După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
- Detalii
- Scris de: Valentin Lupea
- Categorie: Critica literara
- Accesări: 0
Cartea Domnului Gheorghe Mitrofan, născut la 26 februarie 1936, în comuna Găiceana, Bacău, Doctor inginer, Cercetător științific, Cadru didactic la Facultatea de Electronică și Telecomunicații, I.P.B., cu o activitate neîntreruptă în Radio-televiziunea Română (1961- 1999), MĂRTURISIRI - TELEVIZIUNEA SOTI - PRIMA TELEVIZIUNE INDEPENDENTĂ DIN ROMÂNIA, (1991- 1994), Editura AGIR, 2026, este a treia carte de profil a autorului, după LA MULȚI ANI, BĂTRÂNICA MEA!, Editura eCREATOR, Baia Mare, 2024 și DEALUL DIN FAȚA CASEI, UNDE SE PITEA SOARELE..., Editura AGIR, 2025, carte prin care, la fel ca și prin celelalte două, aduce niște prețioase contribuții teoretice și practice în domeniul televiziunii, invenții, articole și consemnări tehnico-științifice, în țară și-n străinătate, concepții de proiectare și realizare a unor noi aparate și echipamente, dar și interesantul și spinosul traseu de naștere a primului post de televiziune independentă din România - Televiziunea SOTI, (1991- 1994).
Domnul inginer Gheorghe Mitrofan este autorul, nu numai a celor trei cărți "grele" de specialitate, cu caracter istorico-evolutiv al "fenomenului" numit TELEVIZIUNE, dar și al unei sumedenii de articole de presă (1990-1997), precum și fondator al Grupului profesionist pentru independența Televiziunii Române, membru fondator și director executiv al Televiziunii independente SOTI, fost participant la Revoluția din decembrie 1989.
Citește mai mult: TELEVIZIUNEA SOTI- PROIECTUL DE SUFLET AL UNUI SPECIALIST, ARTIST ÎN PROFESIA SA
- Detalii
- Scris de: Valentin Lupea
- Categorie: Critica literara
- Accesări: 1
Anul 1936 este pentru Ion Breazu anul în care îi apare BIBLIOGRAFIA PUBLICAȚIILOR (1931-1939) în DACOROMANIA, an VIII (1934-1935), București, 1936, p. 359-482; LITERATURA TRIBUNEI (1884-1895), PARTEA I: PROZA, București, 1936, p. 111, Extras din DACOROMANIA, an VII și LITTERATURES CONTEMPORAINE EN ROUMANIE, Extras din REVUE INTERNACIONANALES DES ETUDES BALKANIQUES,Tome IV,1936.Tot acum, își continuă colaborarea la TRANSILVANIA, DACOROMANIA VII, GÂND ROMÂNESC (cu însemnări despre Blaga, etc.).
Un eveniment oarecum mai aparte, mai deosebit pentru acest an, eveniment în centrul căruia se află nu nu numai figura lui Ion Breazu, ci și a prietenului său Pavel Dan, este concursul literar instituit de ROMÂNIA NOUĂ, concurs la care Pavel Dan se prezintă cu nuvela IOBAGII (este un fel de a spune "se prezintă", deoarece în momentul concursului, ca de altfel și-n perioada premergătoare acestuia, Pavel Dan se afla internat la o clinică din Cluj unde de fapt a și scris nuvela) iar Ion Breazu face parte din juriu, alături de Octavian Tăslăoanu, Prof. Dumitru Popovici, Olimpiu Boitoș, Ion Chinezu, Nicolae Buta și Ion Costea (ultimii doi, redactori ai ziarului ROMÂNIA NOUĂ).
Premiul întâi este acordat lui Pavel Dan iar premiul al doilea, lui Victor Papilian. Pentru că premiul al treilea nu s-a putut acorda, suma cuvenită pentru acesta a fost împărțită celor doi.
