Motto: „Așa cum o zi plină de evenimente aduce după sine un somn dulce, la fel o viață trăită din plin este încununată de o moarte ferice.” Leonardo da Vinci
A trecut un an de când Ioan Romeo Roșiianu a plecat dintre noi, dar parcă nici acum nu ne-am obișnuit cu absența lui. Sunt oameni care trec prin viața noastră și oameni care lasă urme adânci, ...
Biografiile oamenilor mari nu sunt „linii drepte”, trasate în laboratoare sterile de moralitate. Uneori, cele mai profunde spirite se nasc din coliziunea cu propriile prăpăstii. Valoarea unui om nu se măsoară prin absența greșelii, dar prin uriașa forță de a se ridica, de a se reinventa și de a dărui celorlalți. Poetul și ziaