Umbra Spionului INC

Femeia se misca lejer in camera de un lux orbitor. Miscarile ei, pana la cele mai simple gesturi, aveau ceva studiat, de parca se simtea observata, admirata. O indelungata obisnuinta o facea sa-si supravegheze fiecare clipa a vietii. Era de o frumusete care-ti frangea inima. Nu foarte inalta, zvelta, voluptoasa, avea un chip de o perfectiune unica. Un par lung, blond, lins, ii incadra obrajii prelungi si diafani. Chipul ii era corect fardat, insa ii lipsea ceva; la o privire mai atenta, se putea observa ca era cel mai inexpresiv chip omenesc pe care ti-l puteai imagina. Parea ca nici o emotie nu-l strabatuse vreodata. Avea 27 ani. In ultimii 10 ani, viata ei se bazase pe un joc actoricesc demn de o cauza mai buna.
Apartamentul in care locuia femeia se situa la etajul 18 al unui bloc de lux din centrul orasului. Sufrageria era spatioasa, mobilata cu elemente dintr- un lemn masiv, alb mat. Covorul gros, rosu-aprins, inabusea  pasii  femeii.  Pe perete era fixat ecranul unui televizor imens, completat cu boxe laterale de mare putere si inalta definitie. Un concert rock umplea camera de ritmurile    electrice, patrunzatoare, ale unor chitare acustice. Boxele perfect calibrate faceau camera sa vibreze. Peretii izolati fonic, antifonati, nu lasau muzica sa razbata in afara.

 
Femeia se apropie de fereastra si privi in exterior. Orasul sclipea de lumini, pulsa de ritmul vietii nocturne, secrete. Zambi. Avea viata inainte. Obtinuse multi bani cu felul ei de-a trai. Avea sa mai obtina. Orasul era la picioarele ei. Se simtea “pe val”, “in top”, avea atatea planuri de viitor...
... In spatele ei, o silueta nedeslusita se apropie. Parea o fantoma, o umbra imateriala. Pistolul de o marca nedefinita ii cauta ceafa. Era o arma neautomata, masiva, grea, cu
 
teava lunga. Calibrul 11,45 inch presupunea un recul puternic. Veche, excelent intretinuta, fara amortizor de zgomot. Folosea munitie de plumb neinvelit in camasa de cupru, gloante boante, cu varful retezat abrupt, care infloreau ca o ciuperca la impactul cu tinta. Teava armei se apropie la doi centimetri de ceafa femeii, apoi urca in dreptul calotei craniene. Era tinuta de o mana ferma, pu- ternica, sigura.
Arma intepeni in mana umbrei. Degetul apasa tragaciul cu o miscare lenta
 
si continua. Pistolul bubui infiorator.
Proiectilul strabatu capul femeii, iesind prin frunte. La iesire, smulse jumatate din fata victimei; glontul ii antrena acesteia trupul intr-o miscare violenta, aruncandu-l in fereastra mare din sticla securizata. Fereastra ceda
sub socul puternic.
Femeia blonda parcurse cele 18 etaje si
 


se zdrobi de asfalt, explodand literalmente la impact. Nu mai avea nimic omenesc la infatisare. Nici macar nu-ti puteai da seama daca ramasitele imprastiate pe jos apartinusera unei femei sau unui barbat.
Femeia care matura trotuarul in apropiere, tragand dupa ea un “tumbarau” al ser- viciului de salubrizare, incepu sa urle, innebunita de groaza.
soferul de taxi de langa bordura privi scena si suferi un usor atac de cord, fara urmari fatale.
 
Era exact ora 3,18 minute, dimineata.
**
*    Sala era aseptica, sclipind de curatenie.
Lumina alba de neon scalda totul intr-o stralucire spectrala. Locotenentul-major Popovici Francisc, 35 ani, brunet, inalt si vanos, de-o constitutie uscata, privea la masa de metal inoxidabil. Medicul legist parea blazat si plictisit. 32 ani de meserie il faceau sa abordeze o resemnare filo- zofica vis-a- vis de moartea violenta, pe care o studia zi de zi. Era un om in pragul pensiei, voinic, complet chel, imbracat in inevitabilul halat   alb.    Ii    vorbi
 
locotenentului-major ca unei vechi cunostinte:
-    stiind cam ce va trebuie dumneavoas- tra, am cercetat cu atentie... “materialul” si am gasit ceva
interesant.
-    Multumesc. Trebuie s- o fi cules cu
 


lopata pe victima...
-    Strict adevarat. Medicul legist ridica de pe masa o bucata de scalp omenesc “ornamentat” cu plete lungi, blonde. Ii arata o anumita porti- une, explicand:
-    Este partea de la ceafa, ceva mai sus. Desi arata ingrozitor la primire, am reusit sa detectez o zona de ardere. Supusa la proba cu parafina, s-a constatat    “tatuajul impuscaturii”.        Mi-am permis sa analizez eu totul, ca sa mearga mai repede.
-    Sincer, iti multumesc.
 
Dupa cum arata victima, mi- ar fi fost profund dezagreabil sa imi petrec mult timp alaturi de dumneavoastra, rosti Francisc, prietenos. Il aprecia pe medicul legist Corbó Nicola ca pe un bun profesionist, care-si dadea interesul chiar mai mult decat ar fi fost obligat.
-    Victima a fost impuscata in partea din spate a craniului. Pulberea s-a imprimat pe par si pe pielea scalpului. Pulbere neagra, o cantitate mai mare decat la armele obisnuite.
-    Asta inseamna o arma veche... - banui Francisc.
 
-    Desigur, o arma model vechi. La canti- tatea asta de pulbere, in mod sigur calibrul era peste 10 mm. Ceva in genul vechilor arme Samuel Colt sau poate al celor rusesti din timpul
razboiului??
-    Acelea erau    neautomate, doctore...
 


-    Da, stiu si eu asta. Ceea ce inseamna ca nu a ejectat tubul-cartus. Mai inseamna ca glon- tele a strabatut craniul, iesind pe partea cealalta. Ai gasit plumbul?
-    Victima a fost impuscata din spate, in timp ce sedea in fata ferestrei. Forta impuscaturii a proiectat-o pe geam afara. In mod sigur, glon- tele s-a pierdut in decor, in exterior... ofta Francisc.
-    De unde stii ca a fost impuscata in drep- tul ferestrei? Daca a fost zvarlita pe   geam   ulteri-   or
 
impuscarii?...
-    Rama ferestrei si resturile de sticla ramase in rama sunt improscate cu sange si materie cervicala. Pe de alta parte, nu exista urme de tarare pe covor, sau urme de sange in alt loc decat pe rama ferestrei. Arma crimei trebuie sa fie extrem de puternica. Proiectilul nu a perforat craniul, ci l-a sfaramat de-a dreptul. Capul vic- timei a explodat ca un pepene. Sangele si materia cervicala au fost imprastiate in toate partile. Am nevoie de probe de par, de piele, orice poate
 
duce la un rezultat oarecare.
-    Cum termin Raportul, ti-l remit prin curier, promise medicul legist.
-    Multumesc, Nicola... rosti Francisc si iesi grabit. Orice vizita la I.M.L. ii creea o stare de tensiune insuportabila.
Se urca in masina de serviciu si porni grabit spre birou. Incerca, pe cat posibil, sa ana-
 


lizeze orice urma atata vreme cat era inca “fierbinte”.    Comanescu Valentin “Ade” il astepta in biroul prafuit, dezordonat, in care se simteau atat de bine. Pe un perete, facea nota discordanta o excelenta copie a tabloului “Misterul si melan- colia unei strazi”, pictat de Giorgio de Chirico. Colegii incercau, de mai bine de un an, sa afle cum se pricopsisera cei doi cu un asemenea tablou. Dar Francisc si Ade zambeau enigmatic, refuzand orice explicatie.
 
Francisc ii explica succint lui Ade cam ce aflase de la I.M.L.
-    Cam la ce arma te gandesti? Seamana cu vechile modele de Webley Auto MK1, cu gloante neblindate, folosind pulbere neagra, care lasau reziduuri de nitrat de potasiu pe piele, daca era tras la gura tevii..., isi dadu cu parerea Ade.
-    Webley a facut de obicei arme automa- tice. Am o inspiratie in organism ca este vorba de vreo scula ruseasca veche. Alea sunt cele mai ingrozitoare arme care s-au produs vreodata.
 
Adevarate tunuri de buzunar. Neautomate, masive, grele, nu le putea folosi  oricine.  Arme  de
cazaci...
Ade    nu-l contrazise.    De cativa ani buni
faceau echipa impreuna si se intelesera, tacit, ca Francisc sa fie cel care facea vizitele pe la Morga. Pe Ade il deprimau pana la extrem cadavrele. In schimb, Ade era un adevarat expert in relatiile diplomatice cu infractorii: obtinea cu
 


vorba buna marturii complete, de-acolo de unde alti politisti nu le obtineau nici cu ciomagul. Ade studie o foaie de hartie de pe birou, apoi incepu sa recite:
-    Victima se numea Amanda Ursu, 27 ani, domiciliata    in
apartamentul unde a fost ucisa. Nici o profesie declarata.
-    Totusi detinea un apartament extrem de scump, inteleg ca sarea de un milion de euroi...!!, behai Francisc, uimit. De unde dracu’ scotea bani, ca doar nu-i
 
curgeau euroii prin gaura curu- lui!!
-    Exact un milion si doua sute de mii,
pretul apartamentului acum sase ani. si banii ii curgeau prin alta parte. M-am chinuit de-am aflat ca era “dama de consumatie”. Curva de lux..., ii explica Ade.
-    si ce-avea ea intre picioare? Platina? O avea pusa de-a curmezisul? se ului Francisc.
-    Stai ca-ti spun acum- acum. Ia-ti sticla de rezerva, dupa vizita la Morga, meriti si tu un intaritor.
-    Ca bine zici..., ofta Francisc,  extragand  din
 
fisetul ignifug o sticla de rom negru, marca “Barbudos”. Turna in doua cesti de cafea si-i oferi una lui Ade. Baura. Ardea ca focul,  dar  se  scurgea  pe
beregata ca matasea.
Ade o lua pe departe:
-    “Happy Cars S.R.L.” inchiriaza masini de lux pentru ocazii deosebite. Patronul, unul
 


Costica Adamescu, a depus reclamatie la noi impotriva unui sofer care mai facea si curse pe barba lui. Adica, baga banii in buzunar, stii cum este treaba. Consumul de benzina la masina con- dusa de omul nostru, Petrache Aurel, crescuse nejustificat, in raport cu banii de pe cursele ofi- ciale.
- si    ce    masina
conducea    Aurel    asta    al
nostru?    -    se    interesa
Francisc.       
-    Un “mercedes” super- long, limuzina de-aia lunga de te sperii... Aurel a ajuns
 
pe la mine prin birou, unde l- am “prelucrat” cu frumo- sul, cum stiu eu. Obisnuia s-o duca pe victima noastra cu masina de serviciu in diverse locuri. Incasa 100 euroi pentru “dus”. Baga banii in buzunar si nu mai trecea “afacerea” in foaia de parcurs. Fata, Amanda, nu stia de magaria lui Aurel. Credea ca transportul este legal, prin firma. Dar asta nu mai conteaza in nici un fel pentru povestea noastra.
-    si “intors” se platea separat? La ce ore se intorcea? intreba Francisc, sorbind  din  ceasca  de
 
“cafea”.
-    Intoarcerea    n-o efectua cu masina lui Aurel. Se intorcea cu alt mijloc de transport.
-    Adica 100 euroi numai pentru un trans- port dus? Fata asta nu se uita la bani... constata    Francisc ganditor...
-    Avand in vedere ca banii intrau in buzu- narul lui Aurel, totul parea prea frumos ca sa
 


dureze. Am cazut la intelegere cu domnul Aurel. Dinspre partea mea, ii voi comunica domnului            Costica Avramescu,        patronul firmei, ca l-am urmarit pe sofer si ca acesta nu efectueaza nici un fel de curse in afara programului, cu masina firmei, fiind un angajat    eminamente corect, cinstit, deasupra oricarei banuieli. In mod sigur, masina are vreo defectiune la motor, dat fiind ca a crescut consumul de benzina, spuse Ade.
-    si paznicul de noapte al
 
garajului de la Firma nu stie nimic de afacerea asta?
-    stie ca-si trage 25 euroi de la Aurel, de cate ori acesta din urma scoate noaptea masina pentru afaceri personale. Apoi, dinspre partea lui Aurel, acesta se obliga sa-mi intocmeasca o lista cu toate locurile unde o ducea pe Amanda, pentru afacerile ei nocturne. Suna bine??
-    Ce frumos o aduci tu din condei, Ade! Dar de unde se poate deduce ca raposata Amanda Ursu era neaparat prostituata de lux?? se mira Francisc.
 
-    Numai    dovezi indirecte. Dar toate duc spre concluzia asta. In primul rand, cand pleca in masina condusa de Aurel, victima asta a noastra era imbracata de asa natura ca pe bietul sofer il apucau toate nabadaile. Fata, Amanda, era cea mai frumoasa fata pe care-o vazuse el, in toata viata lui. Acum vreo luna, in timpul cursei, o auzise vorbind la telefon cu presupusul client, caruia ii spunea: “... sper ca nu vine peste noi
 


nevasta-ta, ca data trecuta...”; iar acum zece zile discuta cu un alt om: “... nu, peste trei zile nu pot, ca-s indispusa...”. Cica suna telefonul ei mobil mai rau ca la Informatii Gara de Nord.
-    Interesant,
interesant...! si ce stim noi despre trecutul Amandei Ursu?
-    M-am ocupat si de asta. Amanda Ursu a fost crescuta la Casa de Copii. Nu s-au cunos- cut parintii naturali; copilul a fost abandonat pe o banca in parcul Cismigiu, la varsta de
 
doua luni, aproximativ. La
10 ani, a fost infiata de o familie bine situata, fara copii; el, medic chirurg cunos- cut si apreciat, iar ea casnica. Inca de la 10 ani, Amanda era de-o frumusete rapitoare. La 12 ani, tatal vitreg a abuzat-o sexual. Inchis pentru viol, a fost condamnat la 10 ani de inchisoare; circum- stante agravante, deoarece Amanda era minora. Dupa primii trei ani de detentie, tatal vitreg se sinucide in inchisoare. Nu a suportat regimul din Penitenciar. Violatorii de copii sunt rau vazuti de...
 
“colegii” din inchisoare si tratati ca atare. Amanda ramane cu mama vitrega. In mod inevitabil, intre ele exista o anumita tensiune. Au urmat ani grei, de saracie. Traiau din alocatia sociala primita de Amanda si dintr-o mica pensie de urmas, primita de mama vitrega. Amanda urmeaza Liceul Zoia Kosmodemianskaia, cu note maxime. Intre timp, mama sufera un atac cere- bral, care o lasa complet paralizata. Amanda o ingrijeste cu aparenta devotiune, dar cand
 


implineste 18 ani, devenind majora, o cazeaza la un azil de batrani care, in schimbul ingrijirii batranei doamne Ursu, incaseaza toata pensia lunara a bolnavei. Astfel, Amanda ramane in apartamentul parintilor adoptivi. Fiind majora, nu mai beneficiaza de alocatie sociala. Apartamentul modest de trei camere apartine de drept doamnei Ursu, neexistand nici un testament care sa reglementeze    situatia. Doamna Ursu este in continuare la azil, dar starea
 
sanatatii nu-i per- mite sa dispuna liber de bunurile sale. Dat fiind ca Amanda este infiata cu acte in regula, se parea ca va mosteni totusi apartamentul familiei Ursu. Se angajeaza chelnerita la un restaurant ultracen- tral din Calea    Dorobanti. Frumusetea ei nauci- toare ii deschide noi orizonturi. Se pare ca stie sa se foloseasca de ceea ce i-a oferit mama- natura. Brusc, la varsta de 21 ani, isi cumpara actualul apartament, cel in care a si fost asasinata... In acelasi an, isi abandoneaza si locul de munca. Nu se mai angajeaza
 
nicaieri.
-    si nu este cam batator la ochi? Ce dum-
nezeu, Ade, un milion si mai bine de euroi...
-    Bineinteles, au fost cateva anchete, sau tentative de anchete, ale organelor de Control al Averilor. Dar toate
-    atentie, toate!! - au fost blo- cate cu fermitate de la nivel foarte inalt. A fost un fel de... directiva neoficiala ca Amanda Ursu sa fie lasata in pace. Nu se stie exact cine a pus “frana” anchetelor, se pare ca de la nivel ministe-
 


rial... Destul ca s-a lansat zvonul, vag, ca ar fi vorba de    o    mostenire miraculoasa. Atat. Fara amanunte...!
-    Deci pasim pe un teritoriu    necunoscut, neexplorat?        intreba Francisc.
-    Chiar asa! Timp de sase ani, fata asta nu a avut serviciu, nu a avut nici un venit legal. A detinut apartamentul acesta, un automobil tout- terraine Hummer mare ca un tanc si ceva haine de firma, vreo trei kile de bijuterii, 158.000 euro
 
la Monkey-Bank, si nimeni nu se putea atinge de ea, legal vorbind. Ce-i drept, nu facea valuri; prostitutia ei ipotetica nu putea fi dovedita. Nu fura, nu aparea des in public, masina personala o folosea extrem de rar. Nu atragea atentia, in blocul in care locuia. Nu primea vizite acasa, “lucra” in  deplasare.  Cam  asta-i
situatia.
-    Ai lucrat ceva, Ade! - il lauda Francisc.
-    Parca asa ne-am inteles: tu te ocupi de Morga, eu plec pe teren dupa celelalte... ama- nunte, ca sa zic asa, zambi Ade. Avea un chip
 
dulce, copilaros, cu priza la un anumit gen de femei, cele mamoase, mature, cu bust opulent.
Suna brusc telefonul. Francisc ridica receptorul, asculta doua minute, isi nota ceva pe-o hartie de pe
masa, apoi bombani:
-    Am inteles! si inchise.
-    Ce-i, urgente? intreba Ade.
-    Un mort la adresa asta
-    ii arata Fran- cisc hartia mazgalita in graba -, nu am amanunte!
 


Masina de serviciu ii duse    intr-o    zona saracacioasa din Rahova. Un plutonier ii astepta in strada.
Francisc    se        legitima.
Plutonierul        ii    saluta,
conducandu-i la etajul 3 al unui bloc mo- dest, nu prea curat.
-    Domnule locotenent- major, administra- torul cladirii ne-a anuntat in legatura cu un zgo- mot puternic, semanand cu o explozie sau cu o impuscatura, venind din garsoniera aceasta. S-a deplasat de la etajul 6, unde
 
locuieste. Usa era incuiata, dar se teme de explozia unei butelii, sau de altceva in genul acesta.
-    Dumneata    mi-ai raportat un mort, se mira Francisc.
-    stiti, domnule, in cartierul asta avem circa 5, 6 morti pe luna; orice bubuiala se lasa cu morti, se scuza plutonierul.
Cu o privire scarbita, Ade se urca in masina si ii facu o vizita procurorului de serviciu. Dupa vreo 45 minute, reveni cu un mandat si cu un speraclu universal. Descuie  usa;  in  garsoniera
 
domneau o ordine si o curatenie deosebite. Trupul zacea pravalit in bucatarie, pe podea, cu fata in sus. Pe piept avea o gaura in care ti- ar fi incaput lejer trei degete. Ochii morti ai barbatului fixau tavanul.
-    Yala este automata, constata plu- tonierul. Faptasul ar fi putut sa traga usa dupa el si sa plece linistit. Totusi, nu stim ce ar fi putut sa fure de la nefericitul asta...
 


-    Fii amabil si cheama Laboratorul Cri- minalistic Mobil, te rog. Ai facut bine ca ne-ai chemat. Este important pentru noi..., spuse Ade, privind lung la cadavru.
-    Il cunosti, cumva? Ce-o fi atat de important pentru noi? se mira Francisc.
-    Ti-l prezint pe domnul Petrache Aurel. sofer la firma Happy Cars SRL. Amicul doamnei Amanda Ursu, rosti
Ade cu voce trista...
***
Barbatul avea aproape
 
60 ani. Inalt, voinic, imbracat intr-un impecabil costum negru perfect croit, degaja un aer de autoritate si noblete. Avea un chip aspru, parca daltuit in mar- mura, incadrat intr-o coama de par des, bogat, perfect alb. Statea asezat intr-un fotoliu din piele fina, italieneasca, si privea ganditor la paharul de coniac pe care-l avea in fata, pe masuta pentru cafea.
In biblioteca elegant mobilata, intra o femeie impozanta, la vreo 50 ani. Purta inca o rochie de seara, excelent croita si amplu  decoltata.  Candva,
 
femeia fusese de o frumusete rapitoare. Resturile acelei frumuseti trecute se mai zareau inca.
-    A fost o seara foarte reusita, dragule! zambi femeia. Raul, scumpule, vii
si tu la cul- care?
-    O clipa, doar cat sa-mi termin paharul
acesta...
 


