Pentru nostalgici

Tot mai mulţi din generaţiile trecute de amiază se dau de tot pereţii după socoetatea de dinainte de 89..

Adică li se face dor de stat la cozi fără rost ,adică nu şti dacă ajungi să cumperi ce se va adduce la magazine. Le este dor după cozile de săptămâni unde sunt înşirate pe lanţuri capace de butelii de aragaz, păzite pe bani mărunţi de pensionari mai fără dare de mână. Le este dor de calorifere reci iar atunci când sunt călduţe tot deschideau robinetul illegal prin care se scurgea în căldări apa ruginită din calorifere cu care se spălau haine vase şi se utilizau la spălatul corpului   cel mult iâodată pe săptămână. Le este dor de mesele ginecologice unde femei pline de sânge aşteaptă să fie chiuretate după ce şi-au provocat avortul singure sau cu ajutorul altcuiva. Vă este dor de miliţianul care desigila dulapul cu instrumentar medical adesea prea târziu deoarece mama celor doi trei copii s-a stins înainte de a da în gât pe moaşa care i-a provocat avortul. Numai povestesc de magazinele goale, măcelăriile pline cu cârlige goale, un butuc şi un măcelar care fumează tigări proaste în aşteptarea mărfii repatizate de comitetul de partid communist . Rafturile autoservirilor anilor 70 pline altădată de produse autohtone şi mai puţin de import erau pline de borcane cu sfeclă, cu pufuleţi din porumb, cu sticle de apă minerală Hebe şi alte produse fără căutare.

Acestor pensionari déjà, le-aşi oferi un oraş închis ,dotat cu aceleaşi mijloace de transport neîncăpătoare, cu aceleaşi magazine goale, le-a şi da din nou curentul la prize doar când se întunecă, le-şi da lanterna pentru că iluminatul stradal era o risipă de energie.Le-aşi da acces din nou la tacâmurile de pui, de peşte, la cel 250 grame de ulei comestibil vrac, 400 grame de zahăr tos, toate doar odată pe lună consemnate pe cartele (tichete) Toate acestea să fie susţinute de propaganda comunistă privind alimentaţia raţională care de fapt era o înfometare naţională.