Poezii de Vasile Mic

Și-n ceruri

Îngerească
Și-n ceruri
Și-n gânduri
Păgâne
Și-n războaie

Și-n răzvrătiri
Și-n iubire
Și trecând
Chiar prin geruri.

Îngerească
Muzica
De pe buzele
Muzelor
Zeilor
Aceștia.




Un festival

Un festival
Al florilor de câmp
E în pregătire
Pe o pajiște
Aparținătoare

Edenului

Ideea este
A unui prinț…
Și îi cheamă
La sărbătoare
Pe pământenii
Ce nemuritori
Voiesc
A rămâne.




Trenurile

Trenurile
Trec
Învăluite în frig.

Trenurile
Aleargă
Pline de dor.

Trenurile trec
Încărcate
Cu vise.

Trenurile
Nu mai trec…
Au fost
Învinse!






Ca să faci dovada

Ca să faci dovada
Iubirii
De patrie,
E de ajuns
Să constați
Că semenul tău

A murit de foame

Apoi să gândești
Pozitiv…
Cum că omul
Avea
Gând
De o înmormântare
Aleasă.



Copiii noștri

Departe,
Copiii noștri
Nu au timp
Să ducă dorul
De casă.

Călătoria lor
E cărarea
Ce duce departe…

Undeva,
Un drum
Poate fi
Împlinirea
Micului vis…

De unde,
Drumul spre casă
Să le fie la îndemână.






Sensibile pregătiri

Urmă de fiară
Pe pragul
Cazinoului.

Păsări negre și lașe
Prin preajmă,
Bătăi războinice
De aripi,
Femei după toate
Așteptările
Clientelei de față;
Muzicanți
De strânsură
Cu un brav repertoriu
De capelă…

Ruleta
Se-nvârte,
Se câștigă,
Se înaintează
În noapte.

Mai încolo…
Sensibile pregătiri
De război.




Vorbe despre curtezane

Povești
Despre curtezane
Pot fi citite
În scrierile
Zeilor,
Pot fi văzute
Pe pânze pictate
De către aceiași zei.

Povești despre oameni
Pot fi citite
Și în scrierile
Extratereștrilor
Antici
Și moderni.






Fiecare

Fiecare
E îndreptățit
Să aștepte
Pentru ca viitorul
Să-i bată la ușă.

Cei flămânzi nu trebuie să aștepte
Nimic…

Ziua de mâine
Le e dată
De nepăsarea noastră.







Este

Ca o privire
Pe fereastră
Este,
Ca o descindere
În mijlocul unui vis
Ce ai vrea
Să nu se mai termine.

Este
Ca o lume
Care nu seamănă
Cu lumea aceasta.

Este, nu este
Chiar o poveste.








Se va întâmpla

Ce se va întâmpla
În secunda următoare
După ce ai plâns
În țara ta?...

De ești om obișnuit

Vei putea
Plânge
Din nou!






Când moare lumea

Când moare
Lumea
Se schimbă rânduielile
În purgatoriu
Și în rai.

În iad
Se muncește
Mai mult...
Ierarhiile fiind
Oarecum
Schimbate.

Eterna luptă
Între extratereștri
Și foștii pământeni
Se cheamă
Simplu:
Război.

Războiul
Sigur că se duce în tranșee,
Pe front,
Dar și în virtual.

Uneori,
Când moare lumea,
Nimeni
Nu moare.





De-o vreme

De-o vreme
Satul
Își sprijină
Bătrânețile
Pe umerii
Celor
Duși.

Ulițele lui scufundate sunt
În uitare.
Cărările duc,
Nu de ici-acolo,
Duc spre departe…

Dar un prinț
Mai vine pe aici,
Se declară iubit
De mierle,
De cocoșul de munte,
De floarea de colț…

Înconjurați și ei de lfori de câmp,
Niște tineri
Zei
Îl urmează pe prinț:

Dorm în fân,
Aleargă printre stele,
Visează…