Poezii de Tirlea Cristian

MĂRTURISIRE

Nu sunt poet.

Alţii mă cred.

Eu îl transform pe ură în dezmierd.

Nu-i contrazic, că am răbdare...

Aştept să devin mare

cunoscător de voi şi ce îmi daţi,

dau înapoi.

 

Ura v-o păstrez.

 

Nu sunt poet...

Doar mă distrez.

 

K.M.R.P.*

 

Stipula-mi-ai, între rânduri, ale tale mice gânduri

ca să-mi fie de folos şi pe faţă şi pe dos...

Ca să pot a te-nţelege, făr’ de ură, dar în lege

şi să-mi spui, cărniţă scumpă,

chiar acum, de nu, m-aruncă!

De ce, naiba, te iubesc şi nu pot să-mi încălzesc

sufletul şi inima, braţele şi patima,

într’ a tale mâini iubite?

 

Haide!

Vino, darămite,

pentr’o seară şi o zi

ca să pot a te iubi!

 

Dragă-mi eşti, tu praşilă,

în ţara de baştină!

 

Cu ţâţuca-mi lângă cap

nu-mi mai trebui nici-un leac...

 

Dar a mea iubită dragă

nu ştie să înţeleagă,

nu ştie nici să aleagă

între dragoste şi treabă.

 

Iară eu, zbanghiu finit,

m-am cam pus pe tremurit,

de frig, de frică,

că nu am cea găurică...

 

Găurica-insidioasă,

ce când vrea să plece-acasă,

îmi mai trage un pupic

ca din morţi să mă ridic

şi să-i strig, din răsputere...

 

Te iubesc, demult, Femeie!

...

* Ca Miron Radu Paraschivescu

***

 

LA UN MOMENT LUAT, FĂCUT ȘI ZIS

 

Îmbrăcat la patru nasturi,

mulțumit de plecarea ultimului mușteriu,

rodea unghii.

Altceva mai bun de făcut n-a găsit.

 

Aștepta un sfârșit al paharului de vin pelin.

 

Noaptea cădea cu zgomote furibunde...

- și în el tuna și fulgera -

Se uita la chiștocul aprins,

căzut pe cimentul din balcon,

curios să vadă dacă ia foc casa.

 

Din plictis în plictis,

a hotărât o ședință de plâns.

 

Gândea la "plecaţii" lui,

dar transpirația ochilor nu venea și basta.

 

Bancuri.

Eureka!

 

Să-și spună bancuri dacă nu mergea cu lacrima.

După trei "fără perdea" și încă un pelin

realizând că râde singur,

a început ședința de mai sus.

 

Mă uitam la el...

O personna non gata

care-și rupsese gura de la pâine

pentru sărutul unei Zaraza.

 

Oglinda nu-i venețiană,

soba "neînlemnită",

cerneala uscată,

redingota impecabilă.

 

Și?

 

Ș.A.M.D. dar,

din aproape în aproape,

așteptam să mă găsesc,

să mă iau în brațe.

 

Omule, treacă de la tine sau de la mine, oricum trece!

 

Pieptul sus, capul bombat!

Invers?

M-am îmbătat.

 

Ți-o spun "sub șleau"

însurat cu Libertatea fac ce vreau.

Ea? Mă imită.

 

Sunt beat...itudine și-n surdină

mi-aduc aminte că nu te-am uitat.

 

N.B. Notați Bine!

 

Să mă-ndrăgostesc mi-e lene.

Să te iubesc e prea târziu.

Să-ți susur șoapte, pe-ndelete, încă mai știu.

 

Acum tac, neaoș, fărădelegea bătrâneții, oarbă de maturitate.

 

Poveștile nemuritoare

erau pe vremea

când îmi vedeam lungul nasului.

 

Normal!

Avea un coș pe el…

La Tour Eiffel.

 

Ridendo castigat mores!

Morile de vânt se câștigă râzând!

 

DE ANUL NOU

 

Aminti-ţi-vei de mine,

când totul va fi trecut?

Vrea-vei, oare, să ne-ntoarcem

şi să fim ca la-nceput?

 

Lua-vei, oare, tot în glumă

asta mică poezioară?

Nici acum gândirea-ţi nulă

nu va vrea să iasă-afară?

 

Vorba mea, precum şi fapta,

cât vor trebui s-aştepte

să-şi primească şi răsplata,

negre cozi în creţe plete?

 

Şti-vei, oare, peste-o clipă

ce aş mai putea să-ţi scriu,

dintr-un şanţ făcând o râpă,

iar din suflet, un zbanghiu?

 

MAMEI CU DOUĂ FETE

 

 

Are tata doi băieți,

proști și nătăfleți.

Unu' e zbanghiu din fire,

crăcănat și făr' de știre.

Celălalt e prost și el…

E urât, dar cumințel.

 

Amândoi, când merg la coasă,

uită haleala pe masă.

Iară când îi vezi la horă...

Să tot râzi, măi, dragă soră.

