A fost mai mult decât un meci de fotbal. A fost un minunat exemplu despre cum trebuie trăită viaţa. Aseară a ieşit învingătoare tinereţea fără bătrâneţe, o dorinţă ancestrală a poporului român, prezentă în multe din basmele noastre.

Un meci de fotbal la care rezultatul e o simplă anexă la ceea ce înseamnă lecţie de viaţă.

Avem obişnuinţa de a ne bucura sau supăra la sfârşitul unui meci (indiferent de ce fel ar fi). Mai întotdeauna ne considrăm suporteri ai unei echipe sau ai celeilalte, măcar pe durata desfăşurării întrecerii. Aproape niciodată nu privim un meci ca pe un spectacol sportiv în sine. De ce nu ne bucură mai mult unele faze de pe terenul de sport decât rezultatul unui meci? Cum am putut uita care-i menirea sportului în viaţa oamenilor? Cu ce suntem mai buni dacă echipa noastră, pe care o privim la televizor sau din tribune, câştigă meciul? Dar dacă pierde meciul, ce motiv real de supărare avem? Niciunul…

„Avântul Bârsana” a oferit o lecţie tuturor românilor. Mai mult, a fost o lecţie de viaţă oferită de inimoasa echipă de fotbal împreună cu minunaţii lor suporteri la care toată omenirea ar trebui să ia aminte. Cum ar putea fi perceput eroismul de pe terenul de joc al unor oameni, mulţi dintre ei trecuţi de 40 de ani şi cu surplusul de kilograme care apare o dată cu înaintarea în vârstă? Cum ar putea fi perceput exemplul unor oameni care merg la serviciu zi de zi, nu la antrenamentele zilnice pe care le fac echipele de fotbal de mai peste tot? Câte echipe de fotbal sunt conduse pe teren de primarul şi viceprimarul localităţii? Câte echipe de fotbal au în primii 11 jucători trecuţi de 40 de ani? Puţine, vă asigur! Câti au ştiut de existenţa unei echipe „Avântul Bârsana” până aseară? Acum ştiu mulţi şi suntem mândri că-i vorba de o echipă din Maramureşul nostru!

O echipă fără pretenţii de a câştiga trofee, de a fi prima în clasament, dar cu o inimă mare cât Ţara Maramureşului! A fost minunat aseară să-i vedem la televizor luptând în multe momente de la egal la egal cu jucătorii de 20-25 de ani ai Stelei, care doar cu asta se ocupă: se antrenează, joacă meciuri, apoi merg să se recupereze după efort, şi aşa mai departe. Nu merg să gospodărească o localitate, aşa cum face Teodor Ştefanca, viceprimarul localităţii Bârsana şi în acelaşi timp antrenorul, atacantul şi căpitanul echipei de fotbal „Avântul Bârsana”!

Consider că trebuie să felicităm toată echipa pentru modul exemplar cum s-au luptat cu mult mai tinerii şi mult mai antrenaţii lor adversari de-aseară. Aş fi vrut să scriu şi „mult mai bine plătiţii adversari”, dar orice comparaţie în domeniul câştigului în bani e absolut ilogică. Echipa noastră, toată echipa(!) are bugetul 8000 de euro. Întrebaţi jucătorii Stelei dacă e careva cu salariul acesta anual…

Echipa de fotbal „Avântul Bârsana”, adică:

Paşcu - Coşa, Rahovan, Dăncuş, Dunca - Ştefanca, P. Stan - R. Deac (Fl. Godja, 88), Ţiple (M. Pop, 82), Ofrim - Marincean. Antrenor:Teodor Ştefanca

Merită s-o cunoaştem, merită s-o aplaudăm, merită să ne scoatem clopul în faţa ei!

După meciul de aseară, „Avântul Bârsana” a scris într-un alt mod continuarea basmului popular de care am amintit în primele rânduri. Această echipă ne-a dat o lecţie despre ceea ce înseamnă viaţă fără de moarte . Modul cum s-au dăruit pe teren m-au făcut să mă gândesc că tinereţea poate fi, într-adevăr, veşnică. Faptul că Maramureşu-i verde mereu, m-a făcut să mă gândesc că viaţa învinge, până la urmă , în lupta cu marele său adversar…

Oicum ar fi, jucătorii şi suporterii echipei de fotbal „Avântul Bârsana” ne-au spus aseară un basm atât de frumos că nu-l vom putea uita. Şi-l vom spune şi generaţiilor viitoare! Eu, unul, mă angajez să fac asta!