Întoarcerea în inimă

 
Poți ajunge în inima altcuiva în multe feluri:
cu un cuvînt,
cu un sentiment,
cu un gest.


 
Cu lama unui bisturiu
                                sau cu un glonț.
 
Dar nu te poți întoarce în inima ta decît dizolvat
în propriul tău sînge.
 
*

Timp suspendat
 
 Îmi imaginez o clepsidră
în care,
asemănător obiectelor nefixate dintr-o stație orbitală,
nisipul plutește
ca un nor rarefiat,
în stare de imponderabilitate…

*



Insomniile Poetului


Dis de dimineață
Poetul Cetății
se așează pe scările de marmură
ale Bibliotecii.
 
Bibliotecarii,
ucenicii
magistrului de retorică,
tribunii și senatorii,
aristocrații
și scribii Curții
trec
pe lîngă el
fără să-l vadă.
 
Spre seară,
ies, pe rînd,
avînd ascunse,
în buzunare, pagini rupte
din cărțile Poetului.
 
Ultimul,
ca și cum ar părăsi un soclu improvizat,
sau un foișor de veghe,
Poetul
se retrage
la o adresă necunoscută
și
rescrie, toată noaptea,
poemele furate.

*


Un clopot de aer


Un clopot de aer
vibrînd
într-o campanilă de sticlă
la bătaia din aripi
a unui fluture
cardinal.

*


Un autoportret
 


în lumina dimineţii
de august
o umbră de decembrie:
 
timbru fiscal
pe ziua
de naştere

*
 
Vine un ceas…

Vine un ceas al zilei
                            către seară
                            cînd umbra trupului
                            se-adună
                            în suflet şi dispare
                            ca un melc
                            în cochilie
                            lăsînd în urmă doar
                            fosforul
                            din oasele arse
                            în rugul
                            cerului.

*
Clepsidra fără nisip

  în lipsa lui
                                                  a nisipului
                                                  timpul trecut
                                                  şi timpul rămas
                                                  rămîn egale
                                                  ca-ntr-un popas