Poezii de Roxana Anamaria Florean

CUGET

Stând singură,
Liniștea urlă...
Și un freamăt de dor colorat mă cuprinde și-mi spune;
Că a venit...
Că a plecat...
Că s-a întors și m-a lăsat.

Iar eu,
Eu cu bratele mele timide încerc să-l cuprind,
Dar,e mult prea rapid.
Mă chinui să-l prind .
Să-i șoptesc că-l iubesc,
Că mi-e dor,că-mi lipsesc
Acele plăpânde și dulci momente uitate.
Pe care ,acum, le doresc să plece atât de departe...
Și timpul s-oprește
Tăcerea vorbește...



PENTRU MAMA


Mama ! Ce sunet divin!
Un mare înger printre toți
Apari precum un cer senin
Și ne ajuți mereu cum poți.

Numai tu deții puterea
Să ne alini când suferim
Simt că mare ți-e durerea,
Când ne vezi cât chinuim.

Nu-i ușor să porți povara
Pe care o mamă o are.
Dar sufletul ți-e atât de plin
De iubire și răbdare.

Tu m-ai adus pe lume
Să zâmbesc și să iubesc
Și din suflet îți spun sincer:
Mamă, eu îți multumesc !


SIMȚIRE

Simte inima cum bate
De iubire și de dor.
Simte,spune și trăiește
Ca fiind, învingător.

Simți abandon și trădare
De cei dragi,apropiați
Simți când vine acel moment
Când nu știi ce să mai faci.

Îți simți sufletul în plus
Într-o mare de priviri
Fugi!! Și lasă-n urma ta
Falsele nemulțumiri.

Simți când cei din jurul tău
Cred ca ești marionetă
Să nu-ți pese! Lasă-n urmă...
Viața nu este perfectă .




MESAJ


În mintea mea te-ai imprimat
Am să te port cu mine.
Te voi veghea din dreapta ta
Gândindu-mă la tine

Precum un înger,eu voi fi
O călăuză-n gândul tău
Iar dacă lumea s-ar opri
Rămâi pe veci al meu !



TRĂIRE


Privind cum ploaia curge lin
Tăcerea urlă-n miez de noapte
Un glas firav șoptește fin:
  Eu sunt aici,tu ești departe...


O noapte-ntreaga am căutată
Dar,în zadar,s-a risipit !
Acea suavă melodie
Ce-n șoaptă dulce mi-a vorbit.

Când blândul soare mă adie
Cu razele-i nemuritoare.
Aud șoptind în taină,glasul:
 Eu te veghez,iubită floare !


ECHILIBRU

Îndrept privirea către cer .
Aștept,ascult și încă sper,
Să mă îndrume cineva
Cum să te scot din mintea mea.

Însă, acea clipă n-a venit
Să-mi iau adio,de la tine
Căci amintiri am imprimate
Și-nveci vor dăinui în mine.

Când somnul stă să mă cuprindă
Visele-mi pun o întrebare,
Dar, lor, ce am să le răspund...?
Când mă întreb: cine sunt,oare?