Pandemiada

Pandemiada (3)
(Tragicomedia globalismului)
Partea I: Apare omul (cont.)

După ce cadrul ființării
a fost cu grijă pregătit
de-Acel pe care chiar păgânii
Supremul Spirit l-au numit,

Genesa biblică prezintă
a șasea „zi” de-nfăptuire –
momentul când Domnul pe om
îl face din lut fără simțire,

ca-ndată-apoi să-i sufle-n nări
suflare de viață plină,
iar el și chip își dobândi
și-asemănare preadivină.

Pe omul astfel zămislit,
ce la evrei se cheamă-Adam,
El în Eden l-a instalat –
un protoparadis șoiman.

Dar cum Adam era stingher
în pământescul paradis,
Omnipotentul nu dori
s-ajungă un sărman proscris,

așa că se gândi să-i dea
o soață cât mai potrivită
din coasta lui, dup-adormire,
ce Eva sau Viața fu numită.

Și iată cum prima femeie,
de-abia-nvestită ca soție
printr-o divină hotărâre,
totul făcu de bășcălie

prin comportarea-i...muierească
(libertinajul îndrăcit,
un început de feminism
și furtul mărului oprit),

fapt care demonstrează clar
pentru umana chibzuință:
ori c-a fost Tatăl obosit
după cinci „zile” de priință,

deci pe femeie-a conceput-o
cum cere-al nost dicton pocit
(„Pe repede tot înainte”),
ori chiar că asta Și-a dorit.

Oricum, nerespectând cei doi
divina interdicție,
ba – dimpotrivă – ascultându-l
pe asul în perdiție,

ce-asigurări dădea de zor
că, prin consumul mărului,
vor deveni cu siguranță
asemeni Creatorului,

la țanc sunt prinși cu mâța-n sac
de-Acel ce gândul îl citește,
care le trage un perdaf
și din Eden îi izgonește,

ca-n lumea zdravăn călărită
de-un timp bolnav și-ngrozitor,
să-și ducă traiul efemer
cu nădușeala frunții lor.

Astfel că protodemonismul,
un rău plenar și planetar,
ajuns-a azi atotputernic
prin sila globalismului varvar,

chit c-Abélard la vremea lui,
despre Adam așa zicea:
Nu ne-a transmis greșeala săvârșită,
ci a păcatului pedeapsă grea!

Pandemiada (4)
(Tragicomedia globalismului)
Partea a II-a: Omul istoric și păcatele lui

În prima parte-am arătat
- cu probe bine cunoscute,
ce-s de știință, cugetare
și de credință furnizate –
cum Cosmosul a apărut
și viul s-a încorporat,
prin vrerea forțelor doar intuite
de sloboda minte umană,
fie c-a fost creație
la un nivel fără egal
și de-o perfectă minuție,
fie-un proces evolutiv,
dar cu atât de mari lacune
în explicațiile date
și probele înfățișate,
că-n fond e doar speculativ.
Iată motivul pentru care,
pe-acel ce cată împlinire
și sufletească armonie,
nu evoluția-l ajută
cu seaca ei înșiruire
de supoziții fanteziste,
ci a creației solie
(mereu subtil-răscolitoare)
din crezuri și filosofie...

Protopărinții, vasăzică,
indiferent cum se-ntrupează
(în sensul biblic sau cel mitic),
istoria o demarează

prin mari familii, ginți și triburi,
ce la-nceput n-au pofte-arzoaie,
apoi – când lăcomia crește –
prin certuri, crime și războaie.

De pildă, din Genesă-aflăm
cum crima-n lume se strecoară:
Gelos pe Abel, al său frate,
Cain nu ezită și-l omoară,

astfel c-acesta în istorii,
chiar de nu-i primul scelerat,
el tot deține-un trist record:
E-ntâiul fratricid notat!

Dar mai-nainte de-a pătrunde
în hidoșenia ce-i spune
istoria universală,
o precizare se impune:

Nicicând în lumea asta mare
cu nații felurite-n trai,
încă vreun trib n-a fost aflat
care să nu posede-un grai!

Nu doar că orice grup uman
vorbește graiul său aparte,
dar limbile nu se împart
în simple și evoluate.

Limbajul, deci, articulat
este enigmă și mirare,
ce net pe om deosebește
de celelalte muritoare...

Căci zona Broca se-ntâlnește
numai în lobul său frontal,
la animale existând
doar graiul gestic informal

(al trupului și prin semnale),
așa cum orice soi îl are -
în vremuri bune-i amical,
în altele de-avertizare.