Motto: „Așa cum o zi plină de evenimente aduce după sine un somn dulce, la fel o viață trăită din plin este încununată de o moarte ferice.” Leonardo da Vinci
A trecut un an de când Ioan Romeo Roșiianu a plecat dintre noi, dar parcă nici acum nu ne-am obișnuit cu absența lui. Sunt oameni care trec prin viața noastră și oameni care lasă urme adânci, ...
Biografiile oamenilor mari nu sunt „linii drepte”, trasate în laboratoare sterile de moralitate. Uneori, cele mai profunde spirite se nasc din coliziunea cu propriile prăpăstii. Valoarea unui om nu se măsoară prin absența greșelii, dar prin uriașa forță de a se ridica, de a se reinventa și de a dărui celorlalți. Poetul și ziaristul Ioan-Romeo Roșiianu ...
După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
Scriitorul maramureșean Vasile Muste s-a stins din viață la vârsta de 70 de ani. Poet și om de presă, acesta a lăsat în urmă o operă construită în peste cinci decenii de activitate literară și o contribuție importantă la viața culturală a Sighetului.
Născut la 30 ianuarie 1956, în Coruieni, localitate cunoscută astăzi sub numele de Coroieni, Vasile ...
Odată cu noua stagiune. A douăzecea la număr. Ce-a debutat cu un excelent concert al Orchestrei de Tineret Pitești. Dirijor Tibi Dragoș Oprea. Urmat de un recital, de Ziua Națională a Chinei, de alt recital cu muzică din ambele țări, susținut de violonista Diana Jipa și Marius Doniga la pian. A urmat Alex. Tomescu, violonist de top și un cvartet ...
A plecat și Mircea M. Ionescu de pe pământ...
S-a dus la Ceruri să comenteze meciuri și să scrie piese de teatru printre nori. L-am cunoscut demult și mi-a fost un bun coleg de presă. Când și când vorbeam la telefon. L-am întâlnit pe viu acum un an sau doi la Festivalul de Teatru de Studio desfășurat la „Davila" piteștean. Unde i-am văzut o excelentă ...
În societatea tradiţională, căsătoria reprezenta cel mai complex
fenomen folcloric, având interferenţă cu toate celelalte manifestări folclorice.
Unele obiceiuri nupţiale maramureşene s-au pierdut sau sunt pe cale de a se pierde sau de a se contamina cu obiceiuri preluate din alte zone ale ţării sau chiar cu tradiţii importate de peste hotare de către cei care ...
Nunta este unul dintre cele mai importante obiceiuri în comunitatea tradiţională atât pentru viitoarea familie, cât şi pentru structura de neam.
În locuinţele monocelulare, camera de locuit casa, îndeplinea toate funcţiile familiei. Astfel, pentru a evita pericolele viitoare, concepţia, naşterea, căsătoria şi moartea se realizau în acest spaţiu sacru şi intim.
Fondator al revistei „Moara lui Gelu”, scriitorului și jurnalistul Dragoș Gelu s-a născut la 22 februarie 1967, în Lucăcești, și face parte din categoria personalităților maramureșene recunoscute pentru bogata activitate pedagogică, literară și culturală. Profesor dedicat, jurnalist, poet și coordonator de proiecte editoriale, dl. Dragoș Gelu a debutat în ...
O asemenea cercetare nu poate să facă abstracţie de cele două publicaţii principale care apăreau la Bucureşti şi care erau publicaţii ale Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti, mai exact ale U.A.S.C.R.-ului: Amfiteatru (1966-1991)şi Viaţa studenţească (1956-1989). Trebuie aşadar făcută o distincţie clară între revista de universitate şi ...
Marian Ilea: Domnule Nicolae Breban, domnule Augustin Buzura,
cred că oriunde v-aţi afla, aveţi în memorie un loc drag, o amintire legată de Baia Mare.
Nicolae Breban: Eu m-am născut în acest oraş, dar foarte curând, pe când aveam eu doi ani, prin '36, tatăl meu care pe-atunci fusese funcţionar la episcopie, a fost numit preot paroh în comuna Recea, unde în '40 a ...
