Poezii de Papp Adriana

Regrete
 
 
Vise netrăite vuiesc în minte,
În minte, se zbat gânduri rătăcite,
Gânduri rătăcite, sap galerii 'negrite
Galerii 'negrite a unei inimi rănite.
 
Inima rănită nu stă poticnită,
Nu stă poticnită nici mintea translucidă.

Mintea translucidă țese dorință perfidă,
Dorința perfidă, ce ne dezbină.
 
Ne dezbină trădarea ieftină,
Trădarea  ieftină, duce o vină,
Duce o vină ce nu-i creștină.
Nu-i creștină și mă face păgâna.
 
Mă face păgâna frustrarea mea,
Frustrarea mea, născută din trădarea ta.
Trădarea ta devine povara mea,
Povara mea e crucea grea .
 
Crucea grea o duc in viață,
În viața mea fără speranță,
Fără speranță, scriu ca poet,
Ca poet mă eliberez de orice regret...



Noi doi


Necuvântate clipe,
Ce lin se scurg mereu,
Îmi readuc în minte
Iubirea ta de zeu.

Ne-am cunoscut în taină
De mult de zeci de ani,
M-ai fascinat îndată,
Ești prințul ce-l visam.

Îmi amintesc cu dor
De fiecare clipă,
Tu mă făceai să zbor
Eu eram fericită.

Azi suntem împreună
Deși mulți nu credeau,
Dragostea noastră sacră,
Va dăinui mereu.

De-a lungul vieții noastre
S-au abătut năpaste,
Dar dragostea din noi
Le-a învins ușor pe toate.

Ținându-ne de mână
Furtuna se dezbină.
Luându-ne în brațe
Azi viața e senină.

Privesc trecutul nostru
Cu-o dragoste divină,
Oglinda vieții noastre
Cu riduri este plină.

Bătrână mână-ți astăzi,
A mea ușor o strânge,
Buzele-mi bătrâne,
Săruta mâna-ți dulce.


Un pas

 
Pășesc nesigură ca pruncul
Pe țărmul neatinsului păcat,
Inaintez în taină mult prea sigur
Pe aripi de centaur fermecat
 
Aștept minunea din poveste
Să freamăte  în jurul meu,
Dar tot ce văd și simt azi este
Un vânt pustiu în trupul greu.
 
Imagini vagi apar în minte
Realități, sau vise născocite
Incețoșată-mi este și privirea,
Eu nu mai văd,sau poate e aievea.
 
Imagini multe rătăcite-n gânduri
Erau speranțe,vise,poate fluturi,
Un vis de om,sau poate-un basm
Cu un final dramatic la un pas...



Copilărie

 
Anii copilăriei mele
Au trecut ca și un nor
Rămânând în urma lor
Amintiri și-un mare dor!
 
Iarba verde de acasă,
Jocurile de-altă dată,
Prieteni mulți și râsete,
Amintiri și zâmbete,
 
Nu era rasism atunci.
N-aveam clase sociale.
împărțeam un măr și nuci
Ne jucam voioși  pe-afară.
 
Jocuri multe,râsete,
Chicoteli și țipete,
Alergam până în seară
Nu ne culegeau de-afară.
 
Asta a fost copilăria,
A mea, a ta, a tuturor,
Amintirea ei e vie
Ascunzând un mare dor!
 


Despărțire

 
Când răni adânci
Se-nfig în suflet 
Si ai o șansă ,n-o rata.
Doar rupe lin 
Cărarea vieții
Când nu mai ai
Ce aștepta!
 
Nu are rost
Să te-amăgești
Cu clipe din trecut.
A fost de mult
A fost frumos
Dar azi
Este trecut.
 
Fără regrete
Să fugim
Spre viitor în zori!
Doar că de azi 
Nu vom mai fi
Impreună amândoi
Nu vom mai fi un noi.