-    Cine era la telefon, dragule? intreba Rozalia, femeia.
-    Nimic important... soferul de la Minister voia sa stie la ce ora sa ma ia maine dimineata. Culca-te, Rozalia. Vin si eu imediat. Domnul Emil Raul Bihoreanu, in prezent Presedinte al Senatului, era un om care pusese cariera mai presus de orice. Traise doar pentru cariera, si reusise. Prietenii si-i selectase cu grija, intotdeauna, in functie de posibilitatile lor vis-a- vis de viata politica.
 
Sotia sa fusese un mare suc- ces politic; fiica de sef de Cabinet, Rozalia Bihoreanu ii adusese un valoros sprijin in cariera. Din intamplare, doamna Bihoreanu fusese in tineretea ei de-o frumusete care uimise Bucurestiul. Insa, chiar daca ar fi fost numai cu putin mai hidoasa decat un crocodil mort, putrezind la soare, domnul Emil Raul Bihoreanu tot ar fi luat-o de nevasta, pentru importantele ei relatii
politice din familie.
Fiul lor, Robert Lee Bihoreanu, in varsta
de 18 ani, fusese conceput in momentul cand parintii
 
nu mai erau foarte tineri. In momentul de fata, Robert Lee isi pregatea si el o promitatoare        cariera. Deocamdata elev, era de-o inteligenta    sclipitoare, apreciata de profesori cu note maxime.
Domnul    Emil Bihoreanu isi savura gan- ditor coniacul, privind cu afectiune spre panoplia impozanta de pe peretele bibliotecii. Iubea tot
 


ceea ce putea sa insemne Arta. Panoplia, moste- nita de la bunici, cuprindea arme de foc vechi; o pusca de vanatoare cu incarcare pe la gura tevii, o muscheta cu teava evazata ca o palnie, cateva pistoale turcesti, folosite candva prin razboaiele din Balcani. Se ridica si alese o arma turceasca; surprinzator, arma ofitereasca inca mai functiona. Folosea pulbere turnata direct pe gura tevii, ful- tuiala din calti, si un plumb impresionant indesat cu vergeaua. Pe domnul Raul
 
Bihoreanu il amuza, uneori, sa-si incarce pistoalele din panoplie, desi legea o interzicea. Cantari arma in mana, intrebandu-se oare cati oameni murisera de proiectilele acestui pistol...
Apoi, fara nici o legatura, se gandi la telefonul primit cu jumatate de ceas in urma. Privi pendula veche de pe perete; era trecut de miezul noptii. Rasufla adanc, isi lipi teava armei de tampla si apasa pe tragaci. La impactul cu proiectilul, capul    ii    exploda, literalmente.
 
-    Ce                     s-a            intamplat, draga?                intreba                    Rozalia, deschizand usa, atrasa de zgomotul infernal al armei. Privi lung        imaginea            de cosmar a sotului ei, practic decapitat                     de            impactul nimicitor                al        proiectilului de    mare        calibru;                    masuta pentru cafea, canapeaua si covorul            erau    stropite    din belsug    cu             sange,        creier    si aschii        de                oase.                    Doamna Rozalia             incerca        sa-si     dea seama de adevar: totul parea un cosmar din care incerca sa
se trezeasca.
 


Intr-un final, adevarul isi facu loc in constienta ei. Incepu
sa urle...
***
Ministrul de finante se pregatea sa ia cuvantul. Membrii guvernului, reuniti in plen, dezbateau redresarea financiara a sistemului industrial al tarii.
-    Este dureros, dar absolut necesar sa disponibilizam 32% din angajati...,    declara antevorbitorul domnului Mugur Istrate- Targoviste, ministru de Finante al tarii.
 
Taraitul discret al telefonului mobil il surprinse neplacut; isi aminti ca uitase sa-l inchida inainte de intrarea in sala de sedinte. Grabit, se retrase pe hol si raspunse:
-    Va rog, nu pot vorbi in acest moment. Cine sunteti? Numarul dumneavoastra nu face parte din agenda mea...
O    voce    suava, adolescentina, ii murmura in ureche:
-    Am urgent nevoie de
    euro. Sunt convins ca imi puteti oferi acesti bani cadou, ca un semn al bunavointei   si   darniciei
 
dumneavoas- tra...
-    De unde aveti acest numar? intreba
indignat domnul Mugur Targoviste.
-    Va asigur ca nu conteaza absolut deloc de unde am numarul dumneavoastra. si va mai asigur ca, oferindu-mi 10.000 euro, faceti o buna investitie...
 


- Hai, sictir! rosti hotarat ministrul, inchizand telefonul,    apoi
debransandu-l de la retea. Reveni in sala.
Domnul    ministru Mugur Istrate- Targoviste era un barbat scund, supraponderal si extrem de sobru. Aborda o severitate extrema in tinuta si comportament si se lua foarte in serios. Ca toti oamenii scunzi de statura, avea impresia ca restul lumii il privea ironic. Scopul vietii sale era sa se faca respectat in societate.  In  mare  parte,
 
reusise. De asemenea, reusea sa le faca viata amara tuturor celor care intrau in contact cu el.
Domnul ministru de Finante lua cuvan- tul. De la tribuna oficiala, explica timp de 45 minute auditoriului    programul conceput de dan- sul pentru a scapa de criza financiara in care se prabusise tara. Din fericire, oamenii care “bene- ficiau” de urmarile Programului de redresare financiara conceput de dansul nu prea aveau ocazia sa-l intalneasca. De asemenea,   trupele   SPP
 
platite de la buget il pazeau de “iubirea si recunostinta” populatiei careia ii reducea cu “dar- nicie” salariile si pensiile.
Termina discursul si, multumit de sine insusi, se retrase din sala. Pe coridor, fu abordat ca de obicei de o echipa a televiziunii, completata de un grup de ziaristi    independenti. Mandru in sinea lui de realizarile sale pe plan profesional, se pregati pentru explicatiile obisnuite oferite pre- sei.
 


-    Informatii de ultim moment, oferite mass- mediilor de catre o persoana care a dorit sa-si pastreze anonimatul, ne dezvaluie legatura dumneavoastra cu o tanara de 27 ani, despre care se banuieste ca s-ar fi ocupat cu prostitutia la nivel inalt - il aborda o blonda    planturoasa, insotita de un cameraman al unei televiziuni par- ticulare.
-    In momentul actual, tanara, cunoscuta sub numele de Amanda Ursu, este moarta, asasi- nata. Cum comentati aceste stiri? - prelua atacul un
 
ziarist slab, inalt si barbos, angajat al unui tabloid extrem de citit in oras. O transpiratie rece il cuprinse pe domnul ministru de Finante.
-    Eu..., eu... eu neg cu hotarare aceste calomnii lansate cu scopul de... de- a..., behai el, cu voce tremuratoare.
-    In momentul de fata, mai multe televiz- iuni transmit, in cadrul programelor de stiri, imagini primite la redactie, reveni la atac blonda, cu microfonul tinut precum o spada.    Imaginile    va
 
infatiseaza    pe
dumneavoastra, oferindu-i domnisoarei Amanda Ursu anumite... sarutari mai... intime! Imaginile ne-au fost oferite in urma cu 25 minute...
Ministrul    Mugur Istrate-Targoviste        se desprinse cu greu de grupul de ziaristi si-o lua la fuga pe coridor, spre iesire. La usa, alaturi de soferul sau personal, il astepta un personaj oficial care tinea o hartie in mana:
 


-    Domnule    Mugur Istrate-Targoviste, va rog, semnati de primire. In cursul zilei de maine, sunteti invitat    la     sediul Parchetului, pentru o audiere. Procurorii doresc anumite informatii despre moartea numitei Amanda Ursu, care...
Domnul ministru de Finante dadu ochii peste cap
si se prabusi pe jos, lesinat.
***
Domnul Stoica Iulian Daniel, subsecretar de stat la Ministerul Alimentatiei Publice, proaspat numit in
 
functie (de abia opt luni), implinea in acea zi 32 ani. O frumoasa cariera i se deschidea inainte. Aceasta rapida ascensiune se datora in egala masura atractivitatii sale natu- rale, vicleniei innascute si, nu in ultimul rand, sotiei sale, o “superba” tanara de 29 ani, care avea un ten asemanator asfaltului proaspat turnat si o greutate corporala care batea inspre 125 kg. Provenea insa dintr-o familie de politicieni de cariera, bogati cat cuprinde, si asta o aseza pe Claudia deasupra    oricarei
 
concurente.
Domnul Stoica Iulian Daniel era de-o frumusete ingereasca; inalt, blond, cu parul buclat si cu niste ochi de cobalt, era aproape inde- cent de frumos. Iar cand zambea, femeile simteau o vaga emotie care le dadea tremuraturi unde-i este omului mai bine. Cu mare greutate reusea sa- si rupa cateva ore pe saptamana pentru a-si con- strui o anumita fericire clandestina; jumatatea lui legitima, Claudia, era de-o gelozie posesiva si
 


sangeroasa...
... In acea seara, la orele 20,35 minute, Iulian “Angel Smile” isi suna soferul personal din strada. Oarecum obisnuit cu escapadele sefu- lui, Costea - soferul nu comenta referitor la stra- da de pe care-l culese. Cu o oarecare atentie, Iulian “Angel Smile” ar fi remarcat privirea spe- riata, incordata, a lui Costea, soferul sau. Dar Iulian era prea ocupat sa isi savureze fericirea ultimii sale “achizitii” amoroase, o bruneta  alca-  tuita  parca
 
numai din picioare si bust. Picioarele ii porneau aproape de sub umeri, iar sanii erau un adevarat poem in dublu exemplar. Bruneta il costa destul de mult, dar pentru Iulian banii nu contau.
Inghitind cu noduri, Costea - soferul parca Citroen-ul in fata vilei. Iulian, fluierand usor, cu un buchet de flori in brate, intra in hol, apoi in sufrageria impozanta.
Un urlet infiorator se facu auzit in camera, in acelasi moment in care o farfurie din portelan fin, chinezesc,  se  sfarama  in
 
capul lui Iulian.
-    Porcule!! Animalule!! Blestemat sa fii,
cu inima din tine...!!
Claudia, semanand izbitor cu o elefanta atinsa de turbare, se repezi asupra lui si-l insfaca de guler:
-    stii ce-au dat asta- seara la stiri?? Imagini cu tine, maimutoi vicios; tu, nenoro-
 


citule, filmat cu camera ascunsa in timp ce te destrabalai cu o blonda nenorocita!! - urla Claudia, scuturandu-l din toate puterile.
-    Nu se poate!! Nu-i adevarat!, balbai Iulian, innebunit de groaza. Vag, isi aminti de telefonul primit in jurul pranzului, cand un indi- vid pus pe glume proaste ii ceruse 15.000 euro, la modul politicos, dar urgent...
Claudia il tranti pe covor si-ncepu sa-l loveasca sanatos cu pumnii:
 
-    Ba se poate, jigodie!! E adevarat, cocota masculina!! Au dat si numele sclemberis- tei: Amanda Ursu! Mare noroc are ca acum este moarta, altfel o omoram eu!!... Dar ma multumesc sa te omor pe tine!!
Domnul Stoica Iulian Daniel , subsecre- tar de stat, facu pe el la auzul acestei ultime infor- matii. Claudia continua sa-l palmuiasca:
-    Maine esti invitat la sediul Parchetului; aia, parchetarii, procurorii, cum le-o mai zice, vor sa te ancheteze  in  legatura  cu
 
amanta aia a ta, moarta, Amanda, necrofilule!! Dar te omor eu mai inainte, nenorocitule!! Am vorbit cu tata; oricum s-ar termina totul, iti retrage tot sprijinul politic. Cariera ta este terminata...!!
Claudia il lasa un moment, insfacand de pe masa cutitul de argint pentru   desfacut   core-
spondenta:
-    Te las fara mostenitori!!, il informa ea,
ferm.
 


Cu ultimele puteri, Iulian se ridica ful- gerator, se repezi la usa, o deschise si o rupse la fuga afara. Nu nimeri poarta. Sari gardul vilei si disparu pe strada intunecata. Alerga de parca ar fi fost prevazut cu motoare de racheta.
Amenintarile si urletele
care se auzeau din urma nu pot fi descrise in cuvinte...
***
Barbatul putea avea o varsta cuprinsa intre 30 si 40 ani. Inalt, atletic, vanos, numai fibra, depasea imaginea pe care ti-o faci
 
despre un sportiv de performanta. Parea sa fi trait greu la viata lui. Avea mainile mari, aspre ca glasspa- pierul, cu muchiile palmelor intarite de bataturi aproape osificate. Brunet, paros ca un cim- panzeu, avea un piept amplu, musculos, si umeri aproape patrati. Se numea Ehud Billah.
Avea cel mai fascinant chip pe care ti-l puteai imagina. De-o frumusete aproape femi- nina, omul avea o fata prelunga, barbie bine con- turata si o gura extrem de senzuala. Ochii
 
negri, eliranti, pareau doua lacuri de munte in care te puteai pierde si ineca. O coama neagra, buclata, ii cadea pe umeri. Ehud Billah emana acea mas- culinitate hipnotica in stare sa o distruga pe orice femeie intre 16 si 100 ani. Intins pe o canapea joasa, fuma alene dintr-o pipa de os; tutunul negru continea o bobita de opium: portia de
seara...
Ehud Billah visa cu ochii deschisi la anii
 


copilariei sale. Nascut undeva intr-un cort din Desertul Libian, nu fusese niciodata cu adevarat legat decat de desert. Valurile de nisip, sutele de kilometri patrati de desert din jurul orasului Sabha, erau pentru el cele mai incantatoare amintiri din lume. Allah fusese milostiv cu el; tatal sau il invatase ca unui barbat adevarat nu-i trebuie decat un cal bun si o arma. In rest, putea sa-si ia singur, cu ajutorul lui Allah, care-i daruise posibilitatea de-a trai ca un barbat.
 
Parintii si bunicii lui Ehud Billah se trageau, neam de neamul lor, din acei “hashishi- ni”, membri ai gruparii Sunni Saljuq, care exis- tase candva in vechiul Imperiu Persan. Oameni ai lui Allah mai presus de orice, pribegisera prin desertul fara inceput si fara sfarsit, stabilindu-se in Libia, atat cat puteau ei sa se stabileasca unde- va.
Marea Jamahirye Araba Libiana fusese o patrie buna pentru familia lui Billah. Le lasase deplina libertate de-a trai in desert, impreuna cu dromaderii, caii si corturile
 
lor. Oameni mai cre- dinciosi si mai cinstiti decat se putea imagina, familia lui Ehud nutrea o recunostinta vecina cu idolatria fata de Allah si de Libya. In aceasta ordine. In Tripoli, Ehud urmase scoala, schiva- lentul studiilor superioare, prin bunavointa unei vagi asociatii intitulate oficial “Fratii musul- mani”, dar intre ei numindu-se “Nizari Ismailis” si care patronau o scoala religioasa de pe langa
 


vechea moschee En-Naqah.
Acolo deveni Ehud Billah un soldat anonim, intr-un razboi nedeclarat. Un razboi care dura de mult timp, din vremea cand poate piramidele de-abia se construiau, vagi repere care punctau desertul infinit.
Razboiul sfant. Jihad. Nici un sacrificiu nu era prea mare pentru a aduce Maruf, dreptatea, pe lume. si anume, in Dar-al-Harb, lumea celor- lalti, a idolatrilor, numiti si Kafirun.
Ehud isi depusese Shahadah,   marturia   de
 
credinta, si plecase in lume sa-l serveasca pe Allah, al carui umil jahada era. Teoretic,    Ehud        era reprezentantul comercial al unui neinsemnat pro- ducator de Produse Chimice Diverse, ocupandu- se in special cu ingrasaminte            chimice destinate        agriculturii, denumit “Agro-Chemical INC.”, cu sediul de baza in Tripoli. De fapt, Ehud Billah era un adevarat geniu al armelor: arme de orice fel, din orice epoca, de orice categorie. Armele nu aveau secrete pentru el. De cand se stia, manevrase in desert
 
ingrozitoarele AKM-47 de productie ruseasca, sub atenta indrumare a tatalui sau. Dromaderii, caii si cele doua surori ale sale erau marfuri foarte cautate in desert. Talharii nisipurilor organizau ambuscade indraznete pen- tru a fura tot ceea ce gaseau asupra nomazilor ca familia lui Ehud, asa ca nici nu-si mai amintea cand utilizase pentru prima oara o arma de foc. Asa stand lucrurile, Ehud Billah putea folosi un
 


AK-47 mai bine ca oricine. In timpul “scolii”, profesorii speculasera indemanarea lui innascuta pentru arme, invatandu-l tot ceea ce putea invata un om in acest domeniu.
Locuia acum intr-o modesta casa de 4 camere dintr-un cartier bun al Bucurestiului, casa in proprietatea firmei “Agro- Chemical INC.”, inconjurat de munkar, raul unei tari pacatoase, populate de kafirun, isi servea religia cat de bine putea. Spera sa poata bine.
 
***
Vegetatia salbatica ascundea cararea pavata cu dale mici de beton. Copacii, tufisurile si iarba fusesera lasate sa creasca in devalmasie.        Bunker-ul semana    izbitor    cu adaposturile beto- nate ramase din timpul celui de- al doilea razboi mondial. Masina de teren inainta cu greu prin padurea luxurianta, aflata la aproximativ 15 km de Bucuresti. Era o masina puternica, fara numere de inmatriculare. Nici marca nu ar fi putut fi stabilita cu
 
precizie de vreun privitor neavizat. Masina militara parca in fata cladirii scunde, construita din beton masiv. Barbatul cobori din vehicul, raspunse la salutul plantonu- lui inarmat si intra pe usa metalica, neinscriptio- nata in nici un fel. Doar persoanele foarte avizate stiau ca in aceasta cladire era “Directia pentru    dezvoltare tehnologica”, care tinea de Ministerul        Apararii. Cladirea era, de fapt, o imensa con- structie subterana ce ocupa mai bine de un km
 


patrat de teren. Birouri, poligoane de tragere experimentala, laboratoare si ateliere unde se executau primele exemplare ale armelor mai nou create de grupurile de cercetatori ai M.A.P.N.
Barbatul era de aproape 60 ani; de inaltime mijlocie, bine pastrat, solid, avea miscari autoritare, sigure, care tradau militarul de cariera. Intra in atelierul de proiectare; fu salutat de catre cei trei ofiteri din interior. Le raspunse, apoi lua loc la un birou.
 
Sute de planse, scheme tehnice, dia- grame, schite de adaptare si modificare se aflau pe birouri, pe dusumea si in general pe orice spatiu cat de cat liber. Cele mai variate arme cla- sice erau cercetate, modificate si imbunatatite in aceste birouri.
Barbatul se numea Manole Coravu, avea 62 ani, si era seful acestui asa-numit Birou pen- tru dezvoltare tehnologica. Avea gradul de colonel, dar tot atat de bine ar fi putut fi general, sau simplu sublocotenent. In cazul lui, gradul nu conta, era
 
ceva pur onorific. Manole Coravu era un adevarat geniu in tehnologie militara. Colonelul era cel care stabilea calitatea aliajelor de otel ale noilor arme; isi dadea avizul asupra gradului de modificare a noilor prototipuri, astfel incat nici o arma iesita din atelierele speciale sa nu mai semene cu arma de baza, dar sa pastreze totusi caracteristicile originare si calitatile armei- etalon.
 


