După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 1
La origine timișorean, astăzi bucureștean, acesta l-a evocat, în principal, pe Alexandru Paleologu. Trecut, cu consecințe nefaste, prin gulagu` românesc. Se știe că plebea bolșevică avea o satisfacție anormală în a chinui pe cei cu carte. Așa o-ndemnau conducătorii și politrucii, nemernici, ai epocii de tristă amintire. Călăii distrugători de vieți în chip necruțător. E drept că Paleologu a apucat și-o parte din perioada postdecembristă, când și-a mărturisit, până la urrmă, o vină. Dar nu poate fi neglijată capacitatea sa intelectuală de nivel. Acumulările culturale incontestabile și scrierile sale-n domeniu.
- Detalii
- Scris de: George PETROVAI
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 1
Cu mii de ani în urmă, Socrate punea bazele gândirii antropocentrice prin celebrul său „Gnothi seauton” (Cunoaște-te pe tine însuți), convins fiind că numai cunoscându-și sinele, omul are posibilitatea să se autoperfecționeze și să cunoască adevărul. Or, cunoașterea de sine este axul central al Zen-ului japonez, iar cunoașterea adevărului (firește, a Adevărului absolut) constituie piatra unghiulară a creștinismului, după cum suntem încredințați în Evanghelia după Ioan 8/32: „Adevărul vă va face slobozi”!
Citește mai mult: Nepacea – efectul dizarmoniei lăuntrice a omului
- Detalii
- Scris de: George PETROVAI
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 1
Tare plângăcioși au ajuns românii. Îndeosebi de la Decembriadă încoace, de când toate s-au dus pe sfârlă și de muncitori și țărani nu mai are nimeni trebuință după ce fabricile s-au închis, iar supermarketuri s-au tot deschis unde cu gândul nu gândești, de lumea-ntreagă la români privește și-nvață cum totuși consumul poate fi mărit printr-o justă corelare a trebuințelor celor mulți cu sporul disponibilizărilor și al impozitelor, a activului devenit pasiv cu pasivul ajuns catastrofal, a pozitivului aproape inexistent cu negativul omniprezent și omnipotent.
Firește, o asemenea performanță nu este la îndemâna oricui. Ea este opera descurcăreților, acea pestriță și-ntinsă tagmă, care a luat locul defunctelor clase, marea mândrie și masă de manevră pentru regimul bolșevic, și în care intră cam tot ce mișcă-n țara asta – de la vlădică până la opincă, de la ales până la boschetar.
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 1
Nimeni altu` decât Radu Paraschivescu. Autor c-o stivă de cărți ce-i poartă binevenit semnătura. Grație condeiului său scormonitor copios în realități, mentalități, activități, insanități criticabile-n veci...
Trei* le-am dat gata și eu cu frenezie în câteva nopți. Fiindcă n-am putut să le las din mână, pur și simplu. Forța satirică etalată îmbelșugat dovedindu-se cuceritoare fără limite. Sarcasmul îndreptățit cu care biciuiește oameni și entități instituționale. Politica, presa, minciuna, înșelăciunea. Incultura, prostia, trufia. Îndeosebi agramatismu` crunt, neferice. Temeiurile de fond ale scrierilor sale. Justificate matur, chibzuit pe fila de hârtie.
Citește mai mult: Cartea zilelor noastre | Un umorist ager foc
- Detalii
- Scris de: George PETROVAI
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 1
Nu-i zi de la bunul Dumnezeu în care să nu ni se furnizeze dovezi concludente că oamenii se tot împuținează pe măsură ce populația lumii crește: pe unii (găinari, tâlhari, violatori, criminali, scandalagii, teroriști, torționari) ni-i pune sub ochi presa mereu în goană după senzaționalul la modă, acel senzațional ce pendulează neobosit între dezagreabil și oribil, pe alții ni-i scoate în cale păcătoasa asta de viață.
Dar dacă pe primii ai posibilitatea să-i ignori (fie sărind peste cele mai penibile pasaje din presa scrisă, fie ferindu-ți privirea de imaginile etichetate de știriști ca fiind „cu impact emoțional”), nu la fel stau lucrurile pe trotuar sau pe trecerea de pietoni, unde gorilele mai mult sau mai puțin tuciurii te înjură și sunt gata-gata să te rupă-n bătaie pentru că ai curajul să protestezi după ce nu te-ai lăsat strivit de mașinile lor bengoase, ori în predilectele cotloane publice ale aflării în treabă, unde indolența și sfidarea birocraților, la fel ca exasperarea și neputința solicitanților, a atins maxima înflorire cu neprecupețitul ajutor dat de informatică.
Citește mai mult: Neoamenii s-au înmulțit că nu mai e chip de trăit...
