Poezii de Relu Cazacu

***

aud țipătul pantofilor
sub apăsarea piciorului
în timp ce te îndepărtezi
ai vrut să fiu romantic
lacrimile mele să-ți curgă pe sâni
să îți ude sfârcurile
lacrimile mortului ce își zidește singur cavoul

simt mirosul nefericirii
trecând într-o mașină de gunoi
serviciul de salubrizare al iubirii

incapabil să dau din aripi
muscă
cu bula spartă
sub bătaia palmelor tale
în noaptea
vegheată de lunile de fiere bruckneriene


***
cu genunchiul la gură
pe bancă cu spatele la tine
cu ochii deschiși în natură

în stanga corcodusul bătrân
în dreapta o linie de meri
pe jos împrăștiat fân
 
pe masă Convorbiri Literare
lângă pachetul de țigări-
timpul pentru a cere iertare


de vorbă

urcăm spre cabană
berea încă ne colorează zâmbetele
râdem în noapte
mă sprijin de tine
parcă mă cari în spate
oricum tu faci sală
eu m-am îngrășat
noi la poalele muntelui
vorbim despre poezie-
sentimentul inefabil al clipei
despre versuri
despre afișul expoziției"Moving Van Gogh":
"I dream my painting, and then I paint my dream"
te întreb:
"oare poeții își mai visează poezia"


***
în barul
care se transformase
în raion de cosmetice dumnezeiești
îți turnam vin în pahar
mi-ai spus:
"cine te-a făcut să se spele cu tine pe cap
mortului nu-i mai pui tichiuță de cauciuc
Dumnezeu a avut nevoie de treizeci și trei de ani
să învețe să fie om
suntem apropiații Lui
când vom învăța să iubim?
când ploaia va șterge povestea noastră
odată cu praful în care ne-am lăsat urmele?"
și vinul din pahar a început să curgă


***
simt o durere în brațul stâng lângă tatuaj
se umflă
cineva apelează serviciul de urgență

ambulanța are draperii în loc de uși
băieții în roșu le trag
să nu mă vadă orașul
de parcă el m-a înțepat
abandonat în curtea spitalului
încerc să schimb ultima bacnotă de cincizeci de euro
am nevoie de lei să dau șpagă

caut medicul
și-a luat pauză de prânz
intru în sala de mese
pacienții secției de psihiatrie țipă
supuși unei torturi invizibile
pun mâna pe capul unui copil cu sindromul Down
se face liniște