CASA MEA

Uşile şi ferestrele casei mele

se pot închide şi deschide numai cu zăvoare de şoapte,

pe vârf, poate să-şi facă cuib de lumină orice înger

care coboară şi aduce pe aripi o stea

                          ce nu mai încape în noapte.

Oricine poate poposi pe treptele de tină,

oricine e slobod să smulgă din răcoare

o zdreanţă din a faldului umbră

sub care pruncii lumii fără astâmpăr

prin nesfârşitele cărări se preumblă.

 

Numai în pod,

unde mama şi tata, şi a cuvântului prunc au culcuşul,

nu slobod pe nimeni.