După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
- Detalii
- Scris de: Nicolae DABIJA
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 1
În podul școlii din Codreni locuia un liliac care dormea agățat cu capul în jos de o stinghie de sus. La recreații sau fugind de la lecții, ne urcam, fără de scară, unul pe umerii altuia ca să-l vedem.
Bunica mi-a spus că el e un șoarece care a mâncat anafură. Multă vreme am crezut că șoarecilor care gustă anafură le cresc aripi.
„De unde o fi găsit șoarecele anafură în școală?!”, ne întrebam.
Până unul dintre colegi ne dumeri: „Din cărți”.
Despre oamenii care își petrec viața printre cărți se spune că ar fi „șoareci de bibliotecă”.
- Detalii
- Scris de: Doina DABIJA
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 1
Marele filozof Seneca afirmă că: ,,Bogăţia este sclava omului înţelept şi stăpâna celui prost’’. Numai că omul zilelor noastre, înfometat de bogăţie şi laudă, nu ştie să facă din averea lui o sclavă, dar devine el însuşi sclavul ei. Şi nici nu reuşeşte să-şi dea seama cum din omul plin de omenie şi de fapte bune se transformă în unul care e-n stare să-şi vândă până şi sufletul pentru bani.
De aceea se şi spune că nu bătrâneţea-i cea care-l desfigurează pe om, ci lăcomia.
- Detalii
- Scris de: Nicolae DABIJA
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
Tudor Botin e sculptor și artist plastic.
S-a născut la Cartal, sat de pe malul Dunării, celebra Oblucița, localitatea moldovenească unde oștenii lui Ștefan cel Mare făceau zăgaz puhoaielor otomane, ca acestea să nu poată trece marele fluviu, care ne-a fost furat cu tot cu Marea în care se revarsă, la 28 iunie 1940.
După ce a umplut cu monumente de suflet Basarabia de la o margine a ei la cealaltă, Tudor Botin s-a gândit să mai ridice unul – o Cruce de piatră cu înălțimea de 15 metri, care să se vadă și de la Isaccea, orașul românesc de vizavi – în inima localității în care a copilărit.
- Detalii
- Scris de: Doina DABIJA
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 1
Undeva pe strada noastră însingurată, pe lângă un plop însingurat, se plimba un bărbat singur.
Purta cu el toată singurătatea pământului într-o inimă singură.
Iar deasupra lui numai stelele triste îi luminau drumul trist, într-o seară tristă.
Şi numai vântul îngândurat îi mângâia fruntea-ngândurată…
- Detalii
- Scris de: Nicolae DABIJA
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 1
Nu știu de ce cred că Ion Bradu, dacă i s-ar fi propus să aleagă, ar fi preferat să-și aibă sicriul – un fel de luntre care să-i ajute să treacă Styxul – plin cu cărți.
Ca să aibă ce să citească și pe lumea cealaltă.
De-a lungul vieții sale a citit mai multe biblioteci.
Când da peste o carte care-i plăcea în mod deosebit, ți-o făcea cadou.
Daruri de care sunt capabile doar firile alese.
- Detalii
- Scris de: Ion Toma Ionescu
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
Am strâns în suflet ca într-un fagure de miere, atâta lumină cât mi-a fost îngăduit, să nu risipesc prea plinul. Zile de prietenie, ca aurul ce stă ascuns sub pământ, aşteptând să fie descoperit.
Nu credeam, în vremi de încercări şi disensiuni, în an de centenar, că tocmai aici unde harta se pune în cui şi de unde spre zările lumii ca să ne fie secătuită puterea, s-au scurs nesfârşite convoaie de căruţe pline cu aur; nu credeam să pot găsi tocmai aici, un filon de minereu cu siguranţă mai valoros decât aurul care ne poate asigura viitorul.
Două momente mi-au rămas puternic în memorie în vremea taberei literare organizate de Romeo Ioan Roşiianu sub patronajul Consiliului Judeţean Baia Mare la care mă voi referi ca să explic.
