Cuvinte-ncumințite (I)
(Pilule fără efecte secundare)

1. Ridicolul oamenilor fără haz este atât de penibil, încât numai tăcerea poate să-l aprecieze cum se cuvine.

2. Hlizeala este ca o cocotă ce-aține calea râsului inocent.

3. Mult mai lesne decât a râde este să te faci de râs.

4. Și dacă râsul de la urmă este rânjetul celui îngrozit de neantul morții?

5. Rânjetul este râsul fără bucurie ce vine îndată după stingerea luminii zâmbetului.

6. Toți oamenii au inimă. Dar câți dintre ei sunt oameni de inimă?

7. Aritmetica sui-generis a cuplurilor care se iubesc: 1+1=1.

8. Geografia iubirii sincere este atât de întinsă, încât doar unora dintre inimi le este dat să o cunoască.

9. În atâtea mii de ani, oamenii încă n-au învățat că altitudinea socială este o formă de relief necunoscută de către geografia iubirii.

10. Femeia–marfă își stabilește mărimea prețului direct proporțional cu scurtimea minții sale.

11. Inima cocotei? Un organ care ajunge să o onoreze de-abia după ce uterul a dezonorat-o complet.

12. Există trei mari categorii de femei: a)Femei care se iubesc pe ele cu ardoarea cu care-și urăsc cele mai bune prietene; b)Femei care doresc luxul și gătelile în chiar mai mare măsură de cum își condamnă semenele înrobite acestei slăbiciuni de-o vârstă cu istoria; c)Femei cucernice, adică rezultatul irezistibil al încrucișării primelor două categorii.

13. Poleiala femeii cochete este ca pulberea de pe aripile fluturelui: fără poleială ea nu cutează să-și ia zborul, fără pulbere el n-are putere să zboare! Și amândoi au motive să se plângă de cruzimea sorții pentru starea de nefluturatici la care au fost constrânși...

14. Femeile încep să regrete din clipa când nu mai au nimic de pierdut.

15. Cinstea este noțiunea pe care tot mai multe femei din zilele noastre ajung să o înțeleagă de-abia după ce devin inutile pentru treburile necinstite.

16. Cum numărul femeilor îl depășește pe cel al bărbaților, este de presupus că pământul rodește mai multe Marii Magdalene decât discipoli ai lui Iisus.

17. Dărnicia îl îmbogățește pe sărac, lăcomia îl sărăcește pe bogat.

18. În relațiile amoroase, ea numai ce va spune și el îndată se supune.

19. Oricât ar fi de consistent, darul bogatului nu valorează cât darul-jertfă al săracului.

20. Surplusul bogătanu-l drămuiește, din al său pic săracul dăruiește.

21. Femeia soțului i se supune, doar dacă el ca dânsa spune.

22. Într-o familie unită doar ea să turuie-i menită.

23. Trebuie să fii dăruit de la natură pentru a ști să te dăruiești altora.

24. Nu degetul murdar e bun pentru ascuns, ci cel curat și cu pomadă uns.

25. Politica este instrumentul prin care se face dovada clară că tot răul celor mulți este spre binele celor puțini.


Cuvinte-ncumințite (II)
(Pilule fără efecte secundare)

1. Pentru bărbat încep durerile de cap după ce femeia și-a vârât ceva în cap;

2. Cu cât femeia este mai delicată și mai grațioasă, cu atât papucul ei se dovedește mai apăsător;

3. Ce ți-e și cu femeile! Toate vor să fie regine, deși vremurile de aur ale regalității au apus, lăsând în urmă praful nobleței și pulberea etichetei;

4. În toată istoria existenței sale omul n-a evoluat nici cât negru sub unghie. Ba parcă dimpotrivă. Dar el dă apă la moara teoriei evoluționiste prin aceea că în alcătuirea sa se întrevăd elemente și însușiri specifice speciilor inferioare: vâscozitate de moluscă, cruzime de rechin, suficiență de batracian scufundat în balta urât mirositoare a comodității, șiretenie de șarpe otrăvitor, lăcomie de vultur hoitar și îndărătnicie de hienă flămândă;

5. Ce-i parlamentarul român? Un om de zăpadă, care se topește cu totul în masa înfierbântată a dătătorilor de voturi, lăsând în urmă-i doar morcovul ce-i ținuse loc de nas, foarte indignat și el de nedemna sa întrebuințare;

6. Politica românească – o cocotă sătulă până peste cap de destrăbălarea și calicia politicienilor autohtoni, dar incapabilă să-i ademenească pe străini;