- Detalii
- Scris de: Florina Nina Breazu
- Categorie: Critica literara
- Accesări: 0
Poemul „Slujbă pentru sufletul meu” de poetul Valentin Lupea se configurează ca o meditație lirică asupra morții, integrată într-un registru simbolic dominat de motivul recurent al albului, investit cu valențe metafizice și ritualice. Încă din incipit – „Tind mereu / să cred / că momentul / morții mele / va fi un moment / al morții albe” – se conturează o perspectivă profund interiorizată, în care moartea nu apare ca ruptură, ci ca o stare anticipată, asumată în liniște.
Din punct de vedere tematic, poemul se apropie de lirica reflexivă a lui Lucian Blaga, în special prin tendința de a converti experiența-limită într-o revelație a misterului. Ca și în universul blagian, moartea nu este epuizare, ci trecere într-o zonă a necunoscutului fertil, unde tăcerea capătă densitate ontologică, sugerată aici prin imagini precum „noaptea albă” și „oglinzile albe / din vis”.
Simbolistica albului, omniprezentă în text, amintește de rafinamentul imagistic din poezia lui Ion Barbu, unde elementele cromatice devin coduri ale unei realități abstracte. La poetul Valentin Lupea, însă, albul nu este abstractizat până la opacitate, ci liturgic: „acelei zile albe mari”, „un buchet de albi luceferi” și „năframe albe, fulguind” construiesc un cadru aproape ceremonial, sugerând o înmormântare transfigurată în ritual al trecerii.
Citește mai mult: Estetica albului și taina trecerii în poezia domnului Valentin Lupea
- Detalii
- Scris de: Florina Nina Breazu
- Categorie: Critica literara
- Accesări: 0
Poemul „Un joc delicat”, semnat de poetul Valentin Lupea, se înscrie într-o direcție lirică reflexivă, în care discursul poetic devine un instrument al interiorizării și al depășirii limitelor ontologice. Încă din incipit – „Jocul delicat al purității albului” – se configurează un nucleu simbolic de mare finețe, în care „albul” nu este doar imagine, ci principiu ordonator al întregii viziuni poetice.
Din punct de vedere tematic, textul dezvoltă o meditație asupra contrariilor fundamentale: „viață și moarte”, „ființă și neființă”, însă nu în registrul opoziției, ci al concilierii. Sintagma „nădejdea dulce de estompare a nuanțelor” exprimă limpede această tendință de dizolvare a diferențelor într-o unitate superioară. În acest sens, demersul poetic poate fi pus în paralel cu gândirea lirică a lui Lucian Blaga, unde cunoașterea nu destramă misterul, ci îl adâncește, dar și cu tonalitatea din Mihai Eminescu, unde moartea apare ca o reintegrare în ordinea cosmică.
Citește mai mult: Metafizica albului în poezia lui Valentin Lupea
- Detalii
- Scris de: Valentin Lupea
- Categorie: Critica literara
- Accesări: 1
Aminteam undeva că Ion Breazu a fost trimis la Paris pentru specializare cu ajutorul lui Nicolae Iorga. Considerăm că ar fi o mare nedreptate să nu amintim aici faptul că unul dintre cele mai prezente capitole ale activității marelui istoric român N. Iorga este cel rezervat relațiilor științifice cu tinerii studenți români.
Preocupat fiind cu pregătirea unei pleade de oameni de știință în domeniul umanistic, Iorga a sprijinit trimiterea în marile centre de cultură europene a unor elemente dornice și capabile de a se afirma. Unul dintre cei pe care Iorga i-a îndrăgit și i-a sprijinit încă de la început, a fost și Ion Breazu.
Că Breazu i-a fost drag lui Iorga, că l-a ajutat cu bani și că i-a promis să-l ajute și la ocuparea oricărui post pe care acesta l-ar dori, că i-a dat informații prețioase în legătură cu modul în care va putea culege ineditul despre Quinet și despre raporturile acestuia cu românii, ne-o mărturisesc cele două scrisori trimise de Iorga lui Breazu la Paris, prima în data de 15 august 1928 (redactată fiind la Vălenii de Munte), iar a doua în data de 10 septembrie 1928.