Siseşti. O toamnă superbă, stejari seculari înconjurând un spaţiu plin de istorie. Intrăm în şcoala ridicată de Vasile Lucaciu pentru copiii românilor. Bănci de lemn aşezate pe două rânduri. Tabla pe care e desenat cu creta portretul lui Vasile Lucaciu. Un glob pământesc, o hartă a Daciei Mari şi o socotitoare cu bile din lemn. Soba de teracotă, cancelaria, Câteva cărţi şcolare din acele vremi… Modestie, sobrietate şi rigoare.
- Detalii
- Scris de: DN
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 3
La 11 februarie 1847 s-a născut inventatorul american Thomas Alva Edison (m. 18 octombrie 1931).
El a realizat telegraful (1876-1877), microfonul telefonic cu praf de cărbune (1877), fonograful (1878), dulia şi soclul cu filet pentru becul incandescent.
Sub conducerea lui s-a construit prima centrală electrică din lume (în 1882, la New York). În timpul administraţiei Carter această zi a fost proclamată "Ziua inventatorului american"
Nu am dat greş, ci pur şi simplu am găsit 10.000 de idei care nu funcţionează.” Aşa îşi explica unul dintre cei mai prolifici inventatori ai istoriei, Thomas Alva Edison, seria neîntreruptă de experimente pe care le-a realizat în decursul vieţii. Totuşi, munca sa nu a fost nici pe departe în zadar: cel puţin 1.093 dintre ideile sale au funcţionat în practică, fapt demonstrat de brevetele de invenţie care i-au fost acordate pentru ele.
- Detalii
- Scris de: Flora Mărgărit Stănescu
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 3
M-am născut în data de 31 mai 1948, în comuna la vremea aceea, Otopeni, lângă București, într-o familie de oameni modești dar onești și foarte respectați de vecini. Mama avea darul de a armoniza relațiile dintre oameni, dar pe care l-am moștenit și eu.
Un prim pas l-am făcut în jurul vârstei de 10-11 ani, când am scris prima poezie inspirată din melodia marii doamne a cântecului popular, Lucreția Ciobanu, cântecul-“Vin ciobanii printre munți”. O admiram foarte mult și acum o admir. Atunci am scris prima poezie, era despre transhumanță, coborârea turmelor la iernat, despre florile de gheață de la ferestre și alte câteva aspecte în cele câteva strofe.
- Detalii
- Scris de: Ioan Holban
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 3
Pare că, în La firul ierbii (Editura TipoMoldova, 2021), Doina Dabija mînuie un aparat de fotografiat în obiectivul căruia fixează suflete, tipologii, evenimente, moravuri, comportamente, mişcarea ideilor în lumea de azi, epoca, satul românesc tradiţional în era tehnologiei, soarta basarabenilor deportaţi în Siberia, exilaţi în propria ţară şi a românilor de dincoace de Prut, care îşi stîlcesc limba; ura şi iubirea, speranţa şi năruirea unei societăţi îmbătrînite; Doina Dabija caută mereu ceea ce e dincolo de privirea care patinează pe deasupra lucrurilor, spre vederea secundă, a celui de-al treilea ochi, scuipat, adesea, de tot felul de troglodiţi, ochiul ce înăuntru se deșteaptă, cu vorba lui Eminescu, ochiul său, despre care, ne avertizează autoarea în eseul Al treilea ochi, vorbea însuşi Iisus:
- Detalii
- Scris de: Acad. Mihai CIMPOI
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 3
De mai multă vreme în josul paginii 1 a prestigiosului săptămânal Literatura și arta la rubrica La firul ierbii apare, parcă în dreaptă cumpănă cu editorialele tatălui său Nicolae Dabija câte o secvență publicistică a Doinei Dabija.
Citim cu plăcere aceste instantanee scrise ad hoc, din fuga condeiului, sub presiunea unor imperative ale zilei de azi sau mai apăsat meditativ, cu opriri stăruitoare asupra sensului celor relatate, mai bine spus: trăite, mărturisite, șoptite ca niște rugăciuni rostite mai accentuat ca niște strigăte în fața unor primejdii.
Dincolo de schimbările de tonalitate, de umori, de registru, dăm de un pathos al căutării de sine, căci ne spune într-o frumoasă nuvelă că „a te căuta pe tine însuți înseamnă să-l cauți pe Dumnezeu”, că a căuta o altă persoană nu e decât tot o căutare de sine, o coborâre în forul tău interior.