1. APOSTOL FĂRĂ NUME
De-mi ceri, Tu Doamne, sufletul am să-l predau,
Cuvioasă, c-aicea pe Pământ am învăţat destule...
Din viaţa ce mi-ai dăruit, am luat şi pot să dau
Şi l-alţii, că braţele-mi sunt pline şi sătule !
M-ai învăţat cum să sădesc şi roade am cules,
Din pântecele Pământului dar şi din mine...
Ca ofrandă, din toate, fructu-ţi dau cel mai ales
Şi Tu, să-mi laşi zborul spre sferele-ţi divine.
Sădii-n fertilă humă , dar şi-n stâncă şi-n nisip
"Seminţe" ce mi-ai dat, să poată prinde rădăcini...
Evlavioasă, cum mi-ai spus, ca niciuna să risip,
Din ele să răsară-n puzderie, vlăstare şi tulpini.
Le-am udat cu dragoste-n căuş, cu sacre lacrimi
Le-am oblojit, când "ramul" poate li-era frânt...
Un pic de doruri omeneşti le-am dat şi patimi
Şi-ntelepciune, să priceapă Logul Tău cel sfânt.
Crescură chipuri c-al Tău, din humă şi-uscăciuni,
Din câmpuri, deşerturi, chiar crăpături de stânci...
I-am învăţat să gângurească cuvinte-n rugăciuni
Şi cum să scoat-aghiazma din grotele adânci,
Să-şi spele fiecare, de tină, sufletul neşlefuit,
Ca primenit le fie, când Tu-l vei pune pe cântar...
Să-ţi spele tălpile, Doamne, din drumul prăfuit,
Te-ntâmpine cu crini, cu mir şi smirnă pe altar !
________________ NORA _________________
versuri din vol. __ " Apostol fără nume " __
2. DOAMNE, MAI LASĂ-NE SĂ FIM...
Spune-mi, Doamne, cum Tu ai putut,
Aşa deodată, parcă neavând ce face,
Punând stropi de ploaie şi suflând în lut,
Jucării, ca mine, o ciurdă ai făcut,
Cu mâinile Tale sfinte şi dibace ?
Şi-o inimă ne-ai pus, să ne bată în torace,
Viaţă ne-ai dat, culoare cărnurilor livide...
Prin livezi ne-ai pus să colindăm, în pace,
Neînţelegând, vai, că ni-i lumea o carapace
Şi-i interzis să-ţi satisfaci curiozităţi avide!
Dar, îndrăznirăm să ridicăm mai sus privirea,
S-aflăm, ce cunoaşte mai mult Marele Mag...
Din carapace, vrând s-aflăm nemărginirea,
Veşnicia am pierdut şi ne-a rămas pieirea,
Cu capu-acum plecat, sub înverşunat baltag !
Prizonieri suntem aici, păşind parcă pe lavă,
În lumea asta tristă şi fără de culoare...
Până şi umbra ni-i legată de picior, ca sclavă,
Ne sângerează mintea şi inima bolnavă,
Neştiind... la răscruci, care-i drumul, oare ?
Doamne, întoarce-Te spre noi cu-a Ta bunăvoinţă,
Dă-ne sporul de speranţă, culcuş să-şi facă-n palme,
Că-l vom stropi cu-aghiazma lacrimilor de credinţă...
Pe seva noastră-nveninată de-atâta suferinţă,
Lasă-ne, Tu, Doamne, oceanul iubirii Tale calme !
________________ NORA _________________
versuri din vol. __ " Apostol fără nume " __
3. UNDE E UMBRĂ , E ŞI LUMINĂ ...
Singură, adesea rătăcesc printre apusuri,
Ca o nălucă, mă strecor printre albele năluci...
Vântule, la ureche-mi vii viclean şi-mi susuri,
C-ai să mă furi, pe aripi departe să mă duci...
