Nebunia lumii

Nebunia lumii a ajuns dincolo de marginile imaginabilului și asta doar pentru că unii au ajuns atât de bogați încât au început să creadă că se pot simți dumnezei. Nebunia lumii a început prima oară de la dorința nesăbuită a înavuțirii, așa s-a înlocuit Dumnezeul cel adevărat  cu materialul și atunci s-a produs declicul între normal și anormal.
Am trăit să gust o lacrimă din cascada nebuniei lumii, să cunosc oameni vânduți averii!!!!
Este cumplit de dureros pentru un om al iubirii să fie nevoit să cunoască, să guste, să îndure fie și o clipă viața lângă cei vânduți trup și suflet materialului. Este cumplit de dureros să ai un suflet de dăruit, înnobilat de iubire și să ți se ceară țărână!

Să coste mai mult metrul pătrat de pământ decât dramul de înțelepciune, să existe în lume părinți închistați în dogme și cutume, pe care iubirea pentru avere să-i întunece atât de mult încât să-și piardă lumina iubirii pentru fericirea copiilor lor, ce nebunie să existe în lume minți atât de mărginite încât să aleagă a trăi de dragul lumii, fără noimă, fără dragoste, fără cunoaștere, într-un cuvânt fără Dumnezeu! Câtă tristețe pentru copiii născuți din asemenea părinți! Ce nefericire pentru ei!
    Și când mă gândesc că prăbușirea celor despre care am scris mai sus și a întregii lumi poate fi salvată doar de iubire, dar mă tem că vor rămâne prea puțini jertfindu-se pe altarul ei ca să poată scoate din smoală întregul calvar lumesc!