7. Viitoarele alegeri bat la ușa românilor. Ce bine-ar fi să facă anticameră până când își vor însuși regulile elementare ale politeții unui solicitant bine crescut!;

8. Pentru a face politică în România zilelor noastre, în primul rând ai nevoie de obraz gros și de fund tăbăcit: grosimea obrazului te va face imun la arsura scuipatului, iar șuturile încasate de posterior te vor propulsa spre vârful unei piramide sociale cu capul în jos;

9. De ce femeile frumoase nu se suportă? Fiindcă se iubesc atât de mult pe ele însele , încât în inima lor nu mai rămâne loc decât pentru ură manierată, invidie desăvârșită și dispreț fără cusur față de celelalte semene înzestrate cu chip plăcut și forme atrăgătoare;

10. Legea lui Coulomb aplicată în societate: Cine seamănă se adună sau doi oameni se simt atrași unul de altul dacă sunt încărcați cu sarcini moral-spirituale de același semn;

11. Nefericirea omului este direct proporțională cu vrerea și invers proporțională cu putința;

12. Este de mirare insistența cu care omul caută raiul, făcându-se în același timp tartorul poftelor sale;

13. Inima omului – terenul de neîncetată confruntare dintre rai și iad;

14. Raiul – inima eliberată după evacuarea necurățeniei pentru tulburarea liniștii interioare;

15. Până și în grădina Edenului mărul era la mare cinste. Astăzi, întrucât merii din grădinile românilor s-au uscat, aceștia se dau în vânt după cojile edenice;

16. Preocupați până la obsesie să-și trăiască clipa, oamenii irosesc marile unități ale timpului și devin ridicoli în fața eternității;

17. Prin vrerea divină, întreaga existență umană este marcată de două mere: mărul furat din grădina Edenului și mărul căzut în grădina științei lui Newton;

18. Omul aleargă spre viitor fie urcat în șaua verbului a ști, fie în șaua verbului a avea;

19. Ciclul obligatoriu al vieții: Nici un om nu se naște învățat, însă cu toții mor neștiutori;

20. Deși toți oamenii sunt încătușați fără milă de timp, doar nemuritorii pot să le spună compoziția chimică a aliajului din care-s turnate cătușele și locul unde se află cheia pentru deschiderea lor;

21. Omul este substanța rezultată prin amestecul în retorta divină dintre a fost și va fi, care apoi – după o socoteală mai presus de timp – este turnată în matricea prezentului;

22. De-atâta grijă pentru sine, omul a ajuns să-și taie craca de sub picioare;

23. Se pare că omul este dispus să-și iubească semenii de-abia după ce începe să se disprețuiască pe sine;

24. Iubirea femeii trufașe – lozul câștigător al unei inimi neîncăpătoare pentru câștigul pe care-l pretinde;

25. Speranța – media aritmetică dintre disperare și nepăsare.


Cuvinte-ncumințite (III)
(Pilule fără efecte secundare)

1. Într-o economie de piață toate lucrurile au preț, deși atât de multe dintre ele n-au nici o valoare;

2. Ce de lucruri pentru îngrijirea trupului! Și când te gândești că sufletului i se dă atât de puțină atenție, cu toate că numai el poate să-l facă pe om cu adevărat fericit;

3. Bogăția este pentru om ca roua: umezește corola plăcerii, dar niciodată nu ajunge la rădăcina fericirii;

4. Pe oameni mai degrabă îi apropie deosebirile decât asemănările dintre ei;

5. De-abia după ce se ating, inimile simt cât sunt de departe una de alta;

6. Fiecare femeie își arată dragostea în felul ei și ura în felul speciei;

7. Inimile prea înfierbântate de dragoste se răcoresc cu ură;

8. Atâția oameni se simt pregătiți să iubească întreaga omenire, deși le este peste puteri să uite niște biete afronturi;

9. Adevărul divin este cuprins în cuvintele: „Iubesc, deci exist”. Cât s-ar mai simplifica această lume dacă oamenii ar urma calea arătată de reciproca adevărului de mai sus: „Exist, deci iubesc”!;

10. Atât de multe vrea omul de la viitor, încât uită că este captiv în cușca prezentului. Iar când ajunge să înțeleagă acest lucru, el nu mai are nici prezent, nici viitor;

11. Abia când și-a irosit întreaga sănătate alergând după lucruri pieritoare, omul realizează zădărnicia unei astfel de vieți, și atunci ar dori ca întreaga agoniseală să o dea în schimbul a ceea ce-i iremediabil pierdut. Căci ce bucurie îl mai poate încerca pe agonisitorul imobilizat într-un pat de aur?;