Colonelul Manole Coravu se insurase relativ tarziu. La varsta de 44 ani, il avusese pe singurul copil, o fata. Uneori i se intampla sa uite chipul singurului sau copil. Prin natura meseriei, isi petrecea mai mult timp la serviciu decat acasa. Sotia sa, farmacista, era o femeie mult prea timida pentru a protesta in vreun fel impotriva felului de viata impus de colonelul Coravu. Acesta instaurase la domiciliu o disciplina aproape militara. In sinea ei, Adela,  fiica  de  18  ani  a
 
domnului ofiter, era fericita de lungile absente ale tatalui ei. Acesta ii impunea orele stricte la care se scula, se culca sau venea acasa. Hainele pe care le purta erau “avizate”, de asemenea, de ilustrul ei tata. Cu prietenii era mai simplu: nu avea asa ceva...    Lecturile extrascolare, filmele vazute, programele TV, erau aproape inexistente in viata ei. Fara a fi un om rau, Manole Coravu considera ca fiica lui, unica lui fiica, trebuia ferita de tentatiile si excesele democratiei        post-
 
revolutionare. Animat de cele mai bune intentii, instaurase un regim de pro- funda austeritate in familia lui. Adela Coravu era un copil care il multumea pe deplin. Avea note excelente la scoala, profesorii nu prea mai aveau ce sa o invete, si nu dadea semne de razvratire in fata tiraniei paterne. Adela semana cu soldatii anonimi pe care domnul colonel ii vazuse prin nesfarsitele garnizoane strabatute in lunga sa cariera militara. Adela Coravu parea placida,
 


supusa si evita cu grija sa-si manifeste, in fata tatalui, opiniile, dorintele si personalitatea. Nici Verona, mama ei, n-o cunostea prea bine: Adela isi dadea seama ca mama ei ar fi putut “raporta” tatalui orice opinie personala emisa de “cea mai mica in grad”...
... Domnul Manole Coravu privea cu un ochi tehnic plansele cu numeroasele arme care alcatuiau elita productiei mondiale in domeniu: UZI SMG,    TOKAREV, WALTER-PPS   si   P-88,
 
SIG-SAUER    P-220, WELROD-SILENT, FE-
MARU-29 M. Aprecia la justa lor valoare clasi- cele arme de productie ruseasca KOROVIN-TK, STECHKIN- APS si SERDYUKOV- GYURZA.
Mai putin cunoscutele arme italienesti BENEL- LI-B76 si TANFOGLIO T95 aveau linii elegante, specifice. Nici turcii nu erau de lepadat, cu    YAVUZ    16,
SARSILMAZ-KILINC  200
si AK-
DAL GHOST... Armele il fascinau, le cunostea la fiecare puterea, precizia si siguranta.
 
Ar fi putut sa le demonteze si sa le monteze la loc cutia mecanismelor, cu ochii inchisi, noaptea, pe intuneric. Armele erau un poem. Ii placea sa le aduca modificari, imbunatatind sistemele de tragere si de ochire, adaugand noi sisteme de si- guranta, creand noi munitii mai puternice. Era indragostit de meseria lui; ar fi putut pierde o saptamana fara pauza, proiectand, apoi proband in poligoanele    subterane noile variante ale armelor. Era un tintas de elita. Numai tinand o
 


arma in mana, cu ochii inchisi, ti-ar fi putut spune multe despre ea.
Adevarate bijuterii mortale, armele cre- ate de “Directia pentru dezvoltare tehnologica” erau extrem de bine apreciate la export. Sub licente de-o legalitate absoluta, care le prezentau drept prototipuri originale, aceste arme se vin- deau la export pe sume pe care foarte putini oameni le cunosteau.
Colonelul Manole Coravu isi puse ochelarii pe nas si se apuca de lucru. Avea
 
o sen- zatie de implinire, de fericire,    vecina    cu    placerea
sexuala...
***
Omul alerga ca o locomotiva; avea pasii usori, respiratia bine reglata, si se misca repede prin parcul pustiu si imens. Marile lacuri sclipeau stins undeva, aproape, luminate de luna. Purta ghete de baschet, un sort simplu si un tricou negru. De ani intregi, alerga doua ore pe zi, de obicei noaptea. Era un experimentat alergator de fond. Era ora 12,30 noaptea. Putini   oameni   l-ar   fi
 
recunoscut pe Ehud Billah in aceasta postura de alergator nocturn. De pe o alee laterala, i se ala- tura o silueta; un alt alergator solitar    isi        facea antrenamentul nocturn intr-o        insingurare morocanoasa. Celalalt era scund, cu o constitutie fragila, aproape fantomatica. Purta un trening inchis la culoare; se misca asemeni unui atlet bine antrenat. Avea pasi egali, elastici, miscari
 


bine sincronizate. Parul lung, blond inchis, ii flu- tura pe umeri. Al doilea sportiv era o femeie. In jurul varstei de 20 ani, era de-o frumusete deosebita, dar cumva interiorizata. Tanara nu avea aspectul strident, provocator si ieftin, abor- dat de starletele de sezon care invadasera tabloidele si televiziunea.
Avea un chip rotund, placut, cu o gura mica si carnoasa. Ochii verzi straluceau bland in intuneric. Cativa pistrui ii punctau  pometii,  dandu-i
 
un aer nevinovat si copilaros. Emana un aer timid, de om retras.    Avea    un    bust    bine marcat,    sani        fermi,    mijloc subtire si picioare puternice.
In ultima saptamana, cei doi se intalneau cu regularitate de ceasornic pe aleile marelui parc, intre orele 0100 si 0300 dimineata. Alergau in tacere, la 5, 6 metri distanta unul de altul, fara sa-si vorbeasca. Dupa    terminarea antrenamentului, fiecare o lua in alta directie, privindu-se fugitiv.
Cainele aparu la ora 216
 
fix. Era un mai- danez famelic, slab si de-o culoare nedefinita, murdara. Avea miscari repezi, furisate. Ducea intre colti o jumatate de sandwich din paine de secara, cu branza si salam. Se strecura grabit pe aleea intunecata, de dupa o pubela de gunoi, in cautarea unui loc retras in care sa-si consume gustarea. Nimeri la cativa centimetri in fata alergatoarei blonde. Aceasta se impidica de ani- mal si se prabusi la pamant. Cainele scheuna spe- riat, isi abandona mancarea si fugi, disparand in
 


tufisuri. Gemand slab, fata incerca sa se ridice. Nu reusi.
Ehud Billah se opri din alergare. Finetea vederii sale periferice ii permisese sa vada automat tot ceea ce i se intamplase fetei care aler- ga in paralel cu el. Se apropie si o salta de la pamant, fara efort. Purtand-o in brate ca pe-o pisica, se apropie de prima banca. Incepu sa o cerceteze atent, detasat. Ridicand manecile bluzei de trening, descoperi usoare echimoze ale coatelor si antebratelor.  De  asemenea,
 
genunchi- ul drept era in curs de tumefiere, dar nu grav. Fata il privi timid, in tacere.
-    Ehud..., se prezenta el scurt; avea o voce invaluitoare, baritonala, usor ragusita. O privi lung; ochii sai hipnotici, fierbinti, deliranti, o facura pe fata sa se cutremure. Ii zambi, com- pletand:
-    Nimic grav, doar niste zgarieturi... Poate veti folosi, totusi, un taxi pana acasa... Vorbea romaneste perfect, fara accent.
-    Adela... - se prezenta fata, intinzandu-i o mana. Multumesc pentru ajutor...
 
Ehud privi in jur. Jumatatea de sandwich zacea in mijlocul aleii. Cainele nu se mai vedea.
-    Se pare ca nefericitul acela de caine si- a pierdut gustarea. Probabil ca nu a avut nici o intentie agresiva..., zambi el. Zambetul ii lumina fata, dandu-i o nota de frumusete
magnetica.
Adela    inclina    din    cap, aproband in
 


tacere. Il privea fascinata pe Ehud, constienta ca barbati ca el vazuse doar in superproductiile de la Hollywood. Il placea atat de mult incat se simtea pur si simplu jenata.
-    Aveti niste ore ciudate pentru jogging. Totusi, se pot intampla lucruri si mai neplacute    noaptea... remarca Ehud Billah.
-    Parintii mei habar nu au despre antrena- mentele mele. Avand in vedere programul meu de-acasa, profit si eu de putinul timp ramas liber, recunoscu sincer Adela.
 
Ehud scoase dintr-un mic buzunar al sortului telefonul mobil. Apela o firma de taximetrie si facu o comanda, indicand locul exact unde se aflau.
-    Vreo cateva zile ar trebui sa te rela- xezi... ii spuse el Adelei.
-    Va raman indatorata. Poate ne mai vedem..., rosti ea incurcata. Nu i se mai intam- plase sa-i placa atat de mult un barbat. De cand il vazuse prima oara, cu o saptamana in urma, isi aranjase orele de alergare in asa fel incat sa-l poata vedea in fiecare noapte.
 
Cu    o    politete desavarsita, Ehud Billah o ajuta sa urce in taxi si-i stranse mana, salutand-o scurt. In treacat, Adela remarca o curiozitate: muchia palmei lui Ehud era dura ca betonul. Palma lui, in totalitate, era de o tarie putin obisnuita. Parea un sportiv polivalent, antrenat in multiple discipline.
 


Ramas singur, Ehud Billah isi relua aler- garea. Ajunse acasa fara sa gafaie. Nu era exce- siv de transpirat. Descuie poarta si intra in curtea mica a casei. Cerceta in treacat, cu un ochi atent, gardul; privi mica portiune unde scandurile fus- esera taiate cu grija la aproximativ 40 cm de la pamant, lasand un loc liber, mascat de iarba inalta.
Usa casei nu era incuiata. Ehud intra, facu un dus, apoi isi pregati un ceai  negru.  Se  aseza  pe
 
canapea, gustand ceaiul fierbinte si amar. Usa de la intrare se misca usor; cainele slab, famelic, de-o culoare nedefinita, se strecura in camera si se lungi langa Ehud, pe canapea. Privit mai cu atentie, avea slabiciunea muscu- loasa a unui ogar bine intretinut. Facea parte dintr-o rasa aproape necunoscuta in Europa, o rasa neomologata. In desert, beduinii nomazi ii foloseau la paza turmelor de camile. Deosebit de agili si de inteligenti, usor de dresat, puteau fi invatati aproape orice.
 
Animalul nu avea nici un nume. Ehud suiera usor cand voia sa-l cheme. Ii desfacu o conserva, apoi se retrase in dormitor si se culca. Animalul ramase lungit pe canapea, treaz in intuneric, atent la usa de la
intrare...
***
Rating-ul anumitor televiziuni particu- lare, specializate in emisiuni de scandal in direct, crescuse spectaculos. Respectivele emisiuni de
 


distrugere ale unor personalitati erau urmate de obicei de demiteri din functii, divorturi, scan- daluri savuroase, iar uneori de sinuciderea neferi- citilor prinsi la-nghesuiala de reporteri si paparazzi agresivi, care scormoneau zi si noapte prin lazile de gunoi ale oamenilor cat de cat celebri.
In ultimele zile, aceste televiziuni, dar si tabloidele la moda, o duceau mai bine ca nicio- data. Camera Deputatilor, Senatul, dar si Guvernul, erau in pericol de
 
a ramane fara unii membri marcanti care conduceau destinele tarii. Aproximativ jumatate din “varful de lance” al politicii actuale trecuse prin patul nesatul al raposatei Amanda Ursu. Imaginile filmate si fotografiate de un complicat sistem High-Fidelity de ultima generatie faceau acum deliciul intregii tari, prin intermediul televiziunilor de scandal.
La un control mai amanuntit,    politia descoperise ca apartamentul victimei Amanda Ursu era “impanat”  cu  aparatura  de
 
inregistrare, montata in pereti, lampi, in biblioteca, in chiu- vetele din baie si, in general, oriunde se putea fixa aparatura mascata. Concluziile anchetei in desfasurare dadeau de inteles ca cel care comi- sese oribila crima avusese inspiratia si priceperea de a culege toate inregistrarile efectuate in ultimele sase luni de catre respectivele aparate de inregistrare. In momentul    izbucnirii scandalului “Amanda Ursu”, o buna parte din cei care bene-
 


ficiasera de “serviciile” regretatei victime avuse- sera intelepciunea de-a plati sumele cerute de anonimul cu voce politicoasa, care le solicitase telefonic diverse sume de bani, in valuta forte. Sumele cerute erau depuse discret intr-un cont bancar din afara tarii...
... Biroul era mai neglijent ca niciodata. Celebra lucrare semnata Giorgio de Chirico facea nota discordanta pe peretele opus ferestrei, bine pusa in valoare de lumina soarelui. Popovici Francisc savura o
 
cafea braziliana, privind visa- tor teancul de DVD- uri ieftine de pe birou. Nedormit, incercanat, Ade ii dadea explicatiile necesare:
-    Toata noaptea am umblat la rahaturile alea de aparate. Il tii minte pe chinezul Vasile Roaita, proprietarul de la “Pasarica de Aur”?
-    Cum as putea sa-l uit? Cel cu mititeii cumparati de la “Oaia si Berbecul”, de era cat pe ce sa mancam si noi tot de-aia... izbucni in ras Francisc.
-    S-a platit de toate datoriile. Fara el nu m-as fi
 
descurcat. L-am chemat sa-mi dea o mana de ajutor la decriptarea aparatelor gasite   in   apartamentul
Amandei Ursu...
-    Se pricepe el la electronica?
-    Se pare ca aparatele alea erau facute in China! Le cunostea la fel de bine ca pe propriile lui jucarii din copilarie. Individul care-a furat inregistrarile a stiut sa scoata de-acolo imaginile
 


stocate, insa nu s-a priceput sa stearga memoria aparatelor. Asa ca domnul Vasile Roaita a avut amabilitatea sa copieze toate imaginile,        filmarile, fotografiile, absolut totul pe DVD-urile astea. Au fost necesare 87 DVD-uri pentru imprimare. Dupa care, l-am rugat sa “stearga”    memoria
aparatelor...
-    Oare    ai    procedat    bine, colega?
-    Doar n-ai fi vrut sa lasi in “Camera Probelor” aparatele  alea,  cu  toate
 
imaginile alea pe ele...? Ai vazut ce s-a intamplat pe la TV, in ultimele zile...
-    In concluzie, astea sunt singurul stoc existent? intreba Francisc.
-    Da, dar nu as face mare caz cu asta. Prefer sa le folosim doar noi doi, pentru bunul mers al anchetei. Altcineva nu trebuie nici macar sa banuiasca despre    existenta “materialului”. Onoarea indivizilor in cauza depinde de asta.
-    O onoare destul de ciuruita... remarca Francisc. Ai vizionat ceva?
 
-    Doar partial, dar mi s-a facut parul maciuca. DVD-urile astea sunt dinamita curata. Se pare ca victima, Amanda, era tare harnica. Nu prea i-a scapat
nimeni, din “lumea buna”...
-    Cam ce... “randament” avea nefericita?
-    La ceea ce am apucat eu sa vad, pre- supun ca mergea pana la 10 sau 12 indivizi, in 24 ore. si numai
“crema cremelor”...
-    Inseamna ca cel care-a luat imaginile,
 


cel dinaintea noastra, criminalul, a pus mana pe o adevarata comoara. Acum sta si “mulge”..., con- cluziona Francisc. Avem vreo plangere pentru santaj, escrocare de fonduri, chestii din astea?
-    Nu, si este firesc! Cine ar marturisi in gura mare ca s-a culcat cu Amanda Ursu, a platit- o bine, dintr-un salariu de parlamentar, si acum il strange careva de momite, cu niste    imagini com- promitatoare?!
Francisc izbucni intr- un ras ca un nechezat:
 
-    Iti imaginezi ce scandal au unii cu nevestele, acum? si or fi niste dihanii de neveste, cat ursul din padure, cum dracu’ sa nu te duci la una ca Amanda?
-    De-aia nu te insori tu... il lua in zefle- mea Ade.
-    Dar ce, tu esti insurat? Pai cand vezi ce femei aratoase umbla slobode prin targ, trebuie sa fii boland la cap ca sa te insori!
-    Eu nu as lasa la sediu DVD-urile astea, mai bine le studiem acasa, in liniste. Dupa care, mergem pe la impricinati, sa-i intrebam de alibi- uri, hotari Ade.
 
-    Crezi ca a “racit-o” unul din amanti, pe care-l strangea prea tare?, il intreba Frnacisc.
-    Am o vaga impresie ca a terminat-o careva care stia ce si-a montat ea prin casa. Dupa ce-a impuscat-o, a “cules” filmarile si s-a apucat de treaba. Culege linistit banii, fara teama de vreo
 


reclamatie...
-    De cate ori o mierleste cate o femeie frumoasa, observi ca era partial vinovata de pro- pria ei moarte. Amanda Ursu era din cale-afara de lacoma. De la asta i s-a tras... filozofa Francisc.
-    AURA    SACRA
FAMES, vorba eschi- mosilor!, rosti Ade, ca o concluzie. Fraza rasuna, in biroul murdar, ca un trist epitaf al celei care fusese
Amanda Ursu.
***
“Royal-Anonimus-
 
Horizonts-Andrei- Tanase- T.V.” era, poate, cea mai de succes tele- viziune care inflorise,    in    epoca
postrevolutionara,        pe meleagurile    Romaniei democratice. Andrei Tanase, patronul acestui canal TV, oferea opti- mistilor lui telespectatori tot ceea ce era mai de succes si mai cerut pe piata mass-media: crime, violuri, cadavre, barfe, viata intima a V.I.P.- urilor, a politicienilor        si        a imbogatitilor peste noapte. Nu este de mirare, deci, ca postul   “R.A.H.A.T.-T.V.”
emitea 24 ore din 24, cu
 
audi- enta maxima. La fiecare 20 minute de emisie, prezentatorii nu uitau sa le aminteasca telespecta- torilor ca  “Redactia  R.A.H.A.T.-
T.V. achiziti- oneaza, cu sume atractive, imagini video-audio cu V.I.P.-uri si politicieni surprinsi in ipostaze inedite”. Reporterii Royal-Anonimus-T.V., ade- varati sacali motorizati, inarmati cu camere video de inalta rezolutie, erau pe baricade zi si noapte:
 


vanau,        scormoneau, adulmecau mirosul pesti- lential al scandalurilor cele mai abjecte. In mo- mentele de acalmie, nu se sfiau sa le provoace    ei    insisi, aruncandu-se in fata vreunei coloane ofi- ciale, spre a se plange ulterior ca au fost victimele unor tentative de asasinat cu substrat politic, pe cand isi faceau doar meseria... La fel de bine, puteau plati un parlit de muncitor necalificat ca sa le procure o punga de ciment si doua caramizi; filmat de coechipieri   cu   camera
 
ascunsa, reporterul TV descoperea, astfel, fabuloase fur- turi din economia nationala, in urma carora nefericitul muncitor se trezea la Tribunal, con- damnat la ani grei de inchisoare. Dar nimic nu era prea greu, pentru a procura noi si noi subiecte senzationale.
Adulmecand “scandalul Amanda Ursu”, echipele de la  “R.A.H.A.T.-T.V.”  erau
cuprinse de-o profunda frustrare; data fiind natura cazului,    nimic    nu “transpirase” spre ei. Clientii obisnuiti ai Amandei nu erau
 
genul de telespectatori capa- bili sa faca destainuiri la un asemenea canal de stiri. Domnul Andrei Tanase era un patron ambitios: platea bine si cerea mult. Oricum, 80% din informatiile primite le folosea pentru a face, neoficial, bani prin santajarea diverselor per- soane publice prinse cu mata-n sac. Numai cei care nu plateau intocmai si la timp ajungeau pe ecranele “R.A.H.A.T.-T.V.”    sub
forma de “An- chetele Poporului”.
 


