NU REGRET NIMIC–Partea a treispezecea

...Pe măsură ce înaintez în vârstă constat, în modul cel mai firesc, faptul că majoritatea pieselor componente pe care le am în dotare, încep să se defecteze şi să nu mai funcţioneze la parametrii proiectaţi. În clipa asta ştiu la ce vă fuge gândul, dar nu-i vorba numai de aia. Aia, oricum îşi mai aminteşte câteodată (rar) şi dă semne de viaţă. Are memorie. Doar „placa de bază” de la ultimul etaj nu prea mai are memorie. Sunt unii oameni care genetic deţin memorie de elefant. Alţii se bazează pe logică, având sinapsele încinse şi care nu pot sta nici o fracţiune de secundă fără să gândească. Alţii invers. De exemplu, am un cumnat extrem de harnic şi cu o memorie de invidiat. Cu sinapsele stă mai rău. Are doar câţiva neuroni şi nici ăia nu se prea leagă între ei. Merge băiatul la săpat de porumb, singur pe tot hotarul şi sapă de dimineaţa până seara. A fost bine instruit de părinţi, încă din copilărie, că dacă mergi la săpat de porumb, trebuie să sapi porumbul, zi lumină. Odată l-am întrebat la ce se gândeşte cât e ziua de lungă şi în ritm de metronom dă cu sapa singur, singurel. A fost foarte contrariat şi l-a surprins întrebarea. Mi-a răspuns puţin ofuscat, citez: „La ce să mă gândesc?

Nu mă gândesc la nimic, eu merg la săpat ca să sap nu să gândesc!” Încheiat citatul. Cred că în ceea ce-l priveşte, avea dreptate. Sunt unii oameni care în viaţă au o singură lume. Lumea în care trăiesc şi în care trebuie să facă ceea ce toţi fac. Nebunii trăiesc în două lumi paralele. Lumea în care se mişcă şi lumea în care gândesc singuri. Eu fac parte din a doua categorie. Şi mie mi s-a întâmplat să merg (obligat) la săpat de porumb, de unul singur, dar este adevărat că nu am rezistat mai mult de două ore şi nu fiindcă m-ar fi obosit săpatul, cât gânditul. Iată cum s-a desfăşurat această activitate la mine. Ajuns la tarla, o privesc, aproximez în gând cam ce suprafaţă are, estimez cam cu ce viteză pot săpa, de câte ori pot da cu sapa pe metru liniar, calculez în gând la ce interval de timp pot face câte-o pauză de cinci minute, deci îmi fac în cap toate planele de operaţii apoi întocmesc o fişă tehnologică teoretică, încerc să-mi imaginez un dispozitiv de săpat automat, telecomandat de la umbră etc, etc după care mă gândesc unde am pus sticla de rachiu, îmi fac curaj cu două gâturi şi pun mâna pe sapă. Văzând coada sapei dintr-un lemn de fag sănătos, tare şi lustruit de palmele cumnatului, mă gândesc ce bine că nu-i şeful meu prin preajmă să-mi fac păcate şi să mai intru şi în puşcărie. Mă uit în jur, nu e nimeni şi respir uşurat. Când să dau prima dată cu sapa, mă gândesc oare din ce oţel o fi făcută de rezistă la atâtea lovituri în pământul tare şi uscat. Îmi amintesc cu satisfacţie că e vorba de un oţel manganos care, cu cât dai mai mult, cu atât se întăreşte. Nu apuc bine să dau prima lovitură, că îmi şi sare sapa din coadă. Atunci mă gândesc la fenomenul de contracţie a lemnului când se usucă şi dilatare a oţelului când se încălzeşte. Norocul este că mă gândesc imediat ce trebuie să fac. Mă duc la primul pârâiaş, scufund sapa cu totul în apă, gândindu-mă că lemnul în apă se umflă şi oţelul la rece se contractă. Asta presupune cam o oră, timp în care mă gândesc la posibilitatea de a fi invitat la un festival de epigramă care urma să se desfăşoare într-o zonă cu praz şi zaibăr. Mă gândesc cine poate juriza acolo, încep chiar o discuţie principială, în gând, cu persoanele în cauză, dar în gândul meu se iscă un dialog total neprincipial. Eu le spun că important e ceea ce trimiţi şi ei îmi reproşează că „gura bate curu” privitor la afirmaţiile mele anterioare despre jurizarea preferenţială şi parţială. Între timp a trecut un căţel pe lângă mine care simţind cât de tare mă cert în gând cu respectivii, a rupt-o la fugă. Cred că atât de tare am gândit în acest dialog din mintea mea, încât, gândul a fost preluat de satelit şi trimis în celularele celor doi. M-am trezit din această ceartă ca la uşa cortului, am dat să iau sapa, dar ia sapă de unde nu-i. În timp ce mă certam în gând, cred că un ţigănuş mi-a furat sapa cu coadă de fag şi partea activă din oţel manganos. Am plecat acasă. La festival nu am fost chemat.Jur că nu voi mai merge la săpat de porumb, ca să mă cert cu toţi nebunii.