DEZLEGARE LA PEŞTE

Am auzit că azi e dezlegere la peşte, mie îmi place de mor baboiul, prăjit să ronţăie.
Eram studentă la TCM în Pitesti, stam în gazdă pe str.Violetelor nr.3. Strada este şi acum, dar in locul casei vechi, stil conac boieresc, sunt acum blocuri. Gazda mea, Lenuţa o chema, avea în jur de 70 de ani şi era văduvă. Se iubea cu un domn, tot văduv şi el, mai tânăr. Casa avea o anexă, se duceau acolo şi făceau dragoste. Era şi bucătărie de vară, m-am dus să-mi fac ceva de mâncare, am împins în uşă, uşa încuiată. Atunci m-am prins eu de ce ieşea ea ciufulită… Dragoste cu năbădai. Copiii lor erau împotrivă, chestii de avere. Clar este că era pasiune, se certau se împăcau şi când se împăcau, se auzea focul dragostei din Violetelor colţ cu Exercitiului.
Toată facultatea am muncit, făceam naveta cu trenul. Mă trezeam la 4 dimineata, zi de zi şi mă întorceam la gazdă la 10 seara. Ajunsesem de dormeam şi în picioare, precum caii. Urcam în tren, dacă nu eram cu colegii să încingem o şăptică, dormeam. Treceam de staţia unde trebuia să cobor, săream de nebună unde ştiam că încetineşte trenul, de câte ori am sărit din trenul în mers nici măcar nu-mi mai amintesc…

Mă împrietenisem cu un nene pescar, de era tot cu undiţele după el. Într-o zi mi-a dat o pungă de peşte, mărunţiş, d’ăla de’l mănânci cu totul. L-a prăjit tanti Lenuţa dat prin mălai. Când să mâncăm a venit şi omul ei. Nu le-a mai trebuit masă, m-am luptat singură cu două tigăi de peşte, dat prin mujdei şi ascultam la focul dragostei. Ce foc, erau trageri în poligon. Băăăi, ştiţi la ce mă gândeam atunci când îmi lingeam degetele? ..Că uneori tinereţea nu-ţi foloseşte la nimic…