In disperare de cauza, domnul Andrei Tanase isi asmuti ciracii pe urmele politistilor care se ocupau cu respectivul “caz Amanda”...
... La o terasa discreta de cartier, Popovici Francisc o sorbea din ochi pe o tanara domnisoara ce parea sub 18 ani. Asezati la o masa mai retrasa, cei doi amorezi isi consumau elanurile dragastoase in fata unei sticle de rom Baccardi asezonat cu gheata si Cola.
-    ... si-acum, ca ai luat si tu vacanta, pre- supun ca ai mai  mult  timp  liber  de
 
petrecut cu mine...?, zambi uleios Francisc, cu gura lui de lipitoare. Parea intr-o stare de euforie bahica destul de avansata, ceea ce nu-i statea deloc in caracter. Francisc era renumit pentru rezistenta sa in fata bauturii.
-    Da, desigur...! rosti visatoare fata, clipind timid. Nu stiu, totusi, cum o sa ma des- curc cu parintii; mama banuieste ceva, asa ca...
-    Se pare ca trebuie sa fim, totusi, mai prudenti. Ultima oara cand... ma rog, am fost si noi fericiti impreuna,   am   facut-o
 
neprotejat, asa ca...
-    Oh, nu te mai gandi; nici o problema, cele 30 zile fatidice au trecut, totul e-n regula...
Tanara avea un aspect angelic: blond- platinat, cu niste ochi albastri de-o puritate ce te infiora si cu un zambet timid, nevinovat; il privea pe Francisc cu o devotiune induiosatoare. Parea mica de statura, slabuta, imbracata sobru in
 


nuante de-un bleumarin cuminte. Parul, strans in coada, ii dadea un aer nepotrivit cu locul.
- Aurora, vei ramane vesnic singura si marea mea iubire... ii declara Francisc , cu o voce usor voalata de
iubire si de bautura.
Auror3a0isi privi ceasul: era
ora 11    .
- Dragule, cheama-mi un taxi. Daca ma- ma este inca treaza, ma tem ca nu vei mai
avea pe cine iubi...!
La despartire, Aurora ii sopti misterios si
dulce:
-    Maine seara iti voi
 
arata noua mea lenjerie neagra, de sezon... - apoi tranti portiera si taxiul demara.
Francisc privea visator in urma masinii. Nu observa silueta care se desprinse din tufisurile spatiului verde ce demarca trotuarul. Un tip bar- bos, solid, imbracat in negru, tinea in mana o video-camera setata pentru filmari pe timp de noapte. Ranjind draceste, il aborda pe Francisc in mod abrupt:
-    Domnul locotenent- major Popovici Frnacisc?
-    Cine-ntreaba? replica Francisc, usor surprins de
 
aparitie.
-    Ilies    Petru,        reporter la    “R.A.H.A.T.-    T.V.”,    ii
comunica    barbosul, aratandu-i un ecu- son.
-    Chiar iti imaginezi ca a lucra la o asemenea televiziune este ceva cu care sa te lauzi
 


prin oras? il intreba prietenos Francisc.
-    Se pare ca tocmai am filmat cateva momente de-a dreptul interesante, trecu repor- terul la atac. Respectiva tanara, cu care pareati a fi in relatii excelente, nu cumva este eleva de liceu?! Desigur, se
poate verifica...
Francisc se intuneca la fata:
-    Nu vad in ce masura te poate interesa viata mea particulara!...
Cu un zambet plin de subintelesuri, Ilies Petru rosti:
 
-    Nu stiu cat de bine v-ar prinde la dosar faptul ca intretineti anumite relatii cu o persoana probabil minora, care mai este si eleva de liceu.
-    Ma    ameninti, cumva? il privi atent Francisc.
-    Departe de mine asemenea intentii, se scutura Ilies Petru. Va propun doar o    scurta    colaborare,
profitabila pentru amandoi.
Francisc paru ca mediteaza profund:
-    si cam ce-ti doreste sufletul de la mine?
-    Ceva despre “cazul Amanda   Ursu”!   Ceva,
 
acolo... Orice!! Se cere in draci pe piata...
-    si ce te face sa crezi ca eu stiu ceva despre cazul acesta?
-    Daca nici Politia nu stie nimic, atunci cine mai poate sa pretinda ca stie?! ranji reporterul. Chiar nu aveti nimic, nimic??
Incurcat, Francisc ofta apoi vorbi cu voce soptita:
 


-    Am reusit sa pun mana pe o inregistrare care-l prezinta pe deputatul Vulcanescu Gheor- ghiu- Bihor, independent, in actiune cu raposata Amanda Ursu. Numai ca exista o problema: am vandut “materialul” acum trei ceasuri, catre directorul de la “De-Profundis-T.V.”. Astia o vor da pe post de la 0000, la stirile lor. Dat fiind ce imagini sunt, nici nu poate fi difuzata la o alta ora... Mai am o copie la mine, dar...
Reporterul Ilies Petru
 
paru ca explo- deaza. Incepu sa turuie, agitat:
-    La ora 0000? Cat este ceasul acum?
-    2345 fix... ii comunica Francisc.
-    Dati-mi copia imediat! Cu putin efort, vom prezenta imaginile incriminatoare inaintea lor, cu 5 minute, si-i “taiem”. Daca-mi dati ime- diat materialul, va jur ca nu va fac nici o difuzare cu mucoasa    aia    a dumneavoastra.
Oftand tragic, Francisc extrase un C.D. din buzunarul interior al sacoului  si  i-l  inmana.
 
Reporterul il insfaca si o lua la fuga, urmarit parca de toti dracii. Sari in masina, demarand in forta. Motorul rece al masinii de serviciu scrasni infiorator.
-    Pregatiti pentru o emisie de urgenta! Carmen, fii pe faza, ajung in doua minute!! Ce...?? Cum...?? N- am timp pentru pregatirea materialului, in cateva minute intra cu el “De- Profundis-T.V.”; vreau sa le- o iau inainte! vorbi febril in telefonul mobil Ilies Petru.
 


Abandona masina in fata    studiourilor “R.A.H.A.T.-T.V.” si-o lua
la fuga pe scari. Carmen, stirista de serviciu, il astepta pregatita:
-    Omule, esti sigur ca...?!?
-    Sursa este sigura! Cat este ceasul? Fara trei minute? Baga C.D.-ul si da drumul la materi- al! gafai din greu Ilies Petru. Ii rup pe tipii de la “De-Profundis-T.V.”...
***
... Popovici Francisc, Comanescu “Ade” Valentin si cu Aurora, chelnerita de la micul lor “Club privat” unde-
 
si petreceau cei doi politisti orele libere, stateau relaxati in fata televizorului, degustand o sticla de vin de buturuga. Aurora era o fata micuta, blonda si cu aspectul general al unei eleve din clasa a 8-a. Implinise 24 ani si de trei ani lucra in clubul acesta discret si linistit.
La ora 2355, emisiunea publicitara de la “R.A.H.A.T.- T.V.” se intrerupse. O prezentatoare    bruneta, voluptoasa si foarte decoltata, incepu sa anunte:
-    Intrerupem    spotul publicitar pentru a va anunta ultimele    stiri!!    Prin
 
bunavointa unui tele- spectator fidel, care doreste sa-si pastreze anoni- matul, am intrat in posesia unei inregistrari video care-l prezinta pe deputatul Vulcanescu Gheor- ghiu- Bihor risipind banii tarii in compania    raposatei Amanda Ursu, starleta decedata sap- tamana trecuta in conditii inca neelucidate.     Imaginile incendiare dovedesc inca o data, daca
 


mai era cazul, imoralitatea profunda a guver- nantilor nostri greu platiti din bani publici.
Imaginile incepura sa se deruleze. Cadrul se stabiliza asupra unui pat larg, bine luminat de-o veioza de pe noptiera. Blonda intin- sa pe pat, goala, stralucea ca o perla. Alaturi de ea, sarutandu-i umerii si gafaind din greu, se agita domnul Andrei Tanase, patronul de la “Anonimus-
T.V.”,    mai    cunoscut    sub
titulatura    de    “R.A.H.A.T.-
T.V.”.        Goliciunea
 
dumnealui nu stralucea in nici un fel. Mic, slab, cu parul com- plet alb si cu o figura de vitel proaspat intarcat, parea ca se chinuie din toate puterile sa fie la inaltimea situatiei. Nu prea reusea sa-si mentina “avantul revolutionar”, ceea ce-l umplea de o  profunda  si
vizibila dezamagire.
Francisc radea, in pragul lesinului.
-    Cum dracu’ ai reusit sa- i strecori copia aia nenorocita? intreba Ade, razand si el.
-    De vreo luna m-am prins ca si-a asmutit “cateii” pe urmele    mele.    Abia
 
asteptam vreo ocazie sa i-o fac intr-un fel..., ofta Francisc.
-    Gaselnita    cu concurenta de la “De- Profundis-T.V.” a facut toti banii, remarca Ade. Asta l-a facut pe dobitocul ala de reporter sa intre in criza de timp si sa nu mai verifice materialul.
-    Cred ca maine dimineata vom avea un nou caz de crima. Domnul Andrei Tanase va fi anchetat pentru asasinarea angajatului sau, Ilies Petru..., ranji Francisc, sadic.
 


-    Ia uitati-va acolo!... le arata Aurora televizorul.
In timp ce domnul Andrei Tanase se chinuia sa termine ceea ce incepuse, din studio-ul televiziunii se auzi un urlet infiorator. Imaginea se stinse brusc. Pe ecranul televizorului aparu scris: “Probleme tehnice. Post TV restrictionat temporar”.
-    Dialogul dintre domnul Andrei Tanase si reporterul Ilies Petru nu putem decat sa ni-l imaginam..., comenta Aurora, zambind ingereste.
***
Ochii    lui    Ehud    Billah
 
luceau intunecat in penumbra    incaperii; pareau doua butoaie cu smoala, arzand mocnit. Mana lui se misca usor pe incheietura        fetei, pianotand in sus, spre cot. Vorbea ceva, cu voce joasa, trenanta, invalui- toare. Adela Coravu nu mai intelegea ce-i spune. Fascinata, pe jumatate hipnotizata, se lasa pe pieptul lui Ehud. Mana lui ii mangaie talia, apoi incepu sa-i descheie bluza. Adela avea o piele rece, usor transpirata de dorinta. Treptat,  Ehud  Billah  ii
 
indeparta bluza si fusta, mangaindu-i delicat sanii care frematau de placere. Adela inchise ochii si incepu sa tremure. Simtea mana barbatului strecurandu-i-se intre coapse, inde- partandu- le, indepartandu-i slipul. Contactul cu mana lui aspra, tare ca fierul, o scotea din minti. Vru sa se impotriveasca, dar nu mai putu. Barbatul incepu sa-i atinga bland incheietura
 


coapselor, inflacarand-o pe dinauntru. Trupul Adelei palpita innebunit, in ritmul impus de Ehud. Se simti patrunsa de o fericire necunos- cuta. Pana si durerea finala, care o facu sa tipe, era amestecata cu o placere aproape masochista...
-    Te-a durut? Esti suparata pe mine? rosti Ehud in obscuritatea odaii, luminata de-o mica aplice de pe perete.
-    Te iubesc... raspunse Adela, intr-un tarziu. O coplesea o senzatie de plenitudine, de beatitudine,
 
atat de intensa incat ii era rusine de ea. Nu se asteptase niciodata sa-l iubeasca pe un barbat in asemenea fel.
Dezmeticindu-se din placerile salbatice provocate de barbatul de langa ea, Adela se ridica si-si acoperi trupul cu cearsaful. Privi spre Ehud; trupul lui intunecat, slab, cu muschi nodurosi, ii genera un sentiment de iubire atat de puternica incat aproape ca izbucni in plans. Se stapani:
-    Spui ca ai gasit nefericitul acela de caine, de care m-am impiedicat eu, acum trei nopti? il intreba.
 
-    Da. L-am cautat prin tot parcul, pana l-am gasit. Intr-un fel, ma simteam cumva trist, fiindca si-a pierdut mancarea din cauza noastra. L-am momit cu ceva de mancare si l-am adus aici. De-asta te-am chemat la mine, sa-l vezi si tu..., ii zambi Ehud.
-    ... Ah, numai de-asta m-ai chemat?? Ehud nu-i raspunse. Adela privi cainele
 


care motaia intr-un fotoliu.
-    stii, Ehud, cred ca te-am iubit din prima clipa in care te-am vazut alergand prin parc. Nu ma joc cu vorbele. Este prima data cand simt asa pentru un barbat...
-    Cred ca esteb ceva reciproc... raspunse Ehud, privind-o.
“Oh, femeile...!” gandi el. Isi aminti zecile de femei care trecusera prin viata lui. La
32 ani, Ehud Billah uitase numarul exact al femeilor cu care se incurcase. Lungul sir de fiinte feminine sarutate,
 
mangaiate, posedate si uitate. Aceleasi vorbe, aceleasi declaratii,    aceleasi amenintari cu sinuciderea, aceiasi mici plozi cu care nenorocitele incercau sa-l agate, sa-l lege... Nimic nou, nimic interesant. Oh, femeile... Poate ca Allah, in marea lui intelepciune, inventase femeile doar pentru a avea cine sa le poarte urmasii, lor, barbatilor. Dar orice creatie cuprinde si greseli. Allah le daduse gura, si darul vorbirii, desi le refuzase dreptul la minte si intelepciune. Inca de pe cand avea  doar  15  ani,  Ehud
 
avusese un succes inspaimantator la femei. Tocmai de aceea, considera femeile ca fiind doar o placere trecatoare; nu trebuia sa te abata de la adevarata cale a unui barbat, si anume slujirea lui Allah. Invatase de la tatal sau ca femeia era cu-adevarat importanta doar ca mama a mostenitorilor tai, si anume baieti. Fetele erau doar niste fiinte de pa- trimoniu, alaturi de camile si capre...
 


-    Unde spuneai ca lucrezi? ii intrerupse Adela sirul gandurilor.
-    Sunt reprezentant al firmei “Agro- Chemicals”, ceva legat de ingrasaminte chimice. Dar firma este cu un picior in groapa, asa ca salariul meu este la limita foametei, ca sa zic asa. Imi caut disperat un loc de munca, deoarece am dubla cetatenie si deci am dreptul legal de-a munci aici... ofta trist Ehud, gandindu-se ca femeile acestea straine, paganele acestea lasate de capul lor,
 
erau atat de ciudate; le era imposibil sa se imperecheze cu    barbatul    si     sa    taca. Vorbeau inainte, in timpul si dupa    actul    propriu-zis;    se explicau,            declarau, pretindeau, voiau, cereau...! Iar in timpul in care faceau dragoste, nechezau mai rau decat niste camile in calduri.
Dar acesta era unul din sacrificiile pe care le facea in interesul cauzei; de felul lui, Ehud Billah era un om tacut; asa fusese educat, la fel ca si tatal, ca si bunicul sau. Vorbaria fara rost era pentru    copiii    mici. Adaptandu-se situatiei, incepu
 
sa vorbeasca:
-    Am urmat niste studii de specialitate in Libia, la Tripoli; am studiat chimia industriala. In Romania, am urmat cursuri intensive de Desen Tehnic si Mecanica Auto.
-    Intentionezi sa te intorci in Libia sau...? intreba repede Adela, cu sufletul la gura.
-    Nu, n-am la ce sa ma mai intorc... Ai mei au murit in    urma    unor bombardamente. N-o
 


sa ma apuc sa-ti fac un scurt istoric al razboaielor din Libia, presupun ca ai si tu televizor acasa... Am trait prin orfelinatele publice si n-am avut norocul sa beneficiez de o bursa, care se acorda elevilor saraci, orfani si capabili, si vai de cozonacul lor. Asa ca trimiterea mea aici este, pentru mine, o adevarata binecuvantare. Mai lucrez pentru    “Agro-Chemical INC.” atata cat o mai rezista firma; cine are nevoie de ingrasa- minte chimice in desertul  Libian?  Patronul
 
meu si-a pierdut mintile de caldura..., comenta Ehud, ranjind si amintindu-si de zecile de tone de azo- tat de amoniu care era folosit la cu totul altceva, decat in agricultura.
-    Dupa aceea, ce vei face? il descusu Adela Coravu,    sarutandu-l fericita. Faptul ca Ehud Billah va ramane in Romania o umplea de exaltare.
-    Dupa aceea, ma voi muta cu cortul in Parcul Cismigiu, deoarece casa asta apartine lui “Agro- Chemical”. Nici macar nu-i o mare neno- rocire, deoarece
 
un bunic de-al meu era - pare- mi-se - nomad. Avea un cort, o nevasta si doua camile, izbucni in ras Ehud.
Lipindu-se mai bine de el, Adela il lua in
bra
te:    - Practic, ce calificare ai, dupa diploma??
-    Vreo doua: chimist si expert in Motoare
cu combustie interna! Pot s- o fac si pe desena- torul tehnic, si pe laborantul...
 


-    Ma tot gandesc la camerele de inchiri- at, chiriile sunt in urcare..., sopti Adela.
-    Am auzit ca-n Bucuresti sunt canale libere pentru toti, si nu se percep chirii pentru canalisti..., zambi Ehud, optimist, plimbandu-si palma peste umerii Adelei. O dezmierda o vreme, sarutandu-i usor obrajii si fruntea. Palma lui se scurse pe abdomenul ei plat, mangaiindu-i parul aspru de sub burta. Degetele lui o infiorara, deschizand-o ca pe o floare a
 
placerii. Trecu dea- supra ei si o iubi cu blandete, sperand ca biata de ea sa-si tina gura. Intr-un fel, lui Ehud ii era mila de ea: prea era proasta... Se si mira ca reusise sa se mentina virgina pana in acel moment.
Pierduta in bratele lui Ehud, Adela Coravu inchise ochii. Nu-si imagina ca vreo fiinta umana poate fi mai fericita decat ea. Se simtea arzand toata de iubire. Orgasmul o straba- tu ca o furtuna. Tipa innebunita si nu mai stiu
nimic...
***
Domnul    subsecretar    de
 
stat Stoica Iulian Daniel zacea in patul conjugal, moale ca un iepure impuscat. soferul angajat de familie il adusese de la birou direct acasa. Bucatareasa ii servise homar, caviar, fragi cu smantana si o sampanie bine frapata; dupa care, Claudia, scumpa lui sotie iubitoare il violase de viu. Despre amanuntele acestui delicios “intermezzo” amoros, dl subsecretar prefera sa nu-si mai
 


aminteasca.
Dupa ingrozitorul moment in care Claudia il prinsese in flagrant, prin intermediul televiziunii, viata lui se transformase intr-un cosmar continuu. A treia zi de la fuga lui din “domiciliul    conjugal”, Claudia facuse o ade- varata criza de nervi; isi implorase parintii, oameni cu influenta in lumea politica si financia- ra din Bucuresti, sa i-l aduca inapoi pe adoratul sotior. Fara Iulian al ei, viata nu avea nici un sens. Ajunsese  la  concluzia  ca
 
bietul Iulian fusese neglijat sub anumite aspecte ale vietii sale, aces- ta fiind motivul “ratacirilor” sale, in bratele stri- catelor si ale pacatoaselor. Urmase o impacare, fara de care cariera stralucita a lui Stoica Daniel Iulian nu ar mai fi putut continua, asa ca bietul de el se reintorsese in bratele primitoare ale Claudiei.
Din acel moment, Iulian era mai bine pazit decat aurul de la “Fort Knox”; soferul cel nou il ducea si-l aducea de la serviciu,   bucatareasa   ii
 
servea tot ce-i dorea lui inimioara, iar Claudia il obliga sa-si exercite drepturile si indatoririle de sot, in fiecare zi. Impacarea o facuse pe Claudia sa “infloreasca” inspre 132 kg; pe Iulian il bantuia gandul sinuciderii.
Vag, auzi undeva soneria. Dupa un anu- mit rastimp, razbatura urletele furioase ale Claudiei. Oarecum interesat, dl Iulian ciuli ure- chea. Racnetele se apropiau, capatand conturul
 


unui “dialog”:
-    ... Aici este locuinta domnului subse- cretar de stat Stoica Iulian Daniel! tipa Claudia.
-    Foarte frumos, pe dansul il si cautam, replica o alta voce.
-    Este un abuz. Am relatii...
-    Putin imi pasa! riposta vocea.
-    Ma voi plange superiorilor    dumneav- oastra!! Va nenorocesc!!
-    Chiar asa sa faceti!!
Apoi usa se deschise si doi indivizi in costume bleumarin isi facura aparitia,
 
urmati    de    Claudia,    care striga in continuare:
-    Ma    duc    sa    reclam!! Depun plangere!!
Abuz!!
Unul din indivizi ii inmana o hartie:
-    Avem un mandat pentru ceea ce intre-
prindem acum! Apoi ii tranti usa in nas si rasuci cheia in broasca.
-    Domnule subsecretar de stat, suntem de la Politie; dorim unele informatii de la dumnea- voastra. Doriti sa discutam aici sau preferati biroul nostru??
Plin de speranta, Iulian ii intreba:
 
-    Sunteti cu masina de serviciu?
-    Desigur, raspunse Ade, nedumerit.
-    Atunci, va implor sa ma luati la sediul dumneavoastra. Macar doua ceasuri... Raspund la orice intrebare, colaborez cu dumneavoastra, imi dau tot concursul, numai scoateti-ma doua
 


ceasuri in oras...
Zambind intelegator, Francisc il conduse politicos in strada, urmat de Ade si insotiti de rac- netele Claudiei:
-    Va reclam!! Va desfiintez!!
-    Chiar va rog sa va grabiti, sa nu v-o ia altul inainte...,    raspunse Francisc cu o figura inexpresiva, apoi se urcara cu totii in masina si pornira.
-    Intr-adevar, aveti un mandat de aducere, eliberat pe numele meu? intreba resemnat Stoica Iulian Daniel. Nu-i mai pasa de
 
nimic. Ar fi dat orice pentru cateva ore de libertate, pentru alt peisaj decat casa aceea devastata de-o Claudie geloasa, posesiva si iesita din minti.
-    Vai,    domnule subsecretar de stat, cum va puteti imagina? Pur si simplu, era ultima mea factura de la Societatea de Cablu si Internet, numai ca doamna era prea nervoasa pentru a o citi cu atentie. Mi-am recuperat hartoaga, dupa ce-a privit-o... Voiam doar sa schimbam cateva cuvinte cu dumneavoastra, intr-un cadru mai linistit..., zambi
 
Ade, fermecator si plin de diplo- matie.
Domnul Stoica Iulian rase; se simtea mult mai relaxat. Fara indoiala, cei doi politisti aveau sarmul lor.
-    Din anumite motive, eu si sotia mea tre- cem printr-o perioada mai... tensionata. Sper ca nu va dura prea mult, totusi.
 