Îmi dai târcoale, te simt cum mă priveşti avid,
Sorbindu-mi, de pe crăpate buze, tânguirea...
Te joci cu mine şi îmi zâmbeşti perfid,
Spunându-mi, că la colţ, găsi-voi mântuirea !
Doar paşii-mi văd, cum lasă-n colb urmă
Şi-o umbră-n drum se târâie pe lângă mine...
Îmi înghit speranţa şi strigătu-n eter se curmă,
Întunericul acoperind cerul şi zilele senine !
Şi-oricât aş vrea, curaj să-mi fac şi să mă cert,
Şi-oricât să mă crucesc, la zei cerând iertare,
Colbul, mai mult parcă se ridică şi-un deşert,
Mă-nghite, cât ochii-mi văd în depărtare !
Doar păianjenii şi scorpionii-mi sunt de strajă,
Şi şerpii, de glezne se-mpleticesc grămadă,
Că-mi pare totul parcă un coşmar, o vrajă....
Doar vântul îmi suflă să merg fără tăgadă ,
Să uit de durerea rănilor din tălpi, de moliciune,
În inimă, frâu liber să dau la iubire şi credinţă...
Încredere să am în umbră, să spun o rugăciune,
Că, oază răsări-va în deşerturi din sămânţă !
________________ NORA _________________
versuri din vol. __ " Apostol fără nume " __
4. PĂŞIND PE GÂNDURILE MELE....
Mi-e teamă de toamna ce vine,
Mi-e teamă de vremea ce trece...
Cu paşi prin mine, prin tine,
De parc-ar călca pe ruine,
În urmă lăsând să se înece,
Speranţe şi vise-n noroaie,
Împăienjeniţi ochii de lacrimi...
C-aşa cum copacii-i despoaie
Şi sufletele ni le desfoaie,
De frunzele ruginitelor patimi !
Şi nici că vrea să se-aplece,
La murmurul celor cu jale...
Aprig bate vântul cel rece,
De seva, vrând să ne sece,
Împrăştiind totul în cale !
Chiar păsările fug, călătoare,
În ţări mai calde, beduine...
Dar un' să ne ducem noi oare,
Când timpul ne fură-n vâltoare,
Trecându-ne prin ghilotine ?
Nu-i bai, ca furnici în muşuroaie,
Efemeri suntem, alţii-or să vină...
Nestăvilite vor curge pâraie
Şi ploile printre pietroaie,
Viaţa, jucând rol de blajină !
________________ NORA _________________
versuri din vol. __ " Apostol fără nume " __
5. VIAŢA... O PARTIDĂ DE ŞAH
În faţă, viaţa-mi se-ntinde ca pe-o tablă de şah,
Pe alb încep drumul, cu pas timid în zig-zag...
Mă-nsoţeşte-n surdină dulcea Sonată de Bach,
Făcând jonglerii, când de clovn, când de mag.
Mă strecor să răzbat... un Pion printre ceilalţi pioni,
De-s negru sau alb, ce contează, de alţii-s aleasă...
De la cei mai umili, pan' la Regi, sunt cu toţii bufoni
Chiar Regina, închisă în Turn, e ca tristă mireasă...
Un Cal prind, sălbatec şi strâns de căpăstru îl ţin,
Avutul în coastă-i mi-ascund, de treizeci de-arginţi...
Din ghem trag firul, prin labirintul prescris de Destin,
Neştiind de păgân-am să fiu... sau fi-voi-ntre sfinţi !
Mă silesc cât mai bine să fac, aşa ca-nţeleaptă,
Să nu rătăcesc pe drum şi să-l ţin cât mai drept...
Cântăresc dinainte-n balanţă, luând fiece faptă,
Cine să ştie, poate-o soartă mai bun-am s-aştept...
De Turnuri vor cade sau Nebuni vor fi-n treacăt,
M-oi piti, în final de partidă, Cal alb mă aşteaptă...
La şah-mat, alba Regină poate-mi lasă un lacăt,
Să-l deschid, cu o cheie lăsată pe ultima treaptă !
