Poetul
Îşi risipeşte vara iar macii pe coline
Privighetoarea slavei îşi dăruieşte cântul
Şi înflorind în suflet iar gândul către tine
În purpură se-mbracă doar cumpănind cuvântul.
Se oglindesc în soare câmpii de ape calme,
Splendori, candori şi sunet serbează dimineaţa,
Să alungăm, din minte, insulte şi sudalme
Că strică armonia şi întinează viaţa.
Poetul vrea să uite a lumii răutate,
În vremea vieţii sale nu asta i-i menirea,
Gâlceavă, clenci sau pizmă să fie deci uitate
Şi-n vers deplin să cânte: frumosul şi iubirea.
Pe-atunci…
Pe-atunci, trecând de luna mai a vieții,
Mi te-am văzut în plină înflorire
Și-am scris, în doi, poveste de iubire
Cu farmecul și-avântul tinereții.
Trăindu-mi clipa de dumnezeire,
Pășeam, în miezul zilei, ca orbeții
Și mă luau peste picior băieții
Încât adesea mă scoteau din fire.
Ai fost, doar pentru mine, numai una
Și-n suflet te-am sădit pe totdeauna,
Pe când în câmp se pârguia secara.
Pe drum de lacrimi iarbă lași să crească
Dar amintirea prinde să-nflorească
Și-n inimă mi se destramă vara.
Lied
Dragoste dintotdeauna,
Mierea mea și mătrăguna,
Te-aș asemui cu luna:
Când întreagă luminată,
Când ca noaptea-ntunecată,
Când de-un vârcolac mușcată.
În lumină înnăscută,
Când cu fața abătută,
Când cu alta nevăzută,
Când mai tandră și voioasă,
Mai mereu misterioasă,
Tot pe-atât de luminoasă.
Ești ca luna care trece
Enigmatică și rece,
Nu știu dacă te întrece.
Două ape
La izvorul tinereţii,
În splendoarea dimineţii,
Tu şi eu spre marea vieţii:
Două ape-nvolburate,
Două cântece surate,
Două sorţi îngemănate.
Prin zăgazuri şi capcane,
Pe sub maluri şi arcane
Două suflete orfane
Fost-am când ne-am cunoscut
Tu- Siret, eu – tragic Prut
Izvorând din sfânt trecut.
Apele ni le unirăm
Înde noi ne limpezirăm
Şi-ndeajuns noi ne iubirăm.
Ars-am ars ca maci-n grâuri
Şi-am desprins, din noi, pârâuri
Iar din ele alte râuri.
Şi pe-a timpului cărare,
Vom călători spre mare
Într-un râu de neuitare.
Erai în stare…
Erai în stare ca să-mi ceri și luna,
Scrisorile să ți le dau pe toate
Și inima rănită, de se poate,
Să mi te uite pentru totdeauna.
Dar dragostele-n veci nu sunt uitate
Chiar de se-abate-asupra lor furtuna
Tot mai rămâne, dintre toate, una
Și-n beznă-apar ferestre luminate.
Mi te păstrez într-o fotografie
Și, peste ani, ea-i o dovadă vie
Că m-ai iubit cum n-ai iubit pe altul.
Îmi e de-ajuns când stau seara pe trepte
Ca gândul înspre tine să se-ndrepte
Și amintirile încep asaltul…
Dacă citesc?
Dacă citesc? Mi-i foame de lectură
Și nu e zi să nu citesc o carte
Iar alteori de două-trei am parte
Și nu doar din nevoia de cultură.
Un altul altfel vremea își împarte
Și n-are bani pentru literatură
Dar eu îmi iau și pâinea de la gură
Slujind cu cinste una dintre arte.
E o adevărată odisee
La fel ca dragostea pentru-o femeie
Ce-ți lasă amintiri pe toată viața.
M-atrage mult mai mult ca o cadână
Când zile-ntregi eu stau cu cartea-n mână
Și deseori m-apucă dimineața.
Dorința
De un timp, mi-i dor de somn
Și mă rog de-al nopții domn
Să-mi dea somn cât pot să dorm.
Doarme lumea noaptea toată,
Ba și ziua câteodată,
Eu, ca lumea, niciodată.
Nu că eu aș fi mai breaz
Dar sânt mai tot timpul treaz
Și de asta mi-i necaz.
Prețuind dreapta credință,
Într-o ultimă dorință,
Eu mă rog cu umilință
Ca, în sunetul de corn,
Eu în rai să mă întorn
Să tot dorm... că mor de somn.
Cântecul nopții
Îmbătată-i noaptea de lumini,
Cânturi multe zămislite-n sfere
Iar pe boltă înfloriţii crini
Umplu lumea largă de mistere.
În luceferi izvorăsc fântâni,
Dinspre rai un blând zefir adie
Şi-n cavalul argintatei stâni
Prinde viaţă dulce melodie.
E balsam pe sufletul rănit,
Cânt duios ce urcă până-n stele,
De-amăgiri şi suferinţi hrănit,
Izvorând şi-n lacrimile mele.
În clepsidră clipele se scurg
Şi mă rog asemeni unui cleric,
Implorând pe astrul Demiurg
Să-mi astâmpăr setea de-ntuneric.
Printre aştri şi eu un pulsar
Pentru lumea care va să vină:
,,Sorb în mine flăcări ce răsar
Şi viez din propria Lumină”.
Madrigal
Iubirea mea, tu floare de-ametist
Din spuma mării ai fost zămislită
Și, cât iubesc, eu încă mai exist
Și-mi pare bine că ești înflorită.