Francisc parca masina de serviciu in fata unei pizzerii frecventate de elevi de liceu, care-si luau cate-o gustare dupa ore. Stoica Iulian il privi curios.
-    Astia mici nu se uita la programele politice de la televizor. Nu exista nici un risc sa va cunoasca cineva. Sediul nostru este in perma- nenta supravegheat de diversi paparazzi ascunsi prin masinile lor banalizate, parcate in locuri strategice. Aici este exact locul unde putem lua o mica gustare, in timp ce vorbim...
 
Dupa ce chelnerita le aduce cate o Prosciutto e Funghi, Francisc intra in subiect:
-    Domnule subsecretar de stat, jumatate din “Lumea Buna” a orasului, partea barbateasca, trece prin aceeasi perioada tensionata in familie, din aceleasi motive ca si dumneavoastra. Decesul regretatei Amanda Ursu a fost ca o adevarata eruptie vulcanica. Din nefericire pentru dum- neavoastra, faptul ca ati avut de-a face cu ea este acum de domeniul public. Legal, nimeni nu va poate reprosa nimic, eventual
 
numai sotia dum- neavoastra. Pentru bunul mers al anchetei, as dori sa-mi dati unele detalii despre modul in care ati cunoscut-o pe aceasta... domnisoara.
Dl Stoica Iulian Daniel isi aduna gan- durile. In ultimele zile, se intrebase daca meritase sa se insoare cu Claudia de dragul banilor si- al unei cariere politice. In clipa de fata, aproape ca regreta. In perspectiva unei vieti alaturi de ele-
 


fanta aceea dereglata mintal, fara nici o perspec- tiva de evadare, il umplea de-o disperare fara margini. Ii privi pe cei doi politisti in civil, intre- bandu-se de unde sa inceapa. Ade, banuind cam ce probleme il chinuiau pe bietul om, ii facu o propunere:
-    Domnule Stoica Iulian Daniel, de cate ori veti simti nevoia unei mici schimbari de decor in programul dumneavoastra zilnic, puteti sa ne dati un telefon. Vom mai avea, desigur, nevoie de amanunte in cadrul anchetei
 
noastre; in aceasta situatie, puteti oricand sa veniti la noi la sediu. si, desigur, sotia dumneavoastra nu va putea avea acces la discutiile noastre. In acest fel, va puteti crea o acoperire perfecta pentru unele momente de “respiro”, atat de necesare in viata oricarui om...
Iulian se simti napadit de un val de recunostinta. Intelese perfect sensul real al cuvin- telor lui Ade. Incepu sa vorbeasca:
-    Am cunoscut-o pe Amanda in urma cu opt luni. Mi-a fost prezentata de... in fine,  nu  mai  conteaza.
 
Dumneavoastra nu ati vazut-o nicio- data in viata, vie, vreau sa spun. Ca era frumoasa, asta nu ar fi nimic; femei frumoase sunt destule in tara asta... Avea ceva, o stralucire interioara, un magnetism, ceva aparte, greu de definit. Rar ai fi putut gasi o fata mai dulce, mai tandra si mai afectiva; asta pana te culcai cu ea prima oara... Iar dupa aceea, se dezlantuia cosmarul. Isi
 


umpluse apartamentul cu echipamente de inre- gistrare si automat erai inscris pe lista ei de “platitori”. Te obliga sa-i platesti 1000 euro lunar, plus
500 euro de fiecare vizita. Iar daca dadeai semne ca vrei s-o termini cu ea, te ameninta cu inregistrarile.
-    Din cate stiti dumneavoastra, “lucra” singura? se interesa Francisc.
-    Da, singura. Nu avea proxenet, “peste”, nimic in genul acesta. Amanda Ursu era  mult  prea  lacoma;
 
presupun ca numai gandul de a imparti banii cu cineva o scotea din minti. Era in stare sa se culce chiar si cu 15-20 oameni pe zi, desi avea destui bani ca sa-si permita un program de lucru mai mult decat lejer. si toti “clientii” ei erau oameni cu bani. si-i selecta exclusiv dupa functie si bani.
-    Inseamna ca era bogata... constata Ade.
-    Fabulos de bogata. Nici nu-mi pot imagina cat era de bogata. Oricum, mai bogata ca mine. Dat fiind oamenii cu care se culca, nu cred ca veti putea gasi pe
 
nimeni care sa vorbeasca de bunavoie sau sincer despre relatiile lui cu vipera aia nenorocita. Mie oricum nu-mi mai pasa, insa Amanda Ursu reusise de minune sa bage spaima in toti amantii ei...
-    Chiar asa de groaznica era? se mira Francisc.
-    Mai groaznica. Sincer, ma bucur ca s-a gasit cineva sa-i faca de petrecanie. Nu stiu cum
 


a terminat-o, dar sper sa se fi chinuit, cateaua...! Ochii lui Iulian sclipira de o ura postuma.
-    Intru acum intr-un domeniu ce tine de ancheta, asa ca va rog sa pastrati numai    pentru
dumneavoastra ceea ce va spun: Amanda Ursu a fost impuscata. Din cate cunoasteti dumneavoas- tra, vreunul din amantii ei avea arma de foc? intreba Francisc.
-    Eu personal nu am arma, dar dintre sutele de indivizi  cu  care  se  culca,
 
este foarte probabil sa fi avut vreunul arma. Poate chiar mai multi...
-    si, in noaptea de 23 spre 24 august, anul curent, unde erati dumneavoastra? Intelegeti ca este o intrebare pe care trebuie sa o pun tutu- ror celor cu care voi discuta in legatura cu acest caz, explica Francisc.
-    In noaptea de 23 spre 24? Eram de ser- viciu in patul nevesti-mii, pe care ati vazut-o ce dulce si prietenoasa este. Tocmai ne intorsesem dintr-o vacanta in Grecia, deoarece Claudia vrea s-o faca pe femeia culta, care
 
stie cine si in ce an a “comis” toate pietroaiele alea fara o mana, fara un turloi etc. etc., care fac din Grecia punct de atractie cultural, istoric, turistic si asa mai departe. Puteti cerceta pasapoartele, pe data de 23 seara veneam de la aeroport, asa ca n-am putut evada  din  balamucul  ala
numit domiciuliu conju- gal.
-    Pricep... si cine credeti ca ar fi dorit
 


s-o omoare pe Amanda?
-    Cam toti barbatii cu care se culca, asa ca nu va invidiez. Aveti mult de umblat, si-mi pare rau, deoarece imi sunteti chiar simpatici... Chiar si eu as fi impuscat-o cu placere, dar mi-e prea frica de inchisoare...!!
-    Va pot intelege! Mai spuneti-mi cate ceva despre Amanda, ceva care sa poata fi de folos anchetei. Chiar si amanunte aparent nesem- nificative...
-    Am vaga impresie ca Amanda Ursu era, intr-un
 
fel, frigida. Ah, desigur, juca un teatru erotic nemaipomenit, dar tinea de “meseria” ei. Insa, daca erai atent, avea momente de... ratare, de pierdere. Nu-i placeau barbatii. Avea clipe cand ma privea cu o detasare si-o raceala care ma inghetau. Este o simpla parere de-a mea, insa am convingerea ca nu avea nici o placere in momentele in care era cu barbatii, stiti si dum- neavoastra la ce ma refer. Este vorba de ceea ce simti, nimic palpabil.
-    Multumesc. si cand ne spuneti ca era bogata, aveti
 
idee pe unde-si tinea ea banii??
-    Eu, si numai eu, ii depuneam sumele cerute, intr-un cont de la o Banca din Bucuresti. Insa presupun ca era prea versata pentru a tine bani multi in Romania.
Stoica Iulian Daniel nota pe un servetel de hartie numarul de cont si numele Bancii unde se vehiculau banii Amandei Ursu. Le intinse har-
 


tia, adaugand, dus pe ganduri:
-    Ingrozitorul scandal pe care l-a avut cu elefanta aia de nevasta-mea a fost declansat de un telefon primit de mine, prin care mi se cereau euro. L-am bagat in muma-sa pe apelan- tul anonim, drept care imaginile cu mine si Amanda, in costumul lui Adam si al Evei, au aparut pe canalele TV. Din cate observ, in ultima saptamana si alti nefericiti de clienti de-ai raposatei au avut aceeasi soarta...
-    In momentul in care ati fost sunat la telefon,
 
aveati cunostinta de decesul victimei? il intreba Francisc.
-    Nu, inca nu aflasem. Chiar ma miram de ce mi-ar face Amanda asa ceva, atata timp cat eram cu plata la zi.
-    Vocea de la telefon va era cunoscuta?
-    In mod sigur, nu. Pot doar sa va spun ca parea o voce de strain...
-    Va bazati pe ceva anume? Ce v-a creat aceasta impresie? se interesa Ade.
-    Nu avea accent strain. Vorbea corect romaneste; poate prea corect, fara prescurtarile si infloriturile uzuale ale romanilor neaosi.
 
Vorbea o romana “dupa dictionar”, daca pot spune asa. Era o voce de barbat, abrupta, si inca ceva: indi- vidul era deosebit de politicos. O politete de scoala buna, de parca urmase vreo Universitate. Parea un om tanar... Mai mult, nu stiu ce sa va spun.
 

 


un telefon! Va convocam la o ancheta de gradul III, in celebrele subsoluri ale I.G.P.-ului..., ranji Francisc, inmanandu-i cartea sa de vizita.
Dl subsecretar de stat Stoica Iulian Daniel il privi lung. Nu se putu stapani si izbuc- ni in ras. Gandul sinuciderii il parasise.
***
Camera amenajata la mansarda era mica, foarte curata si proaspat zugravita. Mobilata la modul spartan cu o canapea, un sifonier pliant   din   panza   cu
 
fermoar, o masa de cafea si doua scaune, respectiva camera corespundea perfect gusturilor lui Ehud Billah. Langa fereastra, o plansa de desen tehnic ocupa o mare parte din spatiul locuibil, insa ii era strict necesara.
Pentru prima data in viata ei, Adela Coravu avusese cu parintii o discutie in contra- dictoriu. “In contradictoriu” era mai degraba un eufemism pentru o cearta cumplita, extrem de lunga si obositoare. Dl colonel Manole Coravu o privea pe fiica sa ca pe o fiinta
 
stearsa, cuminte, supusa si timida; intr-un cuvant, ca pe ceva asemanator soldatilor din subordine. Dl colonel instaurase la domiciliu o disciplina aproape mili- tara: sotia, in varsta de 56 ani, fusese bine dresata sa nu miste-n front. Multa vreme, crezuse ca si cu Adela reusise acelasi lucru.
Educata de tatal ei intr-un stil cazon, Adela ajunsese o fata retrasa si tacuta, insa orice problema o ataca direct si abrupt. Astfel incat se
 


prezenta la tatal sau si-i “raporta” fatis ca are un prieten pe care il iubeste.
-    N-ai voie asa ceva; ajut- o pe maica-ta la bucatarie, apoi stingerea..., murmura dl colonel Manole Coravu, cu nasul intr-o plansa compli- cata ce reprezenta niste arcuri recuperatoare din cutia de mecanisme a unui SPHINX 300-PPS.
-    Nu numai ca am un prieten pe care-l iubesc, dar acesta mai are si probleme. In cazul in care nu gasesc un minimum de intelegere la pro- priii mei parinti, probabil
 
ca voi fi nevoita sa ma descurc pe cont propriu, rosti Adela.
Manole Coravu se intoarse si-o privi mai
bine:
-    Ce tot zici tu acolo? Ce prieten? Care
prieten?!?
-    Asa bine, un prieten. Am un prieten, am si ceva probleme. Putem vorbi in legatura cu asta?
-    Pai tu ai mutra de prieten? Ai o scoala de terminat, si dupa aia iti gasesc eu un barbat potrivit, ii comunica dl colonel.
-    Eu am nevoie de asta
 
de-acum, nu de ceea ce-o sa-mi gasiti voi, mai incolo! replica serios Adela.
-    Nu ti-e rusine, mucoaso?! se ratoi la ea dl colonel si-i plesni doua palme. Apoi continua:
-    Treci la tine, culca-te, si termina cu prostiile!
Adela se retrase in camera ei, fara sa mai
 


spuna nici un cuvant. In urmatoarele 10 minute, in camera navali Verona, sotia domnului Manole Coravu:
-    Manole, omule, fie-ta si-a facut baga- jele si-o sterge de-acasa!, raporta ea scurt si la obiect.
Cand dl colonel iesi din camera, Adela Coravu, cu un simplu sac-sport in spate, se pregatea sa iasa.
-    Mars la tine-n camera, ca te bat pana-ti vine mintea la cap!! ii spuse Manole. Adela il privi cu niste ochi reci, pe care taica-sau nu-i cunostea.
 
-    Incearca numai!!
-    Ce-ai zis, mucoaso??
-    Am 18 ani impliniti si eu nu-s vreunul din soldatii aceia nefericiti pe care-i calaresti pe la cazarmele tale. Incearca numai sa ma mai lovesti si vei avea parte de un scandal care n-o sa-ti pice bine la Dosar! il avertiza Adela.
Verona, pentru prima oara-n viata ei, avu un puseu de curaj disperat. O iubea pe fiica-sa, cu o dragoste care depasea spaima fata de dl colonel:
-    Manole, fii om de inteles!! Hai sa vor- bim cu
 
ea, sa vedem ce vrea!
Dezorientat, Manole ceda:
-    Bine, hai sa luam loc si sa vedem ce vrea nebuna asta mica!...
In urmatorul sfert de ceas, Adela ii
 


prezenta concis faptul ca il iubea pe Ehud Billah. Episodul iubirii ei fizice cu Ehud fu omis in mod direct din discutie, altfel taica-sau ar fi innebunit.
-    si    de    unde-i mamelucul asta al tau? se cruci Manole Coravu.
-    Din    Libia,    Tripoli.
Refugiat, cu forme legale.
-    Din Tripoli? Da’ tu stii ce-i pe-acolo,
prin Libia? o chestiona Manole.
-    Tocmai de aceea a si plecat. Parintii i-au murit, situatia politica este de tot
 
rahatul, a crescut la orfelinat, asa s-o gasi si pentru el un loc in tara asta..., raspunse Adela.
Ceva din vorbele Adelei il atinse pe Manole la coarda sensibila. El insusi provenea dintr-o familie cu opt copii, de undeva din zona Buzaului. Vaduva mult prea de timpuriu, maica- sa fusese nevoita sa-l incredinteze spre crestere Armatei. Copil de trupa la
10 ani, Manole Coravu pornise de jos, urcand incet dar sigur pe scara ierarhiei militare. Nu-si mai vazuse mama, decedata intre timp,
 
si nici fratii, raspanditi in lume de-ale vietii valuri...
-    si ce scoala are... omul asta? se interesa, cu o voce neasteptat de blanda.
-    O scoala echivalenta cu “postliceala”, in domeniul Chimiei industriale. In Romania, a urmat niste cursuri de Desen tehnic, apoi ceva legat de Motoare cu Ardere Interna, recita Adela dintr-o suflare.
 


-    si zici ca lucreaza undeva?
-    Este reprezentant al firmei “Agro- Chemicals INC” din Tripoli.Firma este cu un picior in groapa. Ehud va trebui sa elibereze locuinta,    care    este proprietatea firmei. Asa ca nu are unde locui si-si cauta de munca.
-    si ce nevoie aveai tu, fato, de un libian de 30 ani? o intreba cu blandete Manole. Odata trecut socul iubirilor Adelei, Manole incerca sa se adapteze la situatie. Tinea la fie-sa si nu
 
dorea sa produca o ruptura definitiva in familie.
-    Il iubesc! raspunse ea, simplu.
-    Uite un motiv la fel de bun ca oricare altul... observa Verona, mama. Manole isi trecu o mana peste frunte, bulversat de evenimente:
-    Cu iubirea nu te pui...!, concluziona el. Lasa-ma pana maine, sa ma obisnuiesc mai bine cu situatia. Desen tehnic, Motoare cu Ardere Interna, Libia, Tripoli, oh, Bunule Dumnezeu...!!
Verona se uita lung la Adela: aceasta parea cumva schimbata, iubirea o
 
maturiza, o transforma, ii dadea alt chip, pe care maica- sa nu i-l cunostea.
-    Concret, cam ce te gandesti ca se poate face pentru... prietenul asta nou, al tau? o intreba Verona.
Adela nu raspunse. Linistea care se lasa in camera era plina de semnificatii. Desi foarte tanara, si pentru prima data indragostita, Adela nu era proasta. Intotdeauna se ferise cu grija sa
 


dea detalii despre serviciul tatalui ei. stia, intr-o oarecare masura, despre natura ocupatiilor pe care le avea Manole Coravu. Daca era intrebata, dadea de inteles ca dl colonel Coravu este un simplu ofiter de infanterie la un Regiment oare- care. Adela cunostea perfect sensul cuvintelor “secret de serviciu”. Lui Ehud Billah ii spusese, in treacat, ca bietul ei tata era un incuiat de infan- terist, ca de altfel toti interistii, care gandesc cu bocancii.
-    Avand  in  vedere  ca
 
esti singura mea fiica, iti promit ca o sa fac tot posibilul pentru iubirea vietii tale. si-acum, du-te la culcare. Cred ca si eu voi face acelasi lucru. Imi ajunge pentru o singura seara..., ofta Manole Coravu. Se ridica de pe scaun si se retrase in dormitor, gandindu-se inca o data ca ultimele evenimente il depaseau...
***
Soarele ardea nemilos acoperisul baracii de tabla. De jur imprejur, valurile de nisip se intindeau nemiscate pe sute de kilometri patrati, modelate    numai    de
 
vanturile ratacitoare ale noptii. Aflata intr-o deprimanta insingurare, bara- ca parea pustie si parasita, ca si portiunea aceea a provinciei Benghazi.
Telefonul de pe birou incepu sa sune; era un aparat ultraperformant, dotat cu fax si cu linii de apel securizate. Bineinteles, functiona printr- un satelit militar aflat pe orbita, la o inaltime maxima.
 


Barbatul, imbracat intr-o uniforma de camuflaj, fara grade, raspunse la al treilea apel. Avea fata napadita de o barba salbatica si parea extrem de multumit de locul pustiu unde se afla. Zambi si vorbi, folosind dialectul berber:
-    Te aud bine.
De la celalalt capat, o voce ii vorbi folosind acelasi dialect berber:
-    Esti gata sa primesti?
-    Desigur. Da-i drumul...
Fax-ul intra in functiune automat. Timp de 40 minute,
 
barbatul numit Muammar Sheif extrase un mare numar de pagini, pe care fax-ul le scotea una dupa alta. Intr-un tarziu, vocea apelantului intreba:
-    Ai primit tot?
-    Da, multumesc. Allah fie cu tine!!
-    Numai Allah este mai puternic decat tine, Sheif...! il complimenta cel care sunase.
-    Te astept sa ma contactezi la data stabi- lita, rosti Sheif, si inchise.
***
Muammar         Sheif, inginer-militar    de    inalta
 
calificare, incepu sa priveasca atent foile de har- tie proaspat        primite. Reprezentau schemele tehnice excelent realizate ale armelor KORO- VIN- TK,    FEMARU-29M, JERICHO-941, KA-
NUNI, si inca multe altele. Toate fusesera uimi- tor de bine    modificate    si imbunatatite. Aveau tirul imbunatatit, cadenta marita, bataia armei exce-
 


lent ameliorata, iar aliajele propuse erau mai fia- bile si mai usoare. Studiindu-le atent, Muammar Sheif se gandi inca o data ca romanii erau niste extraordinari producatori de arme. Ceea ce avea in fata ochilor nu mai semana cu prototipurile originale. Sursa aceasta era o adevarata mina de aur. Foarte probabil, Ehud Billah era unul dintre cei mai valorosi agenti care actionau cu “raza in- departata”. Nu cerea niciodata bani; se descurca la fata locului din resurse proprii, obtinand rezul- tate
 
maxime    in        timp    record. Muncea numai din dragoste pentru “Fratia Musulmana”. Desigur,            Muammar Sheif        avusese     grija        ca,    la intoarcere, lui Ehud Billah sa nu-i    lipseasca    nimic:    vila, automobil, cont in banca si tot ceea ce-i mai trebuie unui barbat adevarat. Cu atat mai mult le merita cu cat Ehud nu    ceruse    niciodata     nimic
pentru el personal.
Muammar Sheif dadu un telefon. In urmatorul sfert de ceas, un elicopter al Servi- ciului de Curierat Militar veni pentru a prelua documentatia  primita  prin
 
fax. A doua zi, urmau sa fie depuse la Fabrica de Armament din provin- cia El Jebel  El  Akhdar,  pentru
inceperea pro- ductiei.
-    Allah fie cu tine,
Ehud... murmura
 
Sh eif.
 