Citește mai mult: RELAȚIA SPECIALĂ DINTRE NICOLAE IORGA, GH. BOGDAN - DUICĂ ȘI ION BREAZU
- Detalii
- Scris de: Valentin Lupea
- Categorie: Critica literara
- Accesări: 0
"S-au înălțat din dor de viață, / cu zborul palmelor spre infinit, / a frânt lumina cu privirea, / uitată pe-o coloană fără de sfârșit. // Pe tâmpla cerului albastru / și-a sprijinit visarea grea, / și a străpuns ca o săgeată / infinitul / atins de norii albi de / catifea. / Din lut și lacrimă aprinsă / a plămădit o poartă cu-n / sărut /un trup de zbor, / i-a dat *măiestrei* / un strigăt mut / a pus pe chipul / domnișoarei, tăinuit..."(ZBOR SUBLIN *LUI BRÂNCUȘI*).
Cinste și cinstire, elogiu, glorie și laudă, mărire, omagiu și preamărire aduce, la modul liric, Liliana Moldovan, lui Brâncuși, acestui mit modern "neînțeles și singur" care, de dorul perfecțiunii, a sugerat, arzând și căutând "... printre lumini și umbre" celebra*masă a tăcerii*.
Umbre au rămas în urma lui "...și gânduri strânse-n / rugăciune / pe lemnul cald, pe / marmura pustie / a așezat doar lacrimi de iubire / ivite din margini de tacere / și din nemuritoarea artă, / înveșmântată în sublimă armonie"(ZBOR SUBLIN *LUI BRÂNCUȘI*).
Citește mai mult: LILIANA MOLDOVAN, ELOGIU, GLORIE ȘI LAUDĂ LUI BRÂNCUȘI
- Detalii
- Scris de: Valentin Lupea
- Categorie: Critica literara
- Accesări: 0
între Valentin Lupea și Liliana Moldovan pe marginea a două poeme ale acestora, CARTEA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE - Valentin Lupea și CARTEA RAMURĂ DE GÂND - Liliana Moldovan
V. L. - "Cartea este-un obiect cultural, / mai degrabă-o ființă caldă și inteligentă, / care a evoluat constant și progresiv, / trecând cu brio prin viață, / în drumul ei spre veșnicie. // Cartea este-un instrument de învățare / și de dezvoltare personală, / prin informațiile oferite / în diversele domenii de cercetare."
L. M. - "E cartea ramură de gând / ce-și caută drumul spre sufletul blând."
V. L. - " Ea poate fi utilizată / pentru studiu și documentare, / dar și ca modalitate / de relaxare și evadare / din lumea aceasta reală, / într-o lume imaginară, a minții și a sufletului, deopotrivă".
L. M. - "E locul în care / tăcerile / cresc / și ritmurile inimii în / mirifice vise / mustesc".
- Detalii
- Scris de: Valentin Lupea
- Categorie: Critica literara
- Accesări: 0
Concomitent cu anul 1926, în devenirea profesională, culturală și spirituală a lui Ion Breazu avea să înceapă o nouă etapă care avea să schimbe multe în viața sa și care avea să deschidă largi perspective de viitor pentru tânărul de pe Târnave. Este vorba despre faptul că începând cu anul 1926, Ion Breazu este membru al Școlii Române din Franța, trimis fiind la Paris pentru specializare, prin Facultatea de Litere și Filosofie a universității clujene, cu ajutorul lui Nicolae Iorga, la propunerea lui Gh. Bogdan - Duică, unde rămâne până în anul 1928. Tot în această perioadă, Breazu devine membru al Societății Literare și Științifice ASTRA.
Ca un eveniment deosebit, notăm acum apariția studiului OPERA POETICĂ A LUI LUCIAN BLAGA, (un lung șir de foiletoane), în revista COSÂNZEANA, numerele: 2, 3, 4 - 5, 6, 8, 10, 11, 12, 14 - 15, 17, 20 - 21, 22 - 23 - 24, 25/1926, care a însemnat de fapt primul studiu de sinteză asupra operei lui Lucian Blaga, studiu care a fost apreciat în mod deosebit de către marele poet și filosof, așa după cum rezultă și din corespondența dintre Lucian Blaga și Ion Breazu.
