istrate Gangan- editura Amazon- SUA,- 2015

„Dresorul de fluturi”- volum de poezii,editura „Arania”- 2014- Brasov