***
Ade sedea tolanit pe canapeaua din ca-
 
mera in care fusese ucisa Amanda Ursu. Ancheta
 


se incheiase, echipa operativa stransese tot ceea ce putea fi numit “proba la Dosar” si cel mai probabil luxosul apartament urma sa fie preluat de catre stat, in consecinta lipsei unor mostenitori directi sau a vreunui testament oarecare. Batrana doamna Ursu, internata la azil cu ajutorul unui alzheimer, cu greu isi mai putea aduce aminte macar cum o cheama, asa ca iesea din discutie, in ce priveste mostenirea.
Ade se gandea, prada unui umor maca- bru, ca
 
femeia aceea care o nascuse pe Amanda si o aruncase la Casa de Copii, ar fi dat mult, in clipa de fata, sa poata dovedi filiatia pe linie materna, inscriindu- se astfel in cursa pentru mostenirea    bunurilor pamantesti ale raposatei Amanda.
In momentul de fata, Ade se simtea ban- tuit de un sentiment de asteptare. Mai concret, se astepta sa mai apara ceva legat de viata victimei. I se parea imposibil ca o fiinta omeneasca sa moara fara a lasa in urma nimic personal,
 
nimic din care sa reiasa vreun aspect intim al vietii sale. Era ora 1830. Soarele isi modifica pozitia,
lasand camera intr-un semiintuneric neplacut. Lui Ade i se parea ca ceva din viata Amandei mai staruia inca in camera goala. Murise fara luma- nare, fara slujba unui preot, fara nimic din ceea ce in general fac oamenii pentru odihna sufletu- lui celor raposati. Fara a fi credincios, Ade con- sidera ca orice om, in clipa disparitiei, merita un
 


gand bun, o lacrima, un gest de despartire. Se ridica si aprinse lumina din aplicea de pe perete. Lumina palpai, se aprinse, apoi becul se stinse brusc, aparent fara nici un motiv. Intrigat, Ade privi mai bine aplicea; scoase din buzunar un briceag multifunctional, detasa o lama ingusta si incepu sa desfaca micile suruburi care fixau sti- cla delicata in peretele fals de rigips. Intr- adevar, becul se arsese. In spatele fasungului, se observa o cavitate in zid, conceputa ca un mic sertar, mas- cat de o
 
placa de lemn laminat, care sustinea fasungul lampii. Ade medita un moment, apoi indeparta placa de lemn. Extrase din spatele placii un plic de hartie albastra; pe plic, era scris cu o caligrafie regulata, eleganta: “Testament”.
“Hopa,    se-mpute treaba...”, gandi Ade, punand mana pe telefon.
***
Expertul in grafologie le inapoie hartiile, cu specificatia ca erau scrise in mod indubitabil de catre victima Amanda Ursu. Se stabilise au- tenticitatea prin
 
comparatie cu alte inscrisuri efectuate de mana numitei Amanda.
Francisc, tolanit lejer pe scaunul de langa fereastra, studia testamentul pe toate partile.
-    Testament, facut la varsta de 27 ani...?
-    Individa nu era proasta. La modul de viata pe care il ducea, se astepta la orice. Era constienta ca avea multi dusmani..., observa Ade.
-    Nu ma mir ca testamentul este olograf.
 


Prin autentificare in fata unui notar public, ar fi trebuit probabil sa justifice macar partial averea lasata, comenta Francisc.
-    Testamentul olograf este valabil in lipsa unuia autentificat, si-atata vreme cat nu-l ataca vreun mostenitor de gradul I.
Intr-un stil concis, clar si pe scurt, o lasa mostenitoare a tot ceea ce detinea la momentul mortii sale, pe numita Natalia Antoaneta Corbea- nu, domiciliata in... si urma o adresa oarecare din cartierul Pantelimon.
 
Oftand, Francisc o porni spre usa. Ade incuie biroul dupa ei, urcara in masina de servi- ciu si se deplasara la adresa indicata in testament.
-    Am o vaga impresie ca respectiva Nata- lia Antoaneta Corbeanu habar nu are ca este fericita mostenitoare a unei frumoase averi, obtinuta cu sudoarea...    popoului..., comenta cinic Francisc.
-    Iar eu presupun ca ar fi prea frumos sa o gasim pe Antoaneta asta chiar asa, din prima incercare!!, isi dadu Ade cu parerea.
 
La adresa indicata, se gasea o cladire ruinata, inspaimantatoare, aproape prabusita, cu trei etaje. Pe treptele din fata, o tiganca batrana    ii    intreba prietenoasa daca nu cumva doresc “se- minte, de floare, de bostan, baieti...”
-    Nu, nu tocmai. Noi dorim... incepu
 
Ade.
 

-    Ah, inteleg, ati venit pentru ceva feti-
 


te... Daca le luati pentru- acasa, lasati buletinul garantie.    Daca    le “consumati” aici, se include o sticla de vin din partea casei. Este curate, garan- tate, brunete, romance, orice, oricum, oricat... se lansa batrana cu o verva nemaipomenita.
-    Suntem de la Politie, mamaie!! o infor- ma Francisc, binedispus.
Tiganca tacu brusc, de parca ii taiase cineva limba cu briciul. Fata i se innegri si mai mult; holba ochii la ei, soptind trista:
 
-    Nu ma luati in serios, maica, glumeam
si eu...
-    Nu suntem de la Moravuri, tanti. Uite,
daca ne spui unde-o gasim pe Antoaneta Natalia, uitam ce propuneri ne-ai facut, ce zici??
-    Pe    serpoaica, frumosilor? Aoleu, hali- mandrosi-v-as        banii, ochiosilor!! A sters-o de- aici saptamana trecuta, dupa ce i-a sterpelit lui fiu-meu mobilul si ghiulul. Tocmai pe aia o vreti? Pai aia va fura si dintii din gura, baftosilor!!
-    Nu conteaza, vrem sa
 

ea...
 
vorbim ceva cu

-    Am auzit ca-si freaca norocul pe la
 
Discoteca Herastrau! Pentru 50 euroi, iti suge si degetele de la picioare...!!
Ade isi lua adio de la batrana codoasa, urmandu- l pe Francisc in masina. La Disco Herastrau, vreo trei blonde ii rugara sa le spuna si lor daca o gasesc pe Antoaneta, ca vor sa-i taie nasul. Le furase diverse chestii si disparuse. Se
 


pare ca Natalia Antoaneta era la mare cautare. Prin statia din masina de serviciu, Francisc il mobiliza pe plutonierul Enache, sa le dea o mana de ajutor in cautarea numitei Natalia    Antoaneta Corbeanu, de profesie cocota, de-o oarecare anvergura...
Apoi, ei isi continuara pelerinajul pe la diverse localuri din Regie; Antoaneta era mai mult sau mai putin cunoscuta. Fiecare individ chestionat ar fi fost grozav de fericit s-o
 
reintal- neasca, pentru diverse explicatii legate de unele sume de bani sau obiecte disparute.
In jurul orei 2340,, fura contactati de catre plutonierul Enache prin statia radio. Mai batran si mai experimentat, acesta o dibuise pe domni- soara in chestiune, in fata localului “Gogosarul”, de prin zona Grivita, Basarab. Insotitorul dansei, un student de culoare, beat-mort, adormise la volanul Mercedesului personal, la plecarea din local. Antoaneta ii lua ca amintire  portofelul,  banii,
 
lantul de la gat, in momentul in care plu- tonierul Enache puse mana pe ea. Natalia Antoaneta incepu sa vocifereze “Abuz!! Viol!!”, incercand sa-l zgarie pe plutonier si s-o stearga, pierzandu-se in decor. Om trecut prin multe, plu- tonierul Enache o incatusase, chemand patrula si pe locotenentul major Francisc. Patrula il lua in primire pe student, avand grija sa ajunga teafar si nevatamat la caminul  studentesc  unde
locuia.
Cu    un    zambet promitator, Francisc ii
 


arata Nataliei nelipsitul lui baston de cauciuc, pastrat sub sacou:
-    Daca doresti neaparat, esti servita pe
loc...
Antoaneta se pleosti deodata. La indem-
nul plutonierului, urca in masina, urmata de cei trei barbati. Masina demara, indreptandu-se spre sediu.
***
Colonelul    Manole Coravu se adapta greu la schimbari. Accepta starea de fapt din dorinta de-a avea o buna relatie cu fiica sa, dar
 
asta nu inseamna ca-i si placea situatia. Mansarda casutei sale fusese transformata intr-o camera pe care, in secret, Ehud Billah o admira. O scara exterioara, in forma de melc, ducea direct spre incaperea repartizata noului locatar, in asa fel incat acesta sa nu fie nevoit sa-i deranjeze pe ceilalti, in momentele in care venea sau pleca spre noul sau loc de munca. In momentul de fata, Ehud era angajatul unui service auto. In secret, dl Manole Coravu culesese informatii despre noul sau chirias. Totul corespundea
 
exact informatiilor primite de la Adela, in seara de pomina in care fiica-sa era cat pe ce sa plece de acasa. Refugiat in Romania, Billah avea statutul legal de azilant cu drept de munca. Iar in ce priveste locul sau de munca, dl colonel ramasese pur si simplu uimit de ceea ce aflase: Ehud era un excelent mecanic auto. stia cam tot ceea ce se putea sti despre
 


motoarele cu camera dubla sau qvadricamerale, pe baza de ardere interna. Cunostintele sale le egalau pe cele ale unui inginer calificat in dome- niu. Patronul service-ului il informase pe colonel ca se gandea serios sa-l avanseze in functie, deoarece studiile in domeniu ale lui Billah Ehud ii permiteau sa ocupe un post de conducere. Avand in vedere serviciul domnului Manole Coravu, acesta putea pretinde informatii despre persoanele cu care isi pierdea timpul
 
Adela. si chiar o facuse. Trecutul lui Ehud Billah nu continea nici o pata, nici o lacuna.
Dar    ceea    ce-l impresionase cu adevarat pe colonel fusese perfectiunea cu care Ehud Billah efectua plansele        diverselor componente ale motoarelor; parea un desenator tehnic innas- cut, cu ochiul format si cu o mana sigura. In sinea lui, Manole Coravu regreta ca nu avea un aseme- nea subaltern, la “Biroul pentru Dezvoltare Teh- nologica”. Vechi in meseria sa, colonelul  putea  aprecia  la
 
justa lui valoare un specialist cu talent tehnic. In paralel cu serviciul, Ehud intretinea cu Adela ceea ce familia stia ca este doar o simpla relatie platonica    de    iubire adolescentina: plimbari prin parc, iesiri nevinovate la o cofetarie, unde impleteau utopice planuri de viitor...
Vizavi de familia Adelei, Ehud aborda o diplomatie seducatoare. De-o politete desavar- sita, reusise sa o cucereasca pe dna Verona, iar dl colonel nu mai avea nici dansul mult pana sa se
 


dezghete. Ii incanta cu romantice povesti despre desertul libian, despre corturi, camile si despre beduinii ratacitori. Portul din Bengazi    si    insorita Mediterana, triburile berbere, tuaregii razboinici, vechile triburi hamite, vechile colonii feniciene si grecesti, toate se amestecau intr-o nesfarsita si fascinanta poveste pe care le-o depana Ehud, seara de seara, in timp ce le pregatea celebra cafea cu mirodenii parfumate, fiarta pe o tava cu nisip, asezata pe flacara aragazului.
 
Semintele de mac opiaceu, adaugate ma- gicei cafele, asigurau familiei Coravu un somn odihnitor, greu si fara vise. In timp ce colonelul, nevasta-sa si indragostita Adela dormeau ca niste busteni nefinisati, Ehud Billah se strecura in biroul de lucru de la domiciliu al domnului colonel. De la P.C.-ul instalat aici, Ehud putea accesa linistit, cu ajutorul Internet-ului, cele mai noi prototipuri ale lucrarilor in curs de desfasurare. La ore dinainte stabilite, plansele, schemele   si   desenele
 
tehnice excelent copiate porneau, “via satelit”, spre baraca rascoapta unde astepta sa le preia inginerul militar Muammar Sheif. Totul era de o simplitate fascinanta...
... Era ora 0130    A.M.
Ehud, intins gol pe patul camerei de hotel, o dezmierda alene pe Adela, care torcea ca o pisica. Episoadele lor amoroase erau puse in scena la vreun hotel oare- care. Adela Coravu nu-si putea permite sa faca dragoste in casa parintilor ei. Educatia primita ii
 


creea anumite blocaje emotionale care o faceau sa se crispeze numai la gandul de-a avea un orgasm in camera alaturata de dormitorul in care se relaxau parintii ei.
Mana dura a lui Ehud ii desfacu discret coapsele, explorandu-i feminitatea.
-    Daca    raman insarcinata, ce-o sa se intample cu noi?? intreba Adela, timid, inflorind sub atingerile lui.
-    Va fi un motiv in plus pentru ca parintii tai sa nu se mai   opuna   mariajului
 
nostru..., ii sopti la ureche Ehud, intensificandu-si mangaierile.
Adela incepu sa gafaie:
-    Mariaj? Cine a pomenit de mariaj?? il privi ea, uimita si fericita.
-    Eu pomenesc. Te-ar deranja?
-    Nu... nu, desigur... chiar iei in conside- rare varianta casatoriei? il chestiona Adela, des- facandu-si larg coapsele.
-    Daca tu doresti, cine sunt eu sa ma opun?! o saruta Ehud, trecand deasupra ei.
Adela   il   imbratisa,
 
amutita de emotie.
Fericirea o sufoca. Simti ca ii dau lacrimile...
***
Francisc o privea cu atentie pe numita Natalia Antoaneta Corbeanu. Fata il distra la culme. De etnie rroma, Antoaneta nu depasea 1,56 m. Emana o sexualitate frapanta. Avea bus- tul opulent, mijloc subtire si coapse puternice, dar gleznele fine si mainile delicate ii creau o
 


imagine de papusa. Avea ochi negri, rotunzi si lucitori, iar gura carnoasa lasa la vedere niste dinti minunati. De-o obraznicie patologica,    protestase, injurase si amenintase cu represalii in ceea ce priveste retinerea ei abuziva. Razand de sa moara, Francisc isi reinnoise promisiunile de- a o potoli cu ajutorul bastonului de cauciuc. Simpla vedere a obiectului amintit o facea pe Antoaneta sa se potoleasca instantaneu. Se pare ca, intr- un trecut nu prea indepartat,
 
i se intam- plase sa mai incaseze cate o chelfaneala de la diversi reprezentanti ai Politiei sau de la alte per- soane pe care le furase. Caci numita Antoaneta Corbeanu avea un bogat cazier judiciar, pentru furt si prostitutie.    Evaluarea psihologica a medicului penitenciarului        unde executase 3 ani de pedeapsa privativa de libertate, mentiona clar ca Antoaneta suferea de “cleptomanie” in forme agravante.
-    Fii amabila si povesteste-mi tot ce stii despre Amalia Ursu, o ruga
 
Francisc, amabil.
-    Nu cunosc persoana! replica scurt Antoaneta.
-    Numai in cursul zilei de ieri, cautandu- te, am cunoscut cel putin zece persoane care te doreau cu ardoare pentru diverse explicatii... rosti alene Francisc.
-    Minciuni obisnuite... marai Antoaneta.
-    Posibil. Insa as putea sa le convoc pe acele persoane la sediu la noi. Dupa aceea, as
 


putea sa te incui intr-o celula impreuna cu aceste persoane, timp de vreo ora..., ii propuse Francisc.
-    N-aveti dreptul sa faceti asta!! se stram- ba Antoaneta.
Francisc o privi fix:
-    Pune-ma    la
incercare..., sopti el. Doar pune-ma la incercare...
Privirea lui Francisc o sperie pe Antoa- neta. Se uita atenta la el, intreband:
-    De fapt, ce doriti de la mine? Sunt arestata?
-    Nu stiu daca sa-ti fac formele de ares- tare. Motive
 
    r gasi destule, stii bine. Pentru inceput, spune-mi tot ce stii despre Amanda Ursu.
Antoaneta ofta, invinsa. Vorbi:
-    Am crescut la acelasi orfelinat nenoro- cit cu Amanda Ursu. Nu mi-am cunoscut parintii niciodata, ca si ea, de altfel. Dintotdeauna m-am descurcat mai bine decat ea, fetele imi imprumu- tau din banii si mancarea lor...
-    Vrei sa spui ca furai de pe-atunci, o corecta Francisc.
-    Se poate spune si-asa,
 
admise Antoa- neta, senina. Intotdeauna am impartit totul cu Amanda. Ea imi asigura alibi-ul, pe cat posibil, depunand marturie ca nu parasisem sala de studiu sau dormitorul, dupa caz... Am fost prietene foarte bune dintotdeauna...
-    Poti adauga ca aveati o relatie amoroasa
 


extrem de stabila, asa cum se intampla intre fetele crescute la orfelinat, arunca Ade, intr-o doara.
-    Da’ asta de unde-ai mai scos-o? se inrosi la fata Antoaneta.
-    Nu te obosi sa negi, chiar Amanda ne-a spus ca esti singura ei iubire adevarata, adauga Francisc, mintind cu un aplomb uimitor.
-    ...Ei, bine,... da. Toate fetele faceau asa, dar Amanda ma iubea cu-adevarat, rosti Antonia. Chipul i se lumina de un zambet deosebit de sin-
 
cer si bland.
-    Nu este interzis de lege, asa ca nu ai de ce sa te feresti, o incuraja Ade, intelegator. si-asa viata este dura, trebuia sa ai un sprijin.
-    Ai nimerit bine. Da, o iubeam si eu pe Amanda.
-    Cand ai vazut-o ultima oara? intreba Francisc.
-    Dar de ce intrebati, ca doar spui ca ai vorbit cu ea? il privi Antoaneta, atenta.
-    Raspunde la intrebare, te rog.
-    Pai, acum vreo doua zile am luat o cafea impreuna...,    incerca Antoaneta sa-si amin- teasca
 
exact.
-    si ce ti-a mai spus, ce ti- a mai povestit? se interesa lejer Ade.
-    Fleacuri,    nimic important..., ocoli ea un raspuns clar.
-    si nu ti-a povestit cine a “racit-o”, ca este moarta de vreo saptamana?!?, se hlizi cinic
 


Francisc.
Antoaneta scoase un urlet de fiara. Sari de pe scaun si se repezi la beregata lui Francisc. Cu un reflex de zile mari, Ade o prinse din spate, ii rasuci mainile si o incatusa.
Timp de un minut, femeia se lupta din rasputeri sa se elibereze, apoi se facu palida la fata si lesina. Ade il chema pe ofiterul de serviciu si o trimise cu targa la infirmerie.
-    Ce zici? il intreba pe Francisc.
 
-    Se pare ca a fost, intr- adevar, un soc...! constata acesta. Ai nimerit la fix cu legatura amo- roasa dintre ele.
-    Am aruncat-o la intamplare, dar s-a potrivit bine. Viata la Casa de Copii, printre per- soane de acelasi sex, faciliteaza legaturile acestea de-o relativa ambiguitate.    Uneori, cuplurile for- mate in acest fel, raman unite pentru totdeauna. Se cunosc atatea cazuri de personalitati “atinse” de-o homosexualitate dobandita prin orfelinate...
-    Ai  dreptate.  Hai  sa
 
studiem lista per- soanelor cu care era incurcata Amanda. N-am rezolvat nici jumatate, dar anumite persoane ma intereseaza cu deosebire..., rosti Francisc.
-    Ca, de exemplu, cine?
-    Uite, acest personaj de pe DVD-ul 23, inregistrarea
14.    A vizitat-o, dar nu a avut nici o relatie propriu-zisa cu ea, ceea ce este ciudat..., remarca    Francisc, introducand discul la loc in fiset, de unde-l scosese pentru a citi inscriptia de
 


pe
el.    - L-ai vazut? se interesa Ade. Ce contine?
-    Da, acasa, bineinteles, nu aici la birou!
Individul se numeste Manole Coravu, 62 ani, colonel, seful unui fel de birou de dezvoltare tehnologica din cadrul armatei. Chestii atat de secrete incat nu mi s-au dat amanunte. In orice caz, omul are o tinuta morala deosebita.
-    si-atunci, de ce ar fi vizitat o muiere ca Amanda Ursu? se interesa Ade.
 
-    Femeia era incurcata cu un sublocote- nent de la acelasi “Birou Tehnologic” sau asa ceva, unde era sef colonelul Coravu. Parlitul ace- la de sublocotenent se numea Vasile Strugurel; relatia cu boarfa aia de Amanda i-a distrus cari- era; stii bine ca militarii ar trebui sa aiba un pro- fil moral impecabil. Pe Strugurel asta l-au dat afara din armata, ba era cat pe ce sa mai infunde si puscaria: ceva legat de secretele de serviciu. Totusi, a scapat de inchisoare...
-    Iar domnul colonel, cu ce treburi pe la Amanda asta? intreba Ade.
 