 

Proști, proști,

dar sunt ai mei.

Mama lor de cretinei!

 

Băieții parcă sunt eu,

în sânul lui gineceu.

 

Niciunul nu-i de lepădat...

Economie la mâncat.

Râs pe gratis, frățioare.

Mama lor e mândră tare.

 

Cel cu genu varum, poate

va fi o celebritate.

Fotbalist de liga unu...

"- Nu fă, tati, pe nebunu' !"

 

Urâțelul-cumințel,

de folos o fi și el,

de nu pe coperta "Vogue",

măcar rol de inorog.

 

În desene animate

le-așează viața pe toate.

 

Doi băieți și sunt ai tăi...

Sunați, măi, din zurgălăi!

 

La ultim recensământ,

rezultă că-n lume sunt

mai multe fete și, oare,

nu-i de bine? Fac prinsoare!

 

Așa că flăcăii, poate,

și-or găsi utilitate.

 

ÎNTREVEDERE

 

 

Stau și cochetez cu ea.

Ne spunem ofurile reciproc.

 

Al ei?

Hm!

Simplu...

Vrea să vină iarna.

 

Al meu?

Îi spun că iubesc.

 

Ea stă cu gura deschisă,

pleoștită și imobilă.

Nu-nțelege sau nu vrea să-nțeleagă?

 

Caut să-i explic...

Măi, uite-așa, așa și pe dincolo.

Ea...nimic.

 

Oare așa sunt toate sobele sau a mea este, puțin, îndărătnică?

 

A MURIT MAMA

 

Şi ce dacă!

 

O uram.

Era urâtă,

rea,

mă bătea.

 

I-am povestit.

 

M-a sărutat pe frunte...

 

"- Mi-ai omorât moartea, fiule."

 

Mama mea este la fel de frumoasă și bună ca...a ta.

 

PSALM

 

Scuipatul vostru nu îl voi șterge.

Cristalul urii va țurțuri obrazu-mi.

Din muzeul sufletului uzat

fărădeliniştesc gând înainte mergător.

 

Rup o secundă în două...

 

Noblesse oblige!

 

Din eternitatea rămasă

îmi fac mireasă...

Din plug, coşciug.

 

CU SUFLETUL FĂR' DE PUDOARE

Na!

 

Motto:

"măi copii! când o să pricepeți voi că nu vă papă nimeni

dacă vă dezbrăcați în public, fără pudoare și scrieți

tot ce vă trece prin suflet? păi ce naiba e un poet?"

Camelia Radu Iuliana

 

Am titlul,

subtitlul,

motto-ul.

 

Aștept tupeul.

Aștept.

 

Când am scris subtitlul...

Ce curajos!

 

Acum, s-a înhăitat timiditatea

cu "bagămare!"

 

Gata!

 

Mi-am descrețit plânsul.

Prea îmi plictisea versul.

 

Încep să bat câmpii...

 

Un agricultor șomer,

cu aceeași coasă pe umăr,

bronza în ploaie.

 

Afurisit țipăt!

Le vede pe toate.

 

Are voie.

E nebun.

 

Mi-a întins o lampă.

 

- Caută!

 

Caut, dar nu știu ce.

 

- Să-mi spuneți merci

că vă las Soarele!

Lumea nu miroase, pute!

 

Nu se cădea să-l contrazic,

doar e nebun

și-acum, fără de aer, mă supun

și că e hâdă Lumea

și că nu miroase,

pute,

o știu, și eu, acum.

 

TRĂIESC !

 

Mi-ai dat floarea demult dorită.

Mi-ai încântat privirea scăldată-n mare.

Eu ce ți-am dat? O carte prăfuită

ce zace, acum, prin ungheri de sertare.

 

De-ai fi citit-o n-ai fi aflat nimic,

precum nu vezi când ce privesc îmi place.

Poate-ai fi râs, poate-ai fi plâns erotic.

Eu nu-mi dezmint ideea.

Lasă-mă-n pace!

 

Și, în sfârșit, îmi place că îți plac

și, chiar mai mult, îmi place că te plac

și, să termin, apoteotic...

Îmi place că te placi cu mine!

 

Singuri când vom fi, regal

să-mi spui încă o dată...

"-Te iubesc!"

și-atunci voi mulțumi plângând-țipând...

 

Trăiesc!

 

ARTĂ PENTRU ARTĂ

 

Acum mult timp am început sa scriu poezii...

 

Lacrimile mele, bucuriile mele, mâniile mele, iubirile mele,

faceau parte din acest capharnaüm al unui poet în iarbă.

 

Acum câteva zile era cât pe ce să opresc poeziile...

 

Un librar îmi spunea că poezia nu se mai vinde.

 

Eram trist şi furios, apoi, revenindu-mi în fire,

am decis să dăruiesc, de acum înainte,

lacrimile mele, bucuriile mele, mâniile mele, iubirile mele.

 

Luaţi !

 

Este gratuit !