12. Mai bine nepăsare decât o dragoste hrănită cu trufie;

13. Înmulțirea oamenilor fără inimă este principala cauză a tot mai frecventelor boli cardiovasculare;

14. Cum deosebești un om inimos de unul fără inimă? Prin aceea că, ajunși amândoi în cloaca vieții, primul va fi în mare grabă tras la fund, pe când celălalt va pluti la suprafață printre gunoaie;

15. Trist lucru să-ți amintești că ai inimă de-abia când începi să trăiești din amintiri;

16. Reamintirea – o amintire salvată de la moarte printr-un încântător capriciu al memoriei;

17. Bârfa – arta aflării în treabă la oamenii fără frică de Dumnezeu, dar cu mare frică de gura lumii;

18. Femeile cochete devin credincioase de-abia după ce necredințele lor ajung notorii;

19. Femeia frumoasă este delicioasă când are mintea scurtă, este încântătoare când n-are inimă și este de-a dreptul irezistibilă când posedă ambele însușiri;

20. Aidoma florilor, femeile frumoase și elegante își etalează culorile și parfumurile spre desfătarea cunoscătorilor, dar refuză cu îndârjire să fie culese și așezate în glastră înainte de venirea toamnei;

21. Cu cât femeile frumoase au mai puțini bani, cu atât dorința lor de-a cheltui este mai aprigă;

22. Viața unei femei cuprinde trei perioade: a)Perioada de creștere sau afirmare în lume, când ea se vrea nevinovată; b)Perioada de stagnare, când ea ține morțiș să fie văzută ca o femeie cinstită, în căutarea unei partide avantajoase; c)Perioada de declin, când nu mai are nimic de pierdut ci numai de câștigat prin poza unei femei cucernice;

23. Vai de oamenii care conjugă ca pe apă verbul „a lua” la toate timpurile, dar care au uitat conjugarea verbului „a da” până și la timpul prezent;

24. Un guvern este considerat acceptabil atunci când ia de la toți cetățenii pentru a le da unora și este considerat detestabil atunci când insistă să ia numai de la unii pentru a le da tuturor;

25. Guvernul este organul prisoselnic grefat de politică pe trupul unei societăți, care pe urmă face tot ce-i stă în puteri ca să-l stoarcă de vlagă.


Cuvinte-ncumințite (IV)
(Pilule fără efecte secundare)

1. Guvernanții – oameni sus-puși, care dau uitării omenia pentru a putea sluji cu devotament inechitatea;

2. Fericirea este acel moment al vieții în care omul se amăgește cu iluzia eliberării de povara trebuințelor;

3. Omul dă dovadă de înțelepciune atunci când se mulțumește cu tot mai puțin, pentru ca astfel să le poată dărui semenilor din ce în ce mai mult;

4. Gelozia este femeia de serviciu a dragostei, care spală rufele murdare în văzul lumii;

5. Cei mai mulți oameni văd în filosofie posibilitatea de-a pălăvrăgi la nesfârșit. Tocmai de aceea, după canoanele pitagoreice, omenirea a zămislit așa de puțini filosofi;

6. Cât de grăitoare este tăcerea înțeleptului!;

7. Nu toți oamenii căzuți pe gânduri au calitatea de gânditori;

8. Deseori viața se dovedește prea scurtă pentru a putea parcurge calea până la capătul ei ascuns în necunoscut, unde atâția oameni speră să întâlnească fericirea. Și când moartea le dă târcoale, ei speră cu îndârjire în nemurirea de dincolo, situație liniștitoare care le asigură timpul trebuincios pentru a dibui în cele din urmă fericirea;

9. De-abia când are de-a face cu oamenii, Dumnezeu știe că infernul este o realitate cutremurătoare;

10. Ispitele sunt acele delicioase capcane puse de păcat pe firul vieții omului, pe care doar nevolnicii se străduiesc să le evite;

11. De ce minciuna îi este omului mai apropiată decât adevărul? Pentru că aparența îl încântă, pe când esența îl frământă;

12. O societate este cu atât mai civilizată cu cât tot mai mulți membri ai ei țin să vorbească și tot mai puțini sunt dispuși să asculte;

13. Motivul zbaterii celor mulți: Să aibă din belșug de toate și încă ceva pe deasupra!;

14. Omul devine cu adevărat irațional de-abia după ce inima lui se sustrage efortului de-a gândi;

15. Nu trebuie să ne mire că există bestii printre noi, când tot mai mulți oameni simt ca și cum n-ar avea inimă și gândesc ca și cum n-ar avea cap;

