stand by me
stai cu mine toamnă a tăcutelor cuvinte
când picuri din unde
eu mă ascund în necuvinte
azi le fac în necaz tomnatecelor frunze
ce unduiesc în ramul nud
o ultima rundă de an lud
mai caut un compromis
în cuvântul-rând
ce vrea să fie un revers al așa-zisului vers
(rezultatul orânduielii alambicate cu literă de alfabet
dintr-o nevinovată smucitură de tastatură de net)
stau și mă socot
cu timpul netot
ce nu-mi da răgaz de taifas cu ale mele cuvinte
rostuite cu rost și sârg
întro banală înșiruire de gând
când mă plec și mă supun Cuvântului Bun
și spun...
și spun
stand by me
stand by me...
Toamna se numără...cucuruzii
S-au gălbejit tăți cucuruzii,
în holda dealului din sat,
de-au năpustit din crâșma chiar și zuzii,
s-adune rod de ciucălăi, de an mănos, din an bogat.
Cocoșii satului dau tonul
și cheamă tăt norodu'n vatra satului, la sfat,
înșiruiți, în zori, pornesc în cete,
bărbați, muieri, bătrâni, copii și fete,
spre holda ciucalăilor din sat.
Cu voie bună, spor și-orânduială,
ajung în margine de hat,
bătrânii înțelepți împart cu chibzuială,
rând după rând, ușor de numărat.
- ,,Amu, pă ei...feciori și fete, pă tăți să-i dați supuși,
nu vă lăsați, până să'nsară, dă osteneală răpuși,
să nu rămână nici bob, nici ciucalete, pă vreun cocean
ne adunat...cu Domul înainte...cu voie bună,
cânt și spor ... porniți la-aaatac!”
Un fluierat e semnul de'nceput,
în holda cucuruzilor din hat,
s-aude strigătul de voie bună
a vașnicilor luptători din sat...
foșnesc în rând pănuși după pănuși,
mai șușotesc, râzând, feciori și fete,
când iau în mâini câteun știulete,
mai câteo babă rămâne'n urmă, să ofteze,
iar moșu nu ezită s-o parafrazeze,
copiii, mai pe bune, mai în joacă,
adună'n coșuri rod de cucuruz,
se prăpădesc, pe jos, de râs,
când dau pesteun harbuz,
bărbați vânjoși aruncă în căruțe coș dup coș...
până ce holda-i gata,
ascunși după cocenii dezgoliți,
feciorii mai țucă o dată fata.
Târziu , pe înserat, înșiruiți se-ntorc în sat
mândrii războinici, cum nu s-a mai aflat,
cu voie bună, veselie...cu mulțumiri dumezeiești
de rod mănos, de An bogat.
Până se lasă noaptea peste curți,
aburcă'n falnice pătule
mulțimi de ciucalăi...
știuleți...
de cucuruzi....
din spuza toamnei
când chipul își pune masca de hilar
reavănul mormânt caută culcuș
în chemarea lutului primar
stau tolănit pe margine de univers
rezemat dezinvolt într-o undă de vers
adun din toamna căzutelor frunze
(ce stau mărturie trecerii mele
prin vremi nedefinite
de spațiu și timp)
rod și culoare
sub formă de nimb
în contul zilelor ce vin și vin și vin
adulmec miresme de ninsoare
cu iz de vin
din multitudinea de zilele trăznite pline de eres
transform iarna în cânt și vers
în cânt pe ritm de blues jazz și rock
când trupul încearcă un ultim troc
(minune cu iz efemer ce mă face să sper)
cu destinul înrădăcinat în nenoroc
pun hazul în necaz și invers și iar…invers
și caut în spuza toamnei
o unduire de iernatec vers.