_______________ NORA _________________
versuri din vol. __ " Apostol fără nume " __
6. LA GRANIŢA-NTRE VISE
Drum lung prin viaţa mea am făcut
Şi pe pământ, în genuni şi printre stele...
Ielele de m-au-mbiat cu voci, eu, am tăcut,
Să nu mă prind în dans înşelător cu ele !
Am colindat ani şi ani, ce-mi par un veac,
Căutând prin neant, pe cineva... ceva...
Voiam să strig, dar nu puteam decât să tac,
În vis, himere să nu mă bântuie cumva !
M-am avântat... ca şoim crezând, spre cer,
Dar aripile mi-erau mici, de rândunică,
Ce vrând cunoaşte dintr-al lumilor mister,
I s-au frânt, de vrea să se înalţe, pică !
Pe drumuri căutând, am dat de cel din urmă...
Prin străfunduri pribegii şi printre-abise...
Mi-e stinsă voce-acum, puterea mi se curmă,
Tăcută-n letargia mea, la graniţa-ntre vise !
Aştept Lumina, după nopţi adânci în şir
Si cânt angelic, ce nimeni nu-l poate auzi...
Din stropii vieţii sorb, prelinşi de pe potir,
Să pot să mă mai bucur de zorile de zi...
Apoi m-oi îndrepta pe Calea mea Lactee...
În Univers voi hoinări, de oameni neatins...
Cu visul meu, pelegrinând, acum, eu Zee,
La graniţă-l voi trimite, de unde s-a desprins...
_______________ NORA _________________
versuri din vol. __ "La graniţa-ntre vise " __
7. OCEANUL SUFLETULUI MEU
Mi-e sufletul adânc ocean,
Cu ape limpezi şi albastre,
Se oglidesc în ele astre,
De parcă n-aş fi pământean !
Şi-i plin de-atâtea frumuseţi,
Ce le păstrez doar pentru tine,
Pe coama valului din mine,
Să poposeşti, să te desfeţi !
Se topesc în el soare şi stânci,
Răsar pe ape lan de flori,
Ca nuferi albi, stârnind fiori,
În gândurile noastre-adânci !
Pe-oceanul meu plutim doar noi,
Sorbind din visuri ce nu mor,
Le împletim cu tainic dor,
Ce se dospeşte-n amândoi.
Furăm din clepsidră nisipul,
Să curgă iar de la-nceput,
Ca orice clipă şi minut,
Ne lumineze iarăşi chipul !
Şi... când ne-om simţi trudiţi
Valule, ne du la ţărm ştiut...
Algele ne-or fi de aşternut,
În somnu-etern înlănţuiţi !
_______________ NORA _________________
versuri din vol. __ "La graniţa-ntre vise " __
8. E SEPTEMBRIE...
Şi... e septembrie, azi parcă e ziua mea...
Din frunze ruginii mi-am pus o stemă...
A mai trecut un an, a mai căzut o stea,
S-au scuturat petalele din crizantemă...
Gândurile-mi plutesc, ca valurile de nori,
Unii-s mai pufoşi, alţi-s mai grei şi cenuşii...
Îmi cântă-n cor zefirii, cu glasuri de viori,
Un adagio, de bun rămas, că n-o să-mi vii...
Ne-am iubit... dar ne-am pierdut prin ani...
Ne-au secat verile de sevă, încet ne-au supt...
Câte frunze spulberate, pe-aleea de castani,
Ca firul iubirii noastre, destrămat şi rupt...
Şi e septembrie, mă strigă florile de crin
Răsărite-n mine, din lacrimi de iubire...
Din corole-mi picură, cu sânge şi venin,
Înroşind azi frunzele, purtate în neştire...
În poartă-mi bate Toamna, venită pe alee...
În dar, mi-aduce ploile şi-n plete albă spumă...
Cu degetul mi-arată, sus, Calea Lactee,
Dându-mi un braţ de frunze şi un pumn de humă...