16. Principiul de bază al democrației: Unii fac și alții trag;

17. Unii oameni știu mai bine ca melcii să se pitească în cochiliile lor și să nu răspundă chemărilor de a-și scoate coarnele;

18. Mulți dintre cei ajunși la înălțime nu cad, ci se prăbușesc;

19. Diferența dintre omul căzut și căzătură: Primul este respins de verticala existenței omenești, cel de-al doilea este absorbit de orizontala ei;

20. Raiul și iadul se exclud reciproc. Nu și în inima omului;

21. Dacă-i hrănit corespunzător, sufletul omului are miraculoasa însușire de-a se mări necontenit;

22. Axioma fundamentală a geometriei spirituale: Pentru a exista, Spiritul n-are nevoie de timp și spațiu, dar timpul și spațiul nu pot exista fără el;

23. Cu cât inima unui om este mai mare, cu atât acesta este mai sănătos din punct de vedere spiritual;

24. Chiar și trupul pipernicit poate găzdui un suflet mare;

25. Oamenii se împuținează pe măsură ce populația globului crește.


Cuvinte-ncumințite (V)
(Pilule fără efecte secundare)

1. Simptomul cel mai evident al degenerării rasei umane este acela că în lume nu se mai tipăresc manuale de decență și bun simț, așa că tiparului îi este tot mai rușine de ceea ce-i silit să facă;

2. Plictiseala – o formă de boală fără vreo cauză precisă, dar care cauzează o droaie de neplăceri celor ce nu suferă de ea;

3. Și totuși, un om plictisit este infinit mai uman decât unul plictisitor!;

4. Omul cu adevărat înțelept știe că trebuie să aleagă calea cea mai lungă care duce la cimitir;

5. Aleile din cimitire nu-s făcute ca muritorii să se plimbe pe ele cu plăcere;

6. Cimitirul – punctul de întâlnire dintre timpul de-acum și timpul de-apoi;

7. Există încăpățânări umane în fața cărora până și Dumnezeu se dă bătut;

8. A fi profund uman înseamnă a aproba tot ce este subuman și a respinge tot ce este suprauman. Iisus, prin urmare, a fost crucificat de această dementă axiomă a umanismului;

9. Idealul democrației originale: Tot mai mulți cetățeni să fie cineva, fără ca pentru asta să facă ceva;

10. Oamenii care vor totul, ajung să se dea în vânt după nimicuri;

11. Până și lichelele își au un cod al breslei, potrivit căruia onoarea este un moft, invidia o necesitate, iar trădarea un act de eroism;

12. Chiar și ticăloșia iși are ratații ei;

13. Morala fățarnicului: Pentru ca în conținut să poți face pe placul inimii tale, trebuie să ai mare grijă ca în formă să faci pe placul celorlalți;

14. Esența politicii românești: Întotdeauna să le faci celorlalți ceea ce ție-ți displace;

15. Axioma care stă la baza concursurilor românești de promovare: Scrisul zboară, vorba bine pusă rămâne și alesu-i o minune;

16. Școala este acea instituție educativă din care educația și-a luat zborul, iar studiul a fost trimis la plimbare;

17. Tot mai mulți elevi sunt într-atât de ocupați cu pregătirea temeinică pentru viață, încât e de mirare că mai au timp să treacă pe la școală;

18. Cândva familia a fost celula de bază a societăților în formare. Dar azi, când societățile s-au plictisit de monotonia închegării, familiile țin morțiș să se înfrupte din divertismentele datorate nestatorniciei, pentru că numai pe această cale vor putea bea până la fund paharul descompunerii;

19. Fiecare om are în trecutul său anumite fapte pe care vrea să le dea uitării și pe care binevoitorii țin să i le reamintească;

20. Tot timpul viața este la un pas de moarte, cu toate că prin modul lor de-a fi, distanța dintre ele este stabilită de taina infinitului;

21. Până la conștiința morții, omul are nevoie de cunoștințe temeinice despre viață;

22. Unii oameni merită aprecieri nu pentru cauza pe care o slujesc, ci pentru exemplaritatea cu care i se devotează;

23. Dezgustul față de viață este aidoma unui deșert, a cărui monotonie este întreruptă doar de monotonia gândurilor îndreptate spre moarte;

24. Doar oamenii care trăiesc demn au șansa de-a deveni martiri ai nedemnității;

25. Cu adevărat curajos devine doar acela care ajunge să-și cunoască propriile lașități.