Mi te-aș culege să te fac buchet
Și să te-aduc astfel la mine-acasă
Ca să-ți dedic, spre seară, un banchet
Dar inima, săraca, nu mă lasă.
Rămâi aici pe locu-n care ești,
Iubirea mea din toate mai frumoasă,
Pe toți drumeții tu să îi uimești
Ca-n iarna grea o vatră luminoasă.
O viaţă-n doi…
O viaţă-n doi, pe-o mare în furtună,
Am înfruntat înaltul şi abisul,
Noi doi să ne vedem aievea visul
La bine şi la rău tot împreună.
Mărinimoşi, când facem compromisul,
Prevăzători, când fulgeră şi tună,
De-i vreme rea sau dacă-i vreme bună,
Al nostru-i, pe vecie, paradisul.
În juru-ne, stă lumea cea comună
Iar pentru dânsa nu-s decât proscrisul
Ce-şi pierde toamna vieţii lui cu scrisul
Şi cu vagabondări sub clar de lună.
Târziu, iubirea trebuie trăită
În doi, ca o beţie liniştită.
PETRUŞ ANDREI ( ANDREI I. PETRU)
Născut în 1946, 1iunie, în satul Bărc, com. Români, jud. Neamţ
Părinți: Ion Andrei și Maria (născută Ionașcu), țărani
- STUDII
1952-1959 - Școala generală, com. Români
1959-1960 - Colegiul tehnic ,,Ion Borcea” Buhuși
1960-1963 - Colegiul Național ,,Petru Rareş” Piatra-Neamţ
1965-1970 - Facultatea de Filologie - Universitatea ,,Al. I. Cuza” –Iaşi
- CARIERA
Profesor de Limba şi literatura română - Liceul Puieşti , jud. Vaslui 1970-2010; Director Liceul Puiești 1976-1982; Gradele didactice II şi I; Distincţia ,,Gheorghe Lazăr” cls. I; Diploma de excelenţă.
- PREMII
- 2001-Trofeul şi premiul fundaţiei ,,Arena talentelor” Bucureşti; -2001-Trofeul Festivalului MIHAI EMINESCU - Bucureşti; -2005- Premiul al II-lea la Festivalul de Creaţie ,,Mihai Eminescu” ediţia a VI. a; -2005-Premiul special al juriului - Concursul de poezie ,,George Coşbuc”- Bistriţa; -2006- Diploma ,,Gheorghe Lazăr –clasa I” ; -2009- Premiul ,,Ion Creangă” al Uniunii Scriitorilor, Filiala Iaşi-ediţia a XVI-a. -2010- Diploma de Excelenţă; -2011- Premiul I- Festivalul Naţional de poezie, proză, eseuri, pictură şi fotografie ,,Dor de dor”- Ipoteşti-15 iunie; -2015- Premiul Literar Internațional ,,Naji Naaman” pentru creativitate; -2015- Premiul ,,Meridianul Cultural Românesc”- Vaslui; -2015- Diploma de merit ,,Noul Literator”- Craiova, 2016- Premiul ,,Fănuș Neagu” la ,,Festivalul Internațional de creație literară<<Titel Constantinescu>>,Ediția aIX-a, Râmnicu Sărat, Premiul USR-Filiala Bacău, Premiul I – pentru critică literară la Festivalul Național de Creație ,,Vrancea Literară”.
4.VOLUME PUBLICATE
,,Descântece de inimă rea” -1995 (Editura Panteon - Piatra Neamţ); DEBUT EDITORIAL ,,Floarea de jar”-1996(ibidem); ,,Flacăra de veghe”-2000 (Editura ,,Sfera” Bârlad); ,,Dulcea mea Doamnă/ Eminul meu iubit” -2002(ibidem); ,,Cântecul toamnei”-2003(ibidem); ,,Mierea din trestii de cuvânt”-2005(ibidem); ,,Poeme târzii”-2006 (ibidem); ,,101 sonete”-2007 (ibidem); ,,Taina feciorului de împărat”-2010(în ,,Poveştile de la Bojdeucă”(Edit. Pamfilius - Iaşi); ,,Crepusculul de miere”-2010 (Editura ,,Cronica”- Iaşi ); ,,Oul fermecat”-2011(Editura ,,Sfera”- Bârlad); ,,Şi vremea nu mă vremuieşte” -2011(Editura ,,Sfera”- Bârlad); ,,Cumpănind cuvinte”-2011 (,,Opera omnia”- Editura ,,Tipo Moldova”- Iași); ,,Fântâna și izvorul”-2012 (Editura ,,Sfera”- Bârlad); ,, Femeia, vinul, aurul și cântul” -2013 (Editura ,,Sfera” –Bârlad); ,,Mihai Eminescu – Eterna fascinație”-2013 (Editura ,,Sfera” –Bârlad ); ,,Într-un crâng de neuitări”-2013 ( Editura ,,Sfera” – Bârlad ); ,,Zâmbet de primăvară” -2014 ( Editura ,,Sfera” –Bârlad); ,,Lecturi empatice” – 2015
(Editura ,,Sfera” – Bârlad); ,,Călător prin timpul vieții mele” – 2016 (Editura ,,Sfera” – Bârlad, ,,Un dor nestins de nemurire” - 2016 (Editura ,,Rafet” – Râmnicu Sărat; ,,Fabule, satire, parodii...” – 2016 (Editura PIM – Iași).
5.- Prezent în Antologii și dicționare.
6.- Redactor la revistele ,,Plumb” și ,,Viața noastră”, ,,Liter-Club”.
- Membru al Uniunii Scriitorilor din România
Este Cetăţean de onoare al comunei Puieşti din anul 2007 şi Cetăţean de onoare al comunei Români – Neamţ din 2011;