Tânărul absolvent al Universității clujene continuă colaborarea cu SOCIETATEA DE MÂINE, iar în anul 1927 trimite din Franța corespondențe pariziene pentru această revistă, concomitent cu studierea raporturilor culturale româno -franceze, la fața locului.
- Detalii
- Scris de: Roxana-Gabriela Bogde
- Categorie: Critica literara
- Accesări: 0
Romanul lui Bulgakov formulează o critică directă la adresa comunismului, iar semnificațiile sale se articulează cu forță în pagină. Ioan Stanomir observă prezența „demonilor” care traversează acest univers ficțional și subliniază că debutul literar al autorului nu poate fi separat de tușa apocaliptică din Garda albă. Singurătatea lui Bulgakov este accentuată de marginalitatea sa socială și de credința într un evoluționism profund opus tezei prometeice a revoluției ruse. Cu un deceniu înainte de celebra epistolă adresată Comitetului Central și lui Stalin, scriitorul era deja fidel unei viziuni care respingea mutația socială și optimismul academic bolșevic. În epocă, el era considerat un „reacționar periculos și intratabil”.
Romanul teatral, deși neterminat, se apropie de registrul capodoperei prin capacitatea de a anticipa vocile din Maestrul și Margareta. Este o sublimare grotescă și tragică a experienței sale de dramaturg interzis, o ficțiune în care detaliile biografice sunt topite într o pastă strălucitoare prin sarcasm, extragere și inflamare polemică. Textul funcționează ca un roman al formării artistice, dar și ca o cronică a coborârii în „iadul îmbrăcat în catifea” al Teatrului Independent. Bulgakov renunță la finalizarea acestui roman pentru a și concentra energia asupra operei pe care o lasă drept mesaj unui viitor incert: Maestrul și Margareta. Astfel, Romanul teatral rămâne expresia vitală și policromă a geniului bulgakovian, o suită gogoliană plasată în decorul Moscovei staliniste.
Citește mai mult: Demonii adevărului: Bulgakov între satiră, mit și renaștere spirituală
- Detalii
- Scris de: Valentin Lupea
- Categorie: Critica literara
- Accesări: 0
CĂLĂTOR PRIN LUME SULTANNATUL OMAN, Editura BIBLIOSTAR, Râmnicu Vâlcea, 2025, cartea distinsei Doamne profesor Marinela Belu - Capșa, ziarist, prozator și poet, pare a fi a opta carte a autoarei, din câte cunoaștem, în ordinea cronologică a aparițiilor, după PE ARIPILE VIEȚII, proză scurtă, 2014; DANSUL CUVINTELOR, versuri, 2016; MĂ DOARE GURA DACĂ TAC, versuri satirice, 2018; (B)ARCA IDEILOR, versuri, 2019; ANOTIMPURILE VIEȚII, versuri, volum bilingv (româno-albanez), 2020; POEME PENTRU ADYA / POEMS FOR ADYA, versuri pentru copii, 2020, volum bilingv (româno - englez); INDIA, DINCOLO DE TIMP, jurnal de călătorie, 2021, carte premiată cu premiul CARTEA ANULUI 2021, acordat de Liga Scriitorilor din România, dacă nu ținem seama și de ediția a II - a a cărții INDIA, DINCOLO DE TIMP, jurnal de călătorie, 2023.
Cartea de față, care face obiectul discuției noastre, este prefațată de regretata poetă și critic literar, Petronela Apopei, fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bacău și postfațată de domnul Mihai Mustățea, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, cuprinzând între coperțile sale cuvântul înainte al autoarei, substitut în ARTA DE A CĂLĂTORI, prin care primim informații prețioase despre călătoria propriu-zisă, dar și învățăminte, pregătiri, experimentări "... un complex de stări care încep cu un vis, o dorință, un pas înafara casei tale și se încheie cu o călătorie interioară,
Citește mai mult: MARINELA BELU - CAPȘA, UN HOMO VIATOR MODERN