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 1
Preponderent, artiști sud-coreeni. Cu câțiva vest-europeni în combinație. Adică ”marele” festival cu care ne-a ”obișnuit” de niște ani încoa` concert-maistrul Mădălin Sandu. Interesant oarecum, da` nu spectaculos nici de astă dată. Mai degrabă excesiv, când te gândești câți alții, realmente valoroși, faimoși, nu urcă pe scena instituției piteștene, al cărei bilanț lunar îl prezint, pe scurt, în tabletă. Așa că trecem la Simina Croitoru și Walter Hilgers. Violonista bucureșteană venind și cu micuța Eva, fiica-i moștenitoare-n preocupări să zicem. Au cântat un bis împreună pe corzi, aplaudate inevitabil. Deși, din punctul unora de vedere, Walter Hilgers fuse eroul serii. Căci se arătă iară ca un dirijor redutabil. Profesionist incontestabil și entuziast cât cuprinde. Neamț serios, priceput vădit în ceea ce face. Meritând a presta la pultul oricărui colectiv simfonic (românesc măcar) fără doar și poate. Motiv să-i fi dedicat deja un articol special, publicat până acum ici-colo...
Citește mai mult: Muzica zilelor noastre | Ce fuse-n februarie vecin?
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 1
În mâinile sigure și energice ale germanului Walter Hilgers. Om de brass cândva, tubist mai precis. În prezent, dirijor îndeosebi și profesor. Pe bună dreptate, director artistic onorific la Filarmonica ”Paul Constantinescu”, din Ploiești. Sexagenar aprig, tumultuos, captivant. Cuceritor fenomenal și-al orchestrei, și-al publicului. Îl știu de mult, îl apreciez și respect enorm pentru munca sa. Cu-adevărat și pe deplin nemțească. Demnă de lăudat cu vârf și-ndesat...
M-am convins încă o dată luna asta. Când Walter fu oaspe iară la Filarmonica Pitești. Adjudecându-și cu brio ”Scoțiana” lui Mendelssohn. La finele căreia fremătând în extaz atât tutiștii, pe scenă, cât și auditoriul, în sală. Atâta precizie, spontaneitate, vigoare, vioiciune transmițând și-ntr-o parte, și-n alta, încât nimeni nu s-ar supăra dacă și joia viitoare ar poposi pe plaiuri argeșene. Cu altceva cel puțin la fel de bine ales și dăruit sonor...
Stă zvelt și impunător la pupitru. Plin de elan, deopotrivă ”mână de fier” cu cei conduși spre victorie clară în cazu` de față. Știe partiturile fără probleme și, ca atare, poate controla permanent instrumentiștii cu ran
Citește mai mult: Muzica zilelor noastre | O baghetă de admirat oriunde, oricând
- Detalii
- Scris de: George PETROVAI
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 1
Potrivit scurtei introduceri, datată martie 1994, cartea Chestiunea rusă la sfârșit de secol XX, pe care autorul o numește „articol”, a fost scrisă de Aleksandr Soljenițîn, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1970 (pentru Pavilionul canceroșilor), în timpul lungului său exil (de la expulzarea și ridicarea cetățeniei sovietice pentru disidență, până la revenirea în Rusia în anul 1994, după reprimirea de la Mihail Gorbaciov, în anul 1990, a cetățeniei sovietice).
Opusculul impresionează cititorul atât prin dârza obiectivitate cu care autorul prezintă rezumatul istoriei rușilor, inclusiv epocile considerate de vârf în istoriografia ruso-sovietică (reformele lui Petru I, expansionismul promovat de țarina Ecaterina a II-a, bolșevismul și stalinismul), cât și strigătul de durere al acestui mare și autentic rus la vederea/constatarea dezastrului rusesc, prin comparație cu prosperitatea apuseană (în special cea americană), totul din pricina politicii stupide pe care au dus-o nu numai țarii ruși, ci și liderii sovietici.
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 1
Și ea o reprezentantă în ascensiune a policierului scandinav. La vreo patruzeci și ceva de ani, din Stockholm. Care, în ciclul Hanna Duncker, scoate pe piață, victorios, detectivu` cu acest nume. O tânără investigatoare în poliția suedeză, care continuă tradiția profesională a tatălui. La un moment dat, chiar în orășelu` natal. Confruntându-se într-unul dintre tomurile de până acum ale seriei cu moartea unui adolescent. Transsexual, introvertit într-o măsură inevitabil. Victimă fără vrere a mediului existențial. Nefericirea sa și trama polițistă aferentă fiind, în fond, un pretext de analiză a lumii din zonă.
- Detalii
- Scris de: Marinela Belu-Capșa
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
Într-o cenușie dimineață de februarie am plecat spre București, la întâlnirea cu scriitorii Cenaclului literar “ Poeții Cetății “, care a avut loc la Muzeul Țăranului Român. În sala cu scriitori erau expuse portretele pictoriței Silvia Radu ” Chipuri ale suferinței, chipuri ale bucuriei- Mucenicii temnițelor comuniste”, colecția de portrete ale celor ce au suferit în închisorile comuniste, realizate de Silvia Radu ce ne-a îndemnat la rememorarea momentelor grele ale istoriei noastre recente.