_______________ NORA _________________
versuri din vol. __ "La graniţa-ntre vise " __
9. ECOURI DE BALADĂ
Pe-un alt tărâm, îndepărtat, a rămas copilăria,
Cu verdele pădurii de stejar şi albastră zarea...
Mi-a-ncremenit pe scoarţă zâmbetul şi bucuria,
S-a aşterne colbul pe cărări de vis şi-uitarea !
Acolo, la uşa minţii-mi bat gânduri, se perindă,
Că vor să îmi trezească şiraguri de-amintiri...
O undiţă în timp arunc, sperând să prindă,
Cuvinte, fraze, trăiri dulci de-atunci, simţiri !
Mai vreau să colind prin bălţi şi prin hârtoape,
Fluierând vreo doină, să cobor pe ulicioară...
Părinţii să-mi revăd, să-i simt iarăşi aproape,
Destinul să-l împiedic, să nu-i las să moară !
Mai vreau să-mi văd prietenii, ce i-am iubit,
Strigandu-i, să ne fugărim şi să ne prindem...
Să revăd castelele din lut, ce-mpreună am zidit
Şi-n felinare din dovleci, lumânări s-aprindem !
Mi-e dor şi de-ntinsele lanuri, aurii, de grâu,
De sperietori, s-alunge poate câte-o cioară...
De scăldat, cu râsete voioase, în volburos pârâu,
D-expediţii pe coclauri, când căutam comoară !
Mă mistuie dor nebun şi mă cuprinde-o teamă,
Că-n grădina sufletului cu miresmele de crini,
Mi-au trecut grămadă anii, nebăgând de seama,
Că-n copilăria-mi verde, au răsărit ciulini !
De nucul nostru, atârnă frânghia din scrânciob,
Dovadă, că-n goană ne-au trecut anii haini...
Îmi oglindesc, azi, vestejita-mi privire-ntr-un ciob
Şi-mi văd cununa de roze, că-i uscată şi cu spini...
______________ NORA _________________
versuri din vol. __ "La graniţa-ntre vise " __
10. Şi... M-AM TREZIT BĂTRÂN
Era-n septembrie, o zi cu nori de dimineaţă...
Deschis-am ochii, spre lume surâzând candid...
Cu paşii-mpleticiţi, orbecăind prin ceaţă,
Să găsesc, încercam, drumul hărăzit în viaţă,
Bătând la poarta Sorţii şi pe la uşi, timid !
Văzusem de multe ori lumina cum se stinge,
Lăsând umbre-ntunecoase şi bizare pe perete...
Ades, copil, simţeam nevoia de-a le atinge,
Dar şi-o mâna nevăzută, cum mă-mpinge,
Căci nu-mi venise timpul, de-a afla secrete!
Şi pasul la-nceputuri îmi era mărunt, incert...
Ce să văd, s-aud, cui să vorbesc, cine s-asculte ?
Mă grăbeam să nu mă prind-al întunericului deşert,
Din toate celea de făcut s-apuc măcar un sfert,
Că din abecedarul vieţii, de-nvăţat aveam multe...
Continuam să merg, fără a mă plânge,
Urcând, coborând, căutând poteci sau punte...
Din tălpile rănite-mi picurau stropii de sânge
Şi-mi simţeam inima cum deseori se frânge,
Dar, nu-mi lăsam durerea să mă-nfrunte !
Şi când spre înserare, sătul-am fost de-urcuş,
Trupu-mi obosit, găsise-un loc de-odihnă,
Scormonind prin crânguri, din frunze un culcuş...
O dulce melodie de pe-a zefirului arcuş,
Mă-mbiase, ca fruntea să mi-o aşez în tihnă !
Adormii în linişte, aşa, ca pe al mamei sân,
Privind copilăreşte spre cerul plin de stele,
C-un cântec de leagăn, pe buze să-l îngân...
Copil mă culcasem dar...mă trezii bătrân,
Cu inima-mi legată în lanţuri de zăbrele !
_____________ NORA _________________
versuri din vol. __ "La graniţa-ntre vise " __