Ce bine-i la şcoală!...

...mai ales când eşti în clasa a treia sau a patra! Înveţi materii noi, atractive, interesante, care vor fi pe placul tuturor (copii, fraţi mai mari, părinţi, bunici şi alte rude de diferite grade).

Cum să nu te bucuri după ce afli că după primii doi ani de şcoală te vei desăvârşi în: Educaţie pentru societate (aici ar fi mers mai bine „soţietate”, cum zicea nenea Iancu cu mai bine de 100 de ani în urmă…), Filozofie pentru copii, ori Educaţie financiară?

Să vedem ce vor învăţa copiii României la materia opţională „Educaţia finaciară”, propusă unor elevi de nouă-zece ani…Vor învăţa ceva ce-i interesează în cel mai mare grad la această vârstă: ce înseamnă un cont, cum se foloseşte un card, ce este un P.O.S.(?)

Aşa cum se obişnuieşte în moderna şcoală românească, şi aici, la materia „Educaţie financiară” pentru cursul primar (dar pentru nivelul copiilor preşcolari nu există nimic încă?) există competenţe specifice, „adaptate” vârstei micuţilor. Citez şi comentez câteva:

- descrierea elementelor de identificare a monedelor, a bancnotelor si a elementelor de siguranţă aflate pe acestea

Aici ar fi de pus o întrebare: de ce când depui nişte bani la bancă se folosesc aparatele care scanează orice bancnotă? De ce nu se lasă pe seamă lucrătorilor băncii să identifice bancnotele false? Un om de 30-50 de ani are nevoie de aparate pentru asta, un copil de 10 ani se poate folosi de propriile sale abilităţi de absolvent al cursului primar al opţionalululi „Educaţie finaciară”?

- construirea si rezolvarea unor rebusuri pe teme financiar-bancare
Altă întrebare: Rebusuri cu operele lui Ion Creangă sau Petre Ispirescu, sau despre legendele Olimpului au intrat în dizgraţie? Sau aşa ceva nu interesează pe elevii din cursul primar?

- identificarea metodelor de administrare a unui cont bancar

Altă întrebare: Vreau să văd figura unui funcţionar al băncii când un puşti sau o puştoaică de 9 ani va întreba ce are de făcut pentru a-şi deschide un cont bancar! Ce ne facem dacă banca insistă să se aducă de la locul de muncă (citeşte: de la şcoală) adeverinţa de salarizare? Poate carnetul de…calificative să suplinească atât de demodata adeverinţă de salariu?

- dezbateri pornind de la ideea legăturii dintre locul de muncă şi salariu
Altă întrebare: Aici se pot da exemple din Învăţământ şi din Sănătate? Cred că ar fi cât se poate de „explicite”…

- vizite la sediile unor sucursale bancare pentru a cunoaşte direct operaţiunile care se pot realiza acolo
Altă întrebare: Ştie toată lumea că funcţionarii unei bănci lucrează până târziu după încetarea accesului publicului în sediu. Ce să vadă copiii acolo? Cum se face contabilitea bancară, cum numără banii aparatul mai bine şi mai repede decât omul?

Autoarea programei şcolare spune:

"Urmărim să formăm un viitor consumator de produse şi servicii bancare informat, care să nu mai ajungă la bancă să întrebe ce este un cont, şi în acelaşi timp un potenţial economist care să lucreze în banca respectivă. De unde ştim că nu din aceste clase care învaţă inclusiv despre întreprinzători celebri, care au reuşit în cariera lor prin muncă şi educaţie, se vor ridica vârfurile de care avem nevoie? Copiii trebuie să cunoască noţiunile, şi nu doar elevii din marile oraşe”

Ultima propoziţie nu mă lasă deloc indiferent. Ma lasă perplex! Ce să înţelegem? Că avem elevi de clasa a treia sau a patra în marile oraşe şi copii la acelaşi nivel şcolar, care nu învaţă în marile oraşe? Nu sunt toţi elevi, toţi copii de nouă-zece ani indiferent unde locuiesc?

Poate că vârfurile de mâine ale economiei româneşti se vor ridica din rândurile viitorilor absolvenţi ai cursului de „Educaţie finaciară”. Dar…

Prima întrebare: domnul Mugur Isărescu n-a studiat elemente de educaţie financiară când avea nouă ani. Cum de-a ajuns Guvernatorul Băncii Naţionale şi academician?

A doua întrebare, dar pe aceeaşi temă: cum a ajuns domnul Florin Georgescu membru în Consiliul de Administraţie al B.N.R., ştiut fiind faptul că nici dumnealui n-a avut parte de asemenea captivante cursuri în copilărie?

- analizarea unor probleme cu conţinut financiar-bancar: identificarea şi analizarea componentelor tranzacţiei; identificarea operaţiilor prin care se ajunge la rezolvare; identificarea formulei de calcul.
Altă întrebare şi o constatare: Serios?...Uau!...

- exerciţii de identificare a situaţiilor şi locurilor în care se poate realiza un schimb valutar

Altă întrebare, de fapt o constatare: te plimbi pe stradă şi se vede tot…

- joc de rol: "Plec în excursie într-o ţară străină!"

Altă întrebare: mama, tata, au aflat?... Sau, chiar dacă au aflat, sunt depăşiţi de noutăţile finaciare învăţate de elevii de nouă-zece ani, astfel încât banii de excursie îi gestionează „ăla micu’”?

- analizarea situaţiilor în care se pot economisi bani

În loc de întrebare, un răspuns: când vom avea un guvern capabil să facă ce trebuie de făcut…Sau când economia ţării va fi condusă de la Bucureşti…

- descrierea mijloacelor de economisire folosite în familie

Un posibil răspuns:ca meniu, într-o zi- cartofi cu pâine, în altă zi- cartofi fără pâine… A fost doar o sugestie, dar sigur micuţii, cu inventivitatea lor, pot da exemple mult mai bune!

Citesc printre sugestiile metodologice pentru captivanta materie şcolară:

- serbări şcolare cu piese de teatru unde copiii reprezintă banii.

Întrebare: Dacă s-ar introduce ca materie optională (la acelaşi nivel de vârstă) a unei materii şcolare numită „Educaţia pentru fizica atomică şi nucleară”? La serbări, am putea vedea elevi costumaţi în atomi, electroni, protoni, etc…

În final, o veste care lasă loc copilăriei să se manifeste ca pe vremea bunicilor sau a părinţilor tinerei generaţii doritoare de lămuriri economice de la vârsta de nouă ani. Aflu din diferite surse că această disciplină se poate studia şi în cadrul programului „After School” (păi nu?...). N-ar fi mai nimerit să se studieze în cadrul programului individual ”Noapte bună, copii”, al fiecărui elev din cursul primar? Ar fi cel mai bine pentru toţi şcolarii care nu ştiu, la vârsta lor, ce-i aia o notă în catalog…