Motto: „Așa cum o zi plină de evenimente aduce după sine un somn dulce, la fel o viață trăită din plin este încununată de o moarte ferice.” Leonardo da Vinci
A trecut un an de când Ioan Romeo Roșiianu a plecat dintre noi, dar parcă nici acum nu ne-am obișnuit cu absența lui. Sunt oameni care trec prin viața noastră și oameni care lasă urme adânci, ...
Biografiile oamenilor mari nu sunt „linii drepte”, trasate în laboratoare sterile de moralitate. Uneori, cele mai profunde spirite se nasc din coliziunea cu propriile prăpăstii. Valoarea unui om nu se măsoară prin absența greșelii, dar prin uriașa forță de a se ridica, de a se reinventa și de a dărui celorlalți. Poetul și ziaristul Ioan-Romeo Roșiianu ...
După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
La momentul actual, speranţa medie de viaţă la nivel mondial este de 71 ani pentru bărbaţi şi 73,5 ani pentru femei.
Scriitorul maramureșean Vasile Muste s-a stins din viață la vârsta de 70 de ani. Poet și om de presă, acesta a lăsat în urmă o operă construită în peste cinci decenii de activitate literară și o contribuție importantă la viața culturală a Sighetului.
Născut la 30 ianuarie 1956, în Coruieni, localitate cunoscută astăzi sub numele de Coroieni, Vasile ...
Odată cu noua stagiune. A douăzecea la număr. Ce-a debutat cu un excelent concert al Orchestrei de Tineret Pitești. Dirijor Tibi Dragoș Oprea. Urmat de un recital, de Ziua Națională a Chinei, de alt recital cu muzică din ambele țări, susținut de violonista Diana Jipa și Marius Doniga la pian. A urmat Alex. Tomescu, violonist de top și un cvartet ...
Povestea celor trei vorbe
Un om o slujit pă tri vorbe, tri ani. Demult, multă lume-n sărăcie, Dumnezău de noi să ştie.
S-o dus un băiet, s-o-nsurat şi-o luat femeia şi n-o trăit numa' două săptămâni cu ea. O vinit ordinu' şi o plecat în război. Şi-n război şi-n lagăr mulţi ani.
Cum s-o gătat ...
În societatea tradiţională, căsătoria reprezenta cel mai complex
fenomen folcloric, având interferenţă cu toate celelalte manifestări folclorice.
Unele obiceiuri nupţiale maramureşene s-au pierdut sau sunt pe cale de a se pierde sau de a se contamina cu obiceiuri preluate din alte zone ale ţării sau chiar cu tradiţii importate de peste hotare de către cei care ...
Nunta este unul dintre cele mai importante obiceiuri în comunitatea tradiţională atât pentru viitoarea familie, cât şi pentru structura de neam.
- De la Craiova până în Bulzeşti sunt vreo 25-26 km, pe vechiul drum dintre Bănie şi Rm. Vâlcea. Cam tot atâţia însumează şoseaua principală a comunei, cu sate ,,înşirate ca mărgelele pe aţă”, după cum scria Marin Sorescu. De unde vine numele Bulzeşti? Are legătură cu ,,bulz”, cuvânt cu evidente rezonanţe dacice, precum ...
Fondator al revistei „Moara lui Gelu”, scriitorului și jurnalistul Dragoș Gelu s-a născut la 22 februarie 1967, în Lucăcești, și face parte din categoria personalităților maramureșene recunoscute pentru bogata activitate pedagogică, literară și culturală. Profesor dedicat, jurnalist, poet și coordonator de proiecte editoriale, dl. Dragoș Gelu a debutat în ...
O asemenea cercetare nu poate să facă abstracţie de cele două publicaţii principale care apăreau la Bucureşti şi care erau publicaţii ale Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti, mai exact ale U.A.S.C.R.-ului: Amfiteatru (1966-1991)şi Viaţa studenţească (1956-1989). Trebuie aşadar făcută o distincţie clară între revista de universitate şi ...