-    Omul era mai direct, asa, i-a spus dintr-o bucata, ca in cazul in care se mai incurca intr-un fel sau altul cu vreun ofiter din subordinea lui, o bate de-o desfiinteaza, zambi Francisc. Apoi a injurat-o de muma-sa si-a plecat.
-    Imi place individul, are vana! Dar asta nu-l plaseaza in top-ul banuitilor nostri, in ce priveste asasinarea patachinei?
 


-    M-am    interesat discret pe unde-am putut si eu: individul asta, Coravu, era la serviciu in momentul in care Amanda Ursu si-a pierdut echilibrul, si creierii, si-a cazut de la etaj. Colonelul nostru are perioade in care sta la servi- ciu si zi, si noapte. Este un maniac al muncii...
-    Uite un om interesant. Pai nu prea mai avem de ce sa facem sapaturi in cazul lui...
-    Asa este, numai ca individul are o fata de 18 ani, eleva. Se pare ca este mai
 
mult sau mai putin incurcata cu un libian de 32 ani, refugiat la noi cu acte legale. Nu ti se pare ciudat?
-    Hm, asta da, ar merita sa mai fie cer-
ceta
t...    ***
Gica-Iedul se relaxa la masa acoperita cu
o coala de hartie, pe post de fata de masa. Terasa era mai retrasa, ascunsa in spatele unui gard acoperit cu iedera. In fata lui se odihnea
o bere rece, pe jumatate golita. Originea poreclei lui Gica se tragea de la vocea lui behaita, subtire si oarecum
 
balbaita. Era un om slab in aparenta, mic de statura si cocosat. Cei care il cunosteau mai bine, stiau ca Gica-Iedul era un om cu care era preferabil sa fii in relatii bune. Spatele lui diform facea ca bratele sa-i atarne undeva, dinco- lo de genunchi. Avea niste brate ingrozitoare; era in stare sa ridice cu usurinta un butoi cu bere mai mare ca el. In istoria cartierului se pastra po- vestea in care Gica-Iedul fusese lovit din greseala
 


cu o sticla de vin, de catre un sofer beat al unui camion. “Scuza-ma, piticanie, nici nu te vazu- sem...”, se hlizise soferul. Nu lovitura il suparase, ci insulta. Cu o viteza    si    agilitate surprinzatoare, Gica-Iedul il insfacase in brate pe soferul de 110 kg, il ridicase de la pamant si-l stransese bine. Nu-l ologise, deoarece nu voise sa-l bage-n spital si sa aiba de-a face cu Politia pentru vatamari corporale. Dupa ce-l scuturase bine, il zvarlise la pamant, sufocat si lesinat de spaima. De-atunci,
 
nimeni nu-l mai suparase pe Gica-Iedul, cand statea si el la o bere pe terasa. De meserie hamal, caraus de mobile, si altele, Gica-Iedul mai facea uneori si pe agentul de protectie pentru micii sau marii interlopi locali, care aveau treburi mai dure. Dar, mai cu placere le apara pe prostituatele
“independente” de clientii rau-platnici, in schim- bul unor mici servicii amoroase.
-    Liber scaunul acesta? Pot lua loc? auzi Gica-Iedul o voce langa el.
-    Da, desigur! raspunse.
 
Gica era un om surprinzator de politicos, daca era tratat cu respectul cuvenit. Ca orice om cu un oarecare handicap, era obisnuit cu insultele si reactiona violent la bataia de joc a altora.
Ade lua loc langa Gica-Iedul si isi comanda o bere.
-    Nu te-am mai vazut de mult, Gica. Sper ca esti bine, sanatos...
-    Ma bucur ca te vad, domnu’ Ade. Sper
 


ca nu ai treaba cu mine. De altfel, n-am calcat in strachini, in ultima vreme... zambi Gica-Iedul.
Odata    formalitatile incheiate, fiecare isi sorbi din berea lui.
-    Gica, ma poti ajuta la o treaba? intreba dupa o vreme Ade, cu un ton de conversatie obisnuita.
-    Se pare ca da..., zambi Gica-Iedul. Il simpatiza pe Ade. Prins uneori cu diverse gainarii, cum ar fi complicitate la plasare de obiecte furate, sau protejarea  si  “acoperirea”
 
unor prostituate, se alesese doar cu amenzi. Ade nu se complicase sa-i intocmeasca actele de trimitere in Tribunal. Se purtase bine cu el, fara sa-i faca aluzii la statura sau cocoasa.
-    Natalia    Antoaneta Corbeanu, rosti Ade, cu voce joasa.
Figura lui Gica-Iedul se posomori. Privi un minut in halba sa de bere, apoi incepu sa vor- beasca:
-    Domnu’ Ade, rar se poate gasi o muiere asa de spurcata...
-    Prin ce se manifesta numita individa?
 
Ce-o face asa de spurcata?
-    Minte si fura, ceva de spaima! Ar minti-o si-ar fura-o si pe ma-sa. Nu ca ar fi avut mama, caci a crescut la Casa de Copii. Eu per- sonal am scos-o din mainile unor “baieti” de pe- aici, care-o zvantau in bataie pentru furtisag. Dar Antoaneta n- are nici un Dumnezeu, cu prima
 


ocazie mi-a furat toti banii din casa, si dusa a fost...
-    De unde-a aparut?
-    Cum spuneam, de la Casa de Copii. A facut o vreme trotuarul pe-aici, dar pana la urma au luat-o la bataie si “colegele de meserie”; nu numai ca fura de la ele, dar mai este si perversa: se da la fete! Are gusturi dosnice, deprinse la orfelinat.
-    Pe unde umbla, unde-i stabilita?
-    Pai este greu s-o gasesti. Nu are loc sta- bil. Peste tot face  prostii,  o  urmareste
 
lumea ca pe capra cea raioasa, ca sa-i rupa gatul. S- a nascut stricata-gata si s-a “calificat” la... “Borfelinat”, cum zic unele fete din zona, de-aici!?! Domnu’ Ade, matale poate-o stii pe Garoafa, tiganca aia mica si dulcica, de-si face meseria in gura Pietei Matache, langa intrare??
-    Da, o stiu. Frumoasa fata... Au saltat-o cei de la Moravuri de vreo doua ori, isi aminti Ade.
-    Ce sa-i faci, fata pe care nu a saltat-o Politia niciodata nu-i femeie de- adevaratelea. Garoafa asta,
 
cand a scapat de la Politie, era saraca-moarta. Au amendat-o nenorocitii de-au uscat-o. Era in asa hal de fomista ca n-a avut ce face si s-a dus cu Antoaneta o noapte, pentru bani... Ti-am spus ca are dambla la fete; Garoafa, frumusica cum e, umbla Antoaneta dupa ea ca dupa prescura. Garoafa s-a- ntors dupa trei zile,
 


batuta bine, zgariata, muscata si fara un ban. Spurcata aia de Antoaneta si-a batut joc de ea! Am tinut-o eu la mine pe Garoafa, vreo sap- tamana, pana s-a pus pe picioare!...
-    Gica, fii baiat bun, mie Garoafa imi tre- buie!, spuse Ade neted.
-    Este si-asa destul de amarata, ce mai vreti de la ea??
-    Nu m-ai inteles, Gica! Vreau sa vorbesc si eu cu ea, s-o intreb despre Antoaneta. Vino si tu cu mine, vrei? intreba Ade.
 
-    Ne intalnim la colt, domnu’ Ade. Te- astept in 3 minute. si Gica-Iedul lasa pe masa o bancnota pentru bere, apoi se ridica.
Dupa cateva minute, Ade se ridica si el, isi plati berea si se urca in masina. Opri la colt, unde il “culese” pe Gica-Iedul si porni din nou...
... Arterele principale ramasesera in urma. Masina se pierdu pe niste ulite pietruite, intr-un cartier periferic. Gica-Iedul ii facu semn sa opreasca intr-o rascruce de stradute pustii, napadite de balarii si tufisuri
 
salbatice. Patrun- sera intr-o curte delimitata de un gard metalic nou. Gica-Iedul fluiera scurt; de nicaieri, aparu un caine imens, flocos, cu aspect de animal de stana. Cainele ii privi cu niste ochi hamesiti, aratandu-si coltii la Ade. Gica-Iedul il apuca bland de ceafa, cu mana lui mare ca o cange. Il batu apoi usor pe spate si scoase din buzunar o bucata de paine. Cainele lua painea si se retrase.
 


Cei doi oameni intrara intr-o casa mica, de doua camere si o bucatarie. Garoafa sedea pe o canapea; in fata ei, pe-o masuta pentru cafea, se afla un set de carti de tarot. Fata le privea, gandi- toare. Era micuta, fragila, de-o frumusete rapi- toare. Parea in jur de 20 ani.
-    Garoafa, fii buna si explica-i    domnului Comanescu despre Antoaneta. Este de la Politie, dar nu are treaba cu tine. Doar cu Antoaneta.
-    Daca afla ca am spus ceva   despre   ea,   ma
 
omoara..., raspunse ea, cu o voce slaba, resemnata.
-    Fii sigura ca nu. Ma ocup eu de asta! raspunse bland Ade.
Garoafa il privi lung pe Ade. Apuca in mana cartile de tarot, framantandu- le nervoasa.
Apoi le facu semn sa stea pe cele doua scaune din camera saracacioasa.
-    Am auzit ca lui Antoaneta ii plac femeile, o incuraja Ade.
-    Asta nu ar fi nimic, cred ca este si sadica. Pe mine m-a batut de m-a nenorocit, in timp ce facea
 
dragoste cu mine... incepu Garoafa sa povesteasca.
-    Da-mi o plangere oficiala si ma ocup eu de asta! rosti Ade.
-    Nu!
-    Ba da, cred ca ar fi mai bine..., isi dadu cu parerea Gica-Iedul.
-    Bine,    ma    mai gandesc..., continua
 


Garoafa. Antoaneta n-avea mama, n-avea tata, n-avea patrie-adorata! Fura de unde-apuca.    Numai Dumnezeu stie ca avusese cateva ocazii sa se aranjeze bine, dar nu era in stare sa se abtina. Totusi, ultima data cand am vazut-o, se lauda ca ii pusese Dumnezeu mana-n cap.
-    Mai concret? ceru amanunte Ade.
-    Spunea ca se aranjase cu un individ bogat, bine situat. Spunea ca o sa se lase de meserie, avea de gand  sa  intre  in  lumea
 
buna...
-    Natalia Antoaneta, in lumea buna? Poate in lumea buna a puscariilor...! facu    Gica-    Iedul, neincrezator.
-    Ba s-ar putea sa nu fi mintit prea mult. M-a dus intr-o locuinta pe care i-o pusese la dis- pozitie individul acesta, si va pot spune ca se aranjase bine... ii asigura Garoafa.
-    Cum il chema pe “Fat- Frumos” asta? deveni grozav de interesat Ade.
-    Domnule, precis n-o sa patesc nimic, daca ma apuc sa va spun toate astea?
 
Daca ma vad tarata pe la tribunale, sa dau declaratii cu televiziunea de gat? se sperie Garoafa, care nu era nici ea chiar proasta, venita dupa ultima ploaie...
-    Am obiceiul sa-mi protejez sursele de informatii, o incredinta Ade.
-    Mi-a aratat si-o fotografie cu individul asta. Zicea ca este posibil sa faca afaceri impre- una. Nu stiu ce afaceri putea sa faca ea cu muco-
 


sul ala, ca mai mult de 18, 19 ani nu parea sa aiba...?! se intreba Garoafa.
-    Cum il chema, fato, nu ma mai fierbe...! o zori Ade.
-    Ceva nostim, asa, Robert Lee Biho- reanu. Cu ce se ocupa, nu stiu...
Ade facu ochii mari:
-    Mai spune-mi o data, te rog frumos!!
-    Robert Lee Bihoreanu...
***
Francisc mai citi inca o data mandatul, multumit. Introduse speraclul in broasca, descuie si intra, urmat  de  Garoafa,  Ade,
 
plutonierul Enache si administratorul imobilului. Situata intr-un cartier select al orasului, garsoniera era de-un lux mai mult decat multumitor pentru orice parlamentar.
-    Oare pe cine mulge Natalia Antoaneta asta a noastra, de-si permite chestia asta? De la primul ei domiciliu si pana aici, este cale lunga... constata Francisc, privind in jur, uimit.
-    Numele de Robert Lee Bihoreanu ti-e cunoscut? Pe asta-l mulge, sau cam asa ceva! zambi discret Ade.
 
Francisc il privi amutit de uimire. Intr-a- devar, garsoniera era surprinzator de luxoasa. mai mult decat atat, parea un depozit eteroclit; tot felul de obiecte se revarsau de prin sertare, pe mese, pe sub scaune, si- n general oriunde se gasea vreun spatiu liber; ceasuri de mana din aur,
 


bijuterii diverse, telefoane mobile, toate care mai de care mai luxoase.
-    Deci, acest cuibusor este proprietatea legala a numitei Natalia Antoaneta Corbeanu?    intreba Francisc.
-    Da, intocmai. Garoafa, deci aici ai fost adusa tu de catre    Antoaneta.            Spune-mi, recunosti    vreun    obiect    din tot...     depozitul        acesta?    o ches- tiona Ade pe Garoafa. Pierduta                    in
contemplarea incaperii, Garoafa inclina aprobator din  cap.  Incepu  sa  arate
 
diverse obiecte:
-    Telefonul acesta era al Ginei, bratara asta de argint era a Tantei, iar colierul acesta cu ametiste era primit de catre Sonia de la un client fidel de-al ei...
-    Se pare ca intr-adevar Antoaneta sufe- rea de cleptomanie intr-o forma avansata, isi dadu cu parerea Francisc. Nu sunt medic, dar evi- denta se impune...!
-    Uite ceva care ma intereseaza al naibii, ii arata Ade un mic aparat cilindric, o adevarata bijuterie tehnologica, de productie koreeana.
 
-    Chiar la asta nu ma asteptam. Un aparat de distorsiune vocala; Antoaneta nu inceteaza sa ma surprinda... se mira Francisc.
Timp de 5 ore, Francisc, Ade si plu- tonierul    Enache intreprinsera o meticuloasa munca de inventariere a tuturor obiectelor din garsoniera; Garoafa si administratorul blocului
 


jucau rolul de martori.
Dupa    incheierea procesului-verbal si a celorlalte formalitati, Francisc ii    multumi        admi-
nistratorului    pentru colaborare si coborara in strada.
-    Enache, fii amabil si du- o cu masina pe Garoafa la ea acasa. Ar fi de preferat sa nu afle multa lume despre ajutorul pe care ni l-a dat azi... il ruga Francisc. Ne vedem la sediu.
Ade opri un taxi. Odata ajunsi la sediu, ofiterul de serviciu  le-o  aduse  de  la
 
arest pe Antoaneta; aceasta ii privi imbufnata:
-    Sub ce acuzatii ma retineti? ii ches- tiona, cu o voce agresiva.
-    Furt,    prostitutie, inselaciune, asta doar pentru moment. Mai gasim noi, nici o grija, ca avem de unde scoate..., mormai preocupat Ade.
-    Minciuni, nu puteti proba nimic! ii con- trazise cu tupeu Antoaneta.
-    Mai spune-ne, ce afaceri invarteai matale cu raposata Amanda? De unde scoteai asemenea sume de bani? intreba Francisc, plin
 
de candoare.
-    Nici o afacere! Eram doar iubite, ceea ce nu-i ilegal, se zborsi Antoaneta.
N-o mai amenintase nimeni cu bataia, asa ca siguranta de sine ii revenea.
-    Se pare ca esti chiar nevinovata!... con- stata Ade, privind-o lung.
Antoaneta nu se obosi sa-i raspunda.
 


-    Pai, noi ne gandim sa- ti dam drumul, daca sustii ca esti nevinovata..., ii spuse Francisc.
-    Va sfatuiesc prieteneste s-o faceti. Am relatii in lumea sus-pusa!!
-    In cazul asta, esti libera sa pleci. Inainte de asta, poate ar trebui sa-ti spun ceva intere- sant..., vorbi Ade.
-    Nu ma intereseaza nimic din ceea ce aveti voi sa-mi spuneti! le comunica Antoaneta, indreptandu-se spre usa.
-    Bine,    draga,    la
 
revedere. Iubirea vietii tale, Amanda Ursu, a lasat un testament olograf, prin care te numeste unica mostenitoare a averii sale, deloc neglijabila. Dat fiind ca actul este olo- graf, adica, mai pe intelesul tau, neinregistrat la vreun notar public, ramane la latitudinea mea daca ti-l dau sau nu. Deoarece pot oricand sa neg faptul ca actul acesta a existat vreodata.
Natalia    Antoaneta Corbeanu intepeni brusc. Se intoarse, privindu-i cu ochii holbati:
-    Nu se poate... Nu-i adevarat...,  sopti  cu  voce
 
ragusita. Ma pacaliti...!!
Francisc    il    chema    pe subofiterul de servi-
 
ciu:
 

- Te rog, condu-o pe doamna la poarta.
 
este libera.
Tremurand din toate balamalele, mai mult moarta decat vie, prada unei spaime ingrozi- toare, Antoaneta se lasa tarata afara din camera.
- De ce s-o fi speriat nenorocita in halul
 


asta? se intreba ganditor Francisc.
- Am eu ceva idei, dar nu-s foarte sigur, ii raspunse Ade. Acum, ca a plecat, hai s- o taiem si noi, ca mai avem treaba...
***
Peste oras se prabusea inserarea. Soarele se pierdea in spatele blocurilor saracacioase. Undeva, in aer, se simtea nascandu-se viata de noapte a Bucurestiului. Ceva va o vibratie secreta ii facea pe oameni sa caute cluburile, terasele,  zarva,  muzica,
 
toate aceste amanunte care-i faceau sa simta ca traiesc mai intens, mai ade- varat.
Masina intra pe aleea curata, discreta, strajuita de tufisuri tunse cu grija. Era un cartier scump, pazit de patrule ale unor Servicii particu- lare de Paza si Protectie. Masina banalizata fu oprita de doua ori, apoi lasata sa treaca mai departe. Trase in fata unei vile impunatoare; totul mirosea a bani cheltuiti fara masura. Francisc cobori, urmat de Ade. Pareau doua umbre siameze,    nedespartite,
 
functionand    impreuna, dintotdeauna.
Ade suna insistent la usa. Intr-un tarziu, usa se deschise; in prag, aparu o femeie impuna- toare, de-o eleganta perfect asortata cu varsta. Femeia era frumoasa, cu un aspect sever, genul de om obisnuit sa comande; parea de aproximativ 50 ani.
-    Bunaseara. Doamna Rozalia Bihorea-
 


nu? intreba politicos Ade.
Femeia aproba scurt din cap:
-    Cine sunteti? rosti cu o voce ferma.
-    Politia,    doamna. Dorim sa vorbim cu domnul Robert Lee Bihoreanu, legat de o ancheta in curs, o informa Ade.
Doamna Bihoreanu ii privi de parca i-ar fi sfredelit cu o bormasina de dat gauri in beton:
-    Cu fiul meu? Nici nu poate fi vorba... Abia are 18 ani, este prea tanar pentru a fi impli-   cat   in   vreo...
 
“ancheta in curs”.
-    Totusi, dorim sa schimbam cateva vorbe cu dansul, daca se poate...
-    Domnilor, daca nu va retrageti, voi da cateva telefoane. Dupa ce voi telefona, va asigur ca nu veti mai face parte din Politia Romana.
-    Ne    amenintati? interveni Francisc. Ade il atinse usor cu cotul, preluand dia-
logul.
-    Doamna, va rugam sa nu obstructionati
aceasta    ancheta    pe    care    o intreprindem...
 
