Poezii de Petronela Alexa Prisacaru

Simțuri

            ...sunt vie

alerg

și mă plâng,

respir,

beau apă,

înving,

stric lucruri,

repar

și colind

prin patimi

ce cheamă

urlând,

o doină

de jale

îmi cânt,

prin ceață

văd anii

trecând,

muncesc

și mă zbat,

dar curând

în tot

și în toate-s

pământ!

Gândurile...

...în gândurile mele

bat alizee,

vâjâie crivățul,

tronează furtuna...

literelor împrăștiate

prin diferite colțuri

urlă disperate

în căutarea silabelor,

a cratimelor;

vor să fie legate

în cuvinte...

...încet, încet,

printre onduleurile minții

pătrunde lumina celestă

și

peisajul dezolant devine însorit,

totul prinde culoare,

grădina Edenului

emană miresme incredibile

din care rezultă cuvinte...

cuvinte frumos așezate în versuri...

...versuri ce pătrund în suflete

și se mulează pe inimi rănite,

vindecă plăgile sufletului,

îndulcesc privirile,

emoliază asprimea privirilor

și

dezleagă rigiditatea brațelor

în îmbrățișări sublime...

Nu mai este iubire

M-ai iubit precum iubește soarele ziua de iarnă

Strălucind în gerul care îmi scrâșnește printre dinți,

Înșirai vorbe frumoase, precum ploaia stropii toarnă

Și-ai mințit așa, întruna! Da știu, bine! Tu nu minți!?

Uite! Trag oblonul rece peste tot și peste toate,

Nu veni seara pe lună căutând fereastra mea,

Nu mai vreau să știu de tine, poți să pleci cât mai departe,

Nu voi mai dori vreodată să mai fiu în preajma ta!

Haide! Dute-n lumea largă, poate-ți vei găsi menirea,

Nu mai vreau să fiu cu tine, nicicând nu te mai doresc,

Joci mereu un rol în care pui pe ultim loc iubirea,

Te-am dorit cândva, prea tare; astăzi nu te mai doresc!

Sceptic

Mai supurează vara din sfârcuri verzi a rouă,

Când toamna-și face loby și rupe clima-n două,

Un vânt cam epileptic copacii îi despoaie,

Iar ploile grăbite desfundă vechi pâraie.

Talazurile sfarmă tot ce le iese-n cale

Scrâșnesc din toți rărunchii și tânguie a jale,

Când epiderma fină emană gustul sării

Și buzele crăpate sărută tărmul mării.

Fac ciorile pe garduri întreceri în ovații

Iar viermi ce sapă-n plagă provoacă crepitații,

Sunt mâini se modelează figurile în transă

Și amintiri hilare trăite cu emfază.

Când cerul și oceanul articulează norii

Tăcerile funebre înfiorează porii,

Mocirla ce domnește perpetuiază septic,

Se-ngână ziua-n noapte; privesc spre lume sceptic!