Dar adevărul față de natură, prescris de apologeții poeziei cu tot atâta religiozitate ca și filosofii științifici, necesită o interpretare. Ca și regulile, nici el nu poate fi „prins din drum”. Când interpretăm verosimilitatea poeticii, apropierea dintre teoria poeziei și a filosofiei devine încă și mai evidentă. Subordonând spiritul naturii lucrurilor, filosofii aveau să găsească ceea ce se numea în chip diferit „formele” sau „legile” sau „esențele” lucrurilor. Obiectul filosofului era nu lumea sensibilă divers colorată și modelată așa cum apare ea la prima vedere, impresionând ochiul, ci cauzele interioare efective care se află îndărătul acestor fenomene aleatorii, explicându-le ordinea și conexiunea.
La fel și pentru poet ori pictor, adevăratul model din natură îl alcătuiau nu oamenii și acțiunile reale, cu derutantul lor amestec de rău și de bine, ci tipurile de caracter și fabulele purificate și raționalizate și conducând într-un mod analog silogismul la acordul intelectului și la fapte virtuoase.
Apelând, în căutarea autorității și a textului potrivit, la afirmația lui Aristotel că un bun poet imită lucrurile nu așa cum sunt ele, ci așa cum ar trebui să fie, criticii neoaristotelici îl învățau pe scriitor să întruchipeze ordinea morală a naturii, rațiunile pe care ochiul pătrunzător al minții le descoperă sub conglomeratul vizibil. De pildă, Chapelain, deși eretic prin preferința sa acordată epicului și nu dramaticului, explică limpede atitudinea normală în raportul dintre poezie și istorie. Când citesc istorii, spune el, nu sunt învățat că cei buni sunt răsplătiți și cei răi pedepsiți, pentru că acolo sorții oamenilor sunt hotărâți de întâmplare și noroc. Dar în poezie (o știință la fel de sublimă ca și filosofia), justiția morală se arată întotdeauna fidelă timpului. Nu am niciun profit moral citind despre Cezar și Pompei. Pe de altă parte, „din lectura poeziei, sub accidentele ce li se întâmplă lui Ulise și lui Polifem, văd ce este rațional și ce se întâmplă în general tuturor celor care procedează în același fel”. Trag învățături nu numai despre pietatea lui Enea și mânia lui Ahile, ci despre „pietate și ceea ce urmează, ca și despre mânie și efectele ei, așa încât îi cunosc natura pe de-a-ntregul”.
Scriitorii clasici, văzând că instruirea morală se poate realiza numai prin modificarea lucrurilor în funcție de scopul propus, „au surghiunit adevărul din Parnasul lor” și au păstrat mai buna și mai utila „verosimilitate”. Dacă am da crezare istoriilor popoarelor, Ahile al lui Homer și Enea al lui Virgiliu n-ar fi, în realitate, mai buni decât ar fi trebuit să fie; poeții însă, cunoscându-și meseria, „au propus sub numele lor oameni care se comportau așa cum ar trebui să se comporte oamenii” (Chapelain, op. cit. p. 38).
Din punctul de vedere al zilelor noastre, pare puțin probabil ca substituirea individului concret Enea cu pietatea în general ori a lui Ahile cu mânia tipică să poată conferi mai multă eficiență emoțională unui poem. Stereotiparea caracterului, limitarea și înălbirea fabulei până la model etic corect ne-ar părea astăzi ca o despuiere a conținutului istorisirii tocmai de varietatea, îmbelșugarea și individualitatea necesare pentru a trezi interesul și plăcerea. Teoreticienii neoclasici interpretau altfel generalitatea rațională a fabulelor și caracterelor lor. Ei credeau că tocmai prin ajustarea exactă, cu ajutorul formulei generalizatoare, a mijloacelor poetice la scopul pasional se pot atinge resorturile pasiunii cu o economie și o prevedere într-adevăr științifice. Verosimilitatea, altă denumire pentru „lucrurile-așa-cum-ar-trebui-să-fie”, nu aduce nimic în atenția spectatorilor „care nu este lesne judecat a fi așa”. Și astfel „imaginația este captivată și se lasă condusă de scopul poetului”. Istoria nu este chiar atât de lesne crezută în ciuda faptului că reprezintă „adevărul gol”. Pentru că „adevărul gol” forțează în chip tiranic crezământul nu prin propria-i persuasiune și raționalitate, ci prin aserțiunea arbitrară a cronicarului.