-    Cum va numiti? ii lua din scurt doamna Rozalia Bihoreanu, cu o voce catifelata ca smirghelul.
Ade si Francisc isi prezentara legitimati- ile de serviciu.
-    Acum, dupa ce am aflat cine sunteti, puteti pleca. Inca din seara aceasta, va sfatuiesc sa va cautati alte ocupatii, deoarece in cel mai scurt timp nu veti mai lucra in Politie!!, ii
 


avertiza doamna Bihoreanu.
-    In regula, doamna. Acum ne retragem. Sa nu uit un amanunt, pentru domnul Robert Lee Bihoreanu; Natalia Antoaneta Corbeanu este pe cale sa fie arestata, deoarece aparatul de distorsi- une vocala, precum si inregistrarile care sunt mobilul faptei, sunt la noi. In mod sigur, maine - retineti: maine! -, cand o vom ridica, va da o declaratie completa.    Bunaseara, doamna! rosti Francisc, cu o voce dulce.
Urmat     de     Ade,
 
Francisc se retrase.
Masina    demara,    indepartandu- se.
***
Natalia Antoaneta Corbeanu isi facea grabita bagajul. Indesa innebunita in sacul de voiaj haine de stricta necesitate, teancuri de bani, bijuterii si carnete de depuneri, in general valori. “Pasaportul... unde pestele ma-sii o fi pasapor- tul...?” sopti, nervoasa. Ceasul arata orele 0035.
O umbra vaga se strecura pe usa. Folosise un speraclu universal, bine uns cu o vaselina speciala
 
pentru mecanisme fine. Ca o fantoma, umbra se apropie de Antoaneta, din spate. Arma grea tinti capul tinerei...
... Usa zbura in tandari. Echipa speciala navali in garsoniera, urmata de cameramanii si reporterii de la    “De-Profundis-TV”, anuntati din timp despre eveniment.
Un “mascat”, mare cat un elefant, il spul- bera cu o lovitura de pumn pe omul care tinea
 


arma indreptata spre capul Antoanetei. Intr-o per- fecta sincronizare, al doilea “mascat” ii smulse arma din mana, iar al treilea ii rasuci bratele    la    spate, incatusandu-l.
Cameramanul filma, in delir, cum echipa de interventie punea stapanire pe garsoniera.    Antoaneta Corbeanu urla din toate puterile, innebunita de groaza. La randul ei, fu incatusata, filmata si evacuata inspre masina de serviciu.
Garsoniera semana cu “Insula Comori- lor”; echipa
 
TV filma de zor teancurile de bani, bijuteriile si obiectele de valoare imprastiate peste tot. Politia incepu sa adune in saci speciali respectivele obiecte, inventariindu-le din mers.
-    Domnilor, maine vor urma declaratiile oficiale privind finalizarea cazului “Amanda Ursu”. Va multumim    pentru colaborare..., se adresa Ade echipei TV.
-    Bate fierul cat e cald... Sa vezi ca iar avem de lucru pana maine dimineata, observa Francisc, in timp ce se indreptau spre
 
sediu...
... Odata ajunsi la birou, plutonierul Enache il aduse de guler pe individul capturat cu arma in mana, in garsoniera Antoanetei. Ade il privi mai bine. Era un pusti sub 20 ani, cu un chip delicat; parul castaniu ii cadea pe frunte, iar ochii albastri pareau    extrem    de nevinovati. Ii privea imbufnat pe cei doi politisti.
-    Ia spune-ne si noua cum te cheama, puiule..., il lua Ade cu binisorul.
 


-    In primul rand, nu vorbesc decat in fata avocatului meu!! replica obraznic “Puiul”.
Fulgerator, Francisc se salta de la birou si, cu un dos de palma, il tranti la pamant. Plutonierul il recupera, saltandu-l de guler.
-    Acum ne spui cum te cheama? il lua in primire Ade.
-    Robert Lee Bihoreanu, 18 ani, domici- liat in..., se porni sa recite in viteza pustiul.
-    Asa, asa... il incuraja
 
Ade. Vezi ca se poate? si ce faceai matale in casa Antoanetei Corbeanu, cu puscociul ala minunat? Vanai muste...?
Robert Lee, incurcat, nu raspunse.
-    Te temeai cumva sa nu te dea in gat, legat de problema cu Amanda? Pustiul aproba din cap. Ii dadura lacrimile.
-    Ia de-aici..., ii intinse Ade un pahar cu
 
apa.
 

Intre timp, Francisc studia interesat arma
 
recuperata de la numitul Robert Lee Bihoreanu.
-    si noi, care credeam
 
ca este vorba de vreun pistol productie ruseasca... Vad ca-l ducea capul pe asta micu’...!
Pe birou se afla o arma modificata. Mai exact spus, o arma de vanatoare de calibrul 12 mm, careia cineva ii retezase patul de lemn si tevile. Ceea ce ramasese era o arma ucigatoare, usor de ascuns, care putea fi manevrata cu o sin- gura mana. Il intreba pe Robert Lee:
 


-    Tu ai facut treaba asta? Hai, nu te jena, spune in gura mare...!
-    Da, recunoscu spasit Robert.
-    Uite, scumpule, cum sta treaba, il lua Francisc in primire. Avand in vedere varsta dumi- tale si relatiile lui mamica, s-ar putea sa scapi mai ieftin daca dai din tine totul, fara sa-ti scoatem noi cu clestele fiecare vorbulita. Nu fi modest, apune tot, de la cap la coada, si o sa beneficiezi de circumstante atenuante. Ca sa nu-ti mai povestesc  despre  Natalia
 
Antoaneta Corbeanu, care in clipa asta este in biroul vecin si se ocupa cu a-ti pune tie in carca toate faptele. De fapt, chiar, tu ai indemnat-o sa te sprijine la toate mi-
nunatiile comise?
-    Nu-i adevarat!! sari Robert Lee de pe
scaun.
-    Dar cum este adevarul? Hai, poves-
teste-ne, puiule...
Robert Lee Bihoreanu lua tigara oferita de Francisc si se aseza pe scaun. Isi aduna un moment gandurile, apoi incepu:
-    Am  cunoscut-o  pe
 
Antoaneta in urma cu aproximativ 8 luni. Eram in Discoteca Heras- trau. Presupun ca stiti cum este pe-acolo...
Francisc, intelegator, confirma ca stie exact cum este pe acolo.
-    Nu stiu cum sa va explic, dar stie sa faca dragoste nemaipomenit de bine, si intot- deauna avea un “pisat de vipera” de calitate
 


bun
a...    - Ce-i aia? intreba Francisc.
-    Ce, nu stiti? Ulei de mac,
in combinatie
cu esenta de opiu, la care se mai pune...
-    Ah, da, acum m-am prins! I-au schim- bat denumirea, ai dracu’...!! se lamuri Francisc.
-    Ce-i drept, pretul era cam mare, dar facea toti banii, continua Robert Lee. Asa ca ma vedeam adesea cu Antoaneta..., numai ca se ducea naibii alocatia pe care-o primeam de la zgarcitul de tata.
 
-    Cat iti dadea? se interesa Ade, intr-o
doara.
-    2500 pe luna. Euroi. Nu prea era cine
stie ce, asa ca situatia era cam nasoala. Pana la urma a venit Antoaneta cu ideea. Mi-a vandut pontul ca exista o fata, Amanda Ursu, care-i era clienta si-o obliga sa se culce cu ea, si care...
-    O clipa, il intrerupse Ade. Vreau sa stiu clar: deci Amanda Ursu era o clienta de-a Antoanetei, si-o obliga sa se culce cu ea pentru bani?
-    ... Da, asa mi-a spus. Evident, eu stiam ca biata Antoaneta era foarte saraca si
 
uneori era nevoita sa faca si prostitutie, ca sa aiba din ce trai. Asa ca a pus ochii pe Amanda Ursu, care era incurcata numai cu bastani pe care-i filma in timp ce se culca cu ei. Apoi ii silea sa “cotizeze” la greu. Amanda asta avea mai multi bani decat Arhanghelul Mihail, asa ca... lasa Robert fraza in
 


suspans.
-    Asa ca v-ati gandit sa preluati voi “Afacerea”, ca prea era banoasa, nu?
-    Cam asa ceva...!, marturisi Robert Lee Bihoreanu, putin cam jenat.
-    Cum s-a procedat?
-    Pai, am sterpelit arma de vanatoare de la tata, de la cabana lui din munti, de cand am fost in vacanta. Am “modificat-o”, vazusem intr- un film cum se face.
-    Te-ai dus tu la Amanda Ursu acasa? il intreba Francisc, bland.
-    Mda... Antoaneta nu
 
stia sa traga cu arma... Ea a venit dupa, am avut foarte putin timp sa “culegem” filmarile, apoi a venit politia, dar noi o stersesem deja...
-    Tu stiai ca tatal tau era incurcat cu Amanda Ursu? intreba Ade.
Robert Lee incepu sa planga:
-    Nu stiam... ofta el printre suspine. Antoaneta i-a dat telefon, folosea aparatul    acela    de distorsionat vocea, i-a cerut bani, l-a ame- nintat, si...
Baiatul deja plangea cu
 
hohote. Un ultim rest de umanitate il facea sa regrete amarnic moartea tatalui sau.
Francisc il privi pe plutonierul Enache:
-    Condu-l la infirmerie sa-i dea ceva, un calmant... Stai cu el pana-si revine, apoi ia-i o declaratie scrisa, pentru dosar. Te rog, Enache,
 


ajuta-ne, ca noaptea asta va fi lunga pentru toata lumea.
***
-    N-ai vrea sa ne spui cam de cand i-o “coceai” Amandei? o lua cu frumosul Francisc.
Antoaneta continua sa taca, indarjita.
-    Pe nenorocitul ala mic, Robert Lee, l-ai mintit ca Amanda ‘ti-era doar clienta, nu iubita...
-    Nu-i adevarat, rosti Antoaneta, reca- zand intr-o tacere morocanoasa.
-    Avand in vedere declaratiile  lui  Robert  Lee
 
Bihoreanu, cumulate cu ceea ce s-a gasit la tine in garsoniera, in mod sigur vei fi acuzata de furt, complicitate la crima, instigare la omor s.a. “Tarifele” sunt destul de ridicate, pentru aseme- nea fapte... ii aduse la cunostinta Ade. Mai pune si-un mic santaj, ca desert...
Antoaneta continua sa taca.
-    Amanda Ursu te-a iubit sincer. A lasat testamentul acolo pe numele tau, altfel nu te-am fi prins. Dar a trebuit sa fii atat de lacoma  incat  s-o  omori
 
pentru a prelua tu “afacerea” cu santa- jul...
Chipul Antoanetei se schimonosi de o furie turbata:
-    Nenorocita dracului!!
M-a bagat in belea cu testamentul ei...!!
Jigodia...!!
Francisc o insfaca de ceafa si-o smuci
spre el:
-    O sa am grija, personal, sa ajungi la cel
 


mai nenorocit penitenciar din tara si sa fii inchisa in aceeasi celula cu niste colege excesiv de pri- etenoase, care sa-ti desfunde “fundamentul” cu coada maturii, in fiecare noapte, pana o sa faci hemoroizi sub limba...
Ade il chema pe subofiterul de serviciu si o trimise la arest.
-    Ce parere ai despre toata povestea asta? il intreba pe Francisc.
-    Este peste puterile mele sa inteleg cum a putut Robert Lee Bihoreanu sa se bage in tot rahatul acesta, medita
 
Francisc. Era de familie buna, avea un frumos viitor, ii curgeau banii prin cur; si-a trebuit sa faca moarte de om,    pentru    bani, nenorocitul.
-    Anturajul. Anturajul si drogurile!! Era la debutul vietii sexuale, cand te lasi orbit de prima patachina care se culca cu tine. Pune la socoteala si drogurile, spiritul de aventura..., ii explica Ade. L-a mai bagat si pe taica-sau in mor- mant, cu prostiile lui...
-    Ade, ne-ajunge pentru azi. Hai sa tra- gem obloanele si sa ne retragem
 
la culcare.
-    Ca bine zici...
Ceasul    arata    ora    730 dimineata...
***
Dl Stoica Iulian Daniel isi sorbea elegant sampania bine frapata, urmarind cu interes pro- gramul artistic al clubului    Erotic-Show. Diverse individe bine daruite de maica-natura isi prezen-
 


tau nurii la bara; spotul luminos le punea in va- loare posibilitatile    artistice. Francisc, alaturi, savura eternul sau rom negru, “Barbudos”, amar- dulceag si bun de folosit in brichetele clasice pe benzina.
-    si cam ce doresti dumneata sa afli de la mine? il intreba politicos dl Stoica Iulian.
-    Dumneavoastra aveti alte posibilitati decat mine. M-ar interesa daca firma “Agro-Che- micals L.T.D.”, inregistrata la Tripoli, in Libia,  are,  in  vreun  fel
 
oarecare, ceva relatii cu Romania. stiti, ma framanta ideea asta, va intre- basem si acum cateva zile, la telefon...
-    Dragul meu, esti o relatie pretioasa, fara tine nu as fi acum “in ancheta”, privind consumul excesiv de benzina al masinilor de la Ministerul Alimentatiei Publice... Am retinut de prima data problema asta a dumitale. “Agro-Chemicals” din Tripoli nu mai exista. A fost inchisa acum 5 ani, sub suspiciunea ca ar fi facut oarece trafic cu sub- stante explozive. Mai exact spus, T.N.T., fulmi-
 
coton clasic si, mai pe scurt, chestiuni folosite- pentru minele antitanc si antipersonal, detona- toare, iar in Romania nu a avut relatii comerciale niciodata. Dat fiind ca acestea sunt informatii confidentiale, nu te astepta sa recunosc vreodata ca ti le-am dat. Tot asa cum nici eu nu te voi intre- ba vreodata in ce ancheta iti trebuie acestea. In ceea ce priveste..., colegul meu de la Ministerul    Apararii Nationale, cu care sunt var bun, tin sa te
 


informez ca l-am intrebat intr-o doara despre chestia aia care te intereseaza pe dumneata... zambi dl Iulian, binedispus.
-    si la ce rezultat s-a ajuns? intreba Francisc cu sufletul la gura.
-    Colonelul    acela, Manole Coravu, care apare pe inregistrarile dumitale ca o baga-n ma- sa pe Amanda Ursu, este deasupra oricaror banuieli. Copil de trupa de la 10-12 ani, este un om de o moralitate absoluta. Daca la locul lui de munca s- a intamplat vreodata ceva,
 
nu el este vinovatul...
-    Va multumesc mult, domnule minis- tru... rosti Francisc.
-    Vai, doar subsecretar de stat..., zambi flatat Iulian.
-    Deocamdata, deocamdata...    rase Fran-
 
cisc.
 

-    Domnule Francisc, date fiind orele ina-
 
intate, e cazul sa ne retragem. Am o mare ru- gaminte: aranjeaza-mi o ancheta, ceva de vreo trei ore, saptamana viitoare. Mai tinem   legatura   pentru
 
amanunte!...
... Odata condus acasa dl subsecretar de stat, Francisc intoarse masina si accelera grabit. Ajuns in goana mare in fata casei, cobori si suna la usa. Usa se deschise. Cu ochii umflati de plans, Verona Coravu il intreba printre suspine cine este si ce vrea.
-    Politia, doamna. Domnul colonel Cora-
 


vu este acasa?
Verona ii facu semn sa intre. Se pare ca Francisc nimerise in momentul cel mai nefericit posibil. Domnul colonel Coravu tocmai avea o explicatie furtunoasa cu o tanara dulce, frumu- sica, nevinovata si plansa, in mod evident fiica domnului colonel.
-    Ei, vezi, capoaso? Acum mananca-l fript! Iubire, ai? zbiera Manole Coravu la Adela.
-    Manole, vezi ca a venit Politia...!! il anunta Verona.
 
-    Domnule colonel, este o problema urgenta! Reprezentantul firmei “Agro- Chemical” mai este in casa dumneavoastra?    intra Francisc direct in subiect.
-    Dar dumneata de ce crezi ca ma cert cu idioata asta de fie-mea? se ratoi dl colonel, ner- vos ca un balaur.
-    Nu stiu de ce, dati-mi ceva amanunte!
-    Dar dumneata cine esti, de ce ma ches- tionezi? Nu- mi ajunge ce mi-a facut fie- mea? se-ntoarse colonelul spre el.
-    Sunt  de  la  Politie,
 
domnule!    “Agro- Chemicals” a fost inchisa in Libia acum 5 ani, pentru trafic ilegal cu materiale militare; n-a avut niciodata vreo relatie comerciala cu Romania. Billah asta, unde este?
Colonelul Coravu se albi la fata. Prudent, Francisc se interpuse strategic intre el si Adela Coravu.
 


-    Pe cine mi-ai bagat in casa, idioato?
Domnule... ee...
-    Francisc Popovici.
-    Domnule Popovici, individul a disparut de-aici ieri. Fara nici un preaviz. Credeam ca si- o fi gasit o alta idioata de fata, dar acum... Ce spuneati, efective militare?
-    Da, ceva in genul asta! Firma “Agro- Chemicals” se ocupa cu explozivi militari. Ce agronomie    credeti dumneavoastra ca se poate face in Desertul Sahara?
 
In    acelasi    moment, telefonul lui Francisc
su
na: -Alo, Ade, tu esti? intreba zorit Francisc.
-    Da, eu! Cetateanul Billah Ehud, din Li-
bia, s-a imbarcat in cursa pentru Tripoli acum do- ua ore. L-am ratat. Evident ca Libia n-o sa ni-l dea inapoi, n-avem nici o intelegere cu ei in sen- sul asta.
-    Ce sa-i faci, se mai intampla... ofta Francisc si inchise.
-    Ce s-a intamplat? intreba Adela
Coravu.
-    A sters-o. Domnule
 
colonel, individul
ar fi avut acces, aici in casa, la ceea ce lucrati dumneavoastra in domeniul militar??? intreba Francisc.
Manole Coravu se gandi cateva momen- te, apoi rosti:
-    Numai daca ar fi reusit sa sparga
 


parolele de protectie ale calculatorului meu, care era in legatura cu cel de la serviciul meu.
-    Asta este, acum nu mai avem ce face... Efectele si daunele se vor vedea in timp. Va rog, pe viitor incercati sa fiti mai precaut! si, fiindca veni vorba, razbunandu-va pe fiica dumneavoas- tra, nu mai reparati nimic, spuse Francisc, plin de diplomatie.
Negru de furie, Manole Coravu suiera inspre Adela:
-    Ei, acum ce mai ai de
 
spus,    prapadito? Privindu-l cu niste ochi plini de resem-
nare, Adela raspunse:
-    Ce sa mai spun?! Ca o sa devii bunic, cat de curand...
***
Femeia se numea stefan Manuelle. Era de o frumusete planturoasa, cu forme opulente, rubensiene; avea ceva atragator, provocator, care starnea barbatilor un anumit apetit. Machiajul corect si hainele bine alese ascundeau faptul ca este putin cam rascoapta. Dna Manuelle avea 30 ani,
 
varsta periculoasa, la care - ajunse la o rascruce a anilor - femeile simt nevoia unor schimbari majore in viata lor sentimentala. In momentul acela, doamna stefan Manuelle sedea imbufnata pe o banca a Cismigiului. Medita cu tristete la soarta ei vitrega: pana la urma, banii nu insemnau totul. Sotul ei, inginer militar, in dome- niul aviatiei, era cumplit de bogat. Dna Manuelle
 


locuia impreuna cu Georgica al ei intr-o impuna- toare vila, aveau doua masini, si- o casa de vacanta la Sinaia, dar ce folos?
Georgica al ei era cam tot timpul solici- tat la locul de munca, unde proiecta avioane    mili-    tare, componente ale unor motoare cu reactie, si diverse piese de armament de bord pentru pro- totipurile de reactoare supersonice.
Cand nu era la serviciu, Georgica al ei se incuia in biroul de-acasa, completand nesfarsitele  planse tehnice
 
cu care isi pierdea timpul si la locul de munca...
... Pe langa doamna Manuelle trecu un caine. Era un animal slab, cu ochi calzi si pri- etenosi. Avea ceva de ogar. Cainele purta o zgarda rosie; animalul se opri un moment langa doamna stefan Manuelle, o privi lung si-i atinse mana cu botul. Manuelle iubea cainii. Amuzata, il mangaie in treacat, scarpinandu-l intre urechi. Cainele dadu din coada si se indeparta, pierzan- du-se pe alei. Manuelle, cu gandurile imprastiate la ale ei, privi
 
inspre intrarea in parc. Brusc, avu un frison care-o scutura ca un soc electric. Pe alee, se apropia cel mai fascinant exemplar mas- culin pe care il vazuse vreodata.
Barbatul era inalt, ascetic, vanos si bru- net. Parul negru, ondulat, ii cadea pe umeri intr-o coama salbatica. Ochii lui sclipeau ca doua pietre negre. Barbatul se apropie de dna Manuelle si-o privi cu ochii lui deliranti, innebunitori. Cand ii
 

zambi, dna Manuelle se simti de parca cineva infipsese cutitul in ea...
-    Nu va suparati, doamna, ati vazut cumva un caine cu o zgarda rosie? Iar a sters-o singur si..., barbatul avea o voce joasa, inva- luitoare. Manuelle simti cum se rupe ceva in ea. Il privea ca hipnotizata:
-    ... Da, domnule, cainele a luat-o in sus pe alee..., reusi sa ingaime.
-    Ma scuzati, doamna. Ma numesc Abdel-Al-Huni; reprezentantul comercial al firmei “Electric Light Co LTD”, din Tripoli... Cum se face ca sunteti singura, intr-o seara atat de frumoasa?...