Un om

Sambata seara am vazut la o emisiune tv un Om. Multi dintre noi ar putea fi  contrariati de afirmatia facuta. In linii general acceptate stim ce este un om, cum arata, cum merge, cum gandeste.

Din acest motiv ar parea deplasata ideea ca am vazut candva, undeva, un om. Ce, nu vedem oameni toata ziua, pe strada, la televizor, oriunde ne-am duce?

Si totusi, lucrurile nu sunt chiar asa de simple…Citesc pe dexonline ca omul este “ o fiinta superioara, sociala, care se caracterizeaza prin gandire, inteligenta , si limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin pozitia verticala a corpului”, etc, etc.

Sa fie oare suficient sa definim atat de simplu omul? Nu cumva ar mai trebui adaugat ceva? Parerea mea e ca da, trebuie adaugat inca ceva ce apartine omului, dar nu tuturor oamenilor. E vorba de empatie, perceperea emotiilor traite de alte personae.

Vedeti, asadar, ca nu intalnim oameni, cu adevarat oameni, peste tot, de dimineata pana seara. Poate nici nu ne punem problema asa. Empatia e ceva ce nu se observa asa de usor la unii dintre noi. Suferintele celor de langa noi ne lasa indiferenti, sau ne-am obisnuit de mult timp cu ideea ca viata-i dura, n-avem timp sa suferim si pentru altii, fiinte complet necunoscute. Ne intereseaza doar ce se intampla cu noi, cu familiile noastre, cu colegii nostri. Cam atat…

Definitia omului ar trebui sa cuprinda si aspiratia intalnita la unii dintre noi de a ne depasi conditia, de a incerca sa ajungem unde altii, multi din nefericire, nu indraznim sa visam macar, din teama de nu gresi, din teama de a nu avea un esec in urma caruia ar fi greu sa ne mai revenim. Poate ca si aspiratia la mai mult, dorinta de a-ti depasi limitele impuse de societate, de mediul in care te-ai nascut, unde traiesti, ar trebui sa fie trecuta in definitia cat mai completa a omului.  

Sambata seara am vazut un concurent la emisiunea “X Factor” care a indraznit la ceva ce multi asemenea lui nici macar nu viseaza. S-a prezentat la concurs cu dorinta de a trece mai departe, cat mai departe, in alte etape ale competitiei. Nu era pregatit, nu era talentat, dar dorea. Dorea sa fie mai mult decat este. Ce lucru minunat! Sa vrei sa-ti depasesti conditia. Sa vrei mai mult de la viata. Sa indraznesti! Canta ceva. Nu stia versurile. Dar era pe scena, in vazul tuturor, citind de pe o foaie de hartie pe care o tinea in mana. Parea ridicol la inceput. Dar nu era. Era un om. Un om sensibil, care la terminarea evolutiei pe scena a inceput sa planga, convins fiind ca situatia la care s-a expus va fi un bun prilej pentru multi (“multi, dar…”) sa rada de el. Examinatorii au reusit sa se ridice la defintia omului, asa cum am incercat sa o fac putin mai inainte. L-au incurajat pe concurent. Si chiar avea nevoie de incurajari. Sala a rezonat pe masura. Minunat lucru. Si rar. Mai ales la noi, unde a rade de cineva, e ceva deosebit de placut pentru unii. Sa stai pe margine, sa nu faci nimic, dar sa comentezi. Ce simplu! Cel care nu face, dar comenteaza, stie intotdeauna cum ar trebui facut. Nu trece la fapte, pentru ca stie cat de greu e sa se uite atatia la tine, sa-ti cantareasca fiecare gest, fiecare sunet scos si apoi sa rada cu ingamfata superioritate…Cu gandul, alaturi de multi alti spectatori si telespectatori (sper c-au fost multi), l-am imbratisat si eu pe concurent. Nu stiu cum il cheama, nu stiu de unde e, nu stiu cu ce se ocupa in viata lui. A vrut mai mult decat ii ofera viata. Si sigur ca pana acum viata nu i-a oferit prea mult…Am vazut sambata , la televizor, un om. Ma bucur ca exista si doresc sa indrazneasca  intotdeauna mai mult decat o fac cei din jurul lui. Sigur, intr-o zi, va fi un invingator!

Printre cei trei examinatori era si o foarte cunoscuta interpreta de muzica usoara. Pentru maramureseni, nu e doar cunoscuta, e si foarte indragita. N-am nicio indoiala ca a fost prima care a simtit empatie pentru cel de pe scena. Cand ceilalti, la inceput oscilau intre a rade fara rost (ca sa nu spun altfel) si a rezona emotional cu concurentul, examinatoarea  a inteles despre ce-i vorba si au inceput sa-i curga lacrimile. La terminarea probei, s-a dus pe scena, l-a imbratisat pe concurent si au plans unul in bratele celuilalt. Moment de inalta traire emotionala. Intre doi oameni  . A fost un gest spontan, care s-a prelungit si dupa terminarea evolutiei concurentului, in culise, unde, cea care avea puterea de a decide  alaturi de cei doi colegi ai ei cine trece in alta faza a concursului, a putut sa dea drumul in voie lacrimilor. Acolo, departe de ochii nostri si ai camerelor de filmat, o cunsoscuta interpreta de muzica usoara a luat pe umerii ei nu numai neimplinirile acelui tanar, dar, cred eu, neimplinirile si suferintele omului. Ce poti face altceva decat sa plangi? E putin? Nu! E omeneste! Ma bucur ca exista asemenea oameni printre noi. Sunt mandru de naturaletea cu care s-a comportat in emisiune. Din partea mea, tot respectul si un sarut sincer pe obrazul plans. Daca n-ati vazut emisiunea, va spun despre cine-i vorba: Paula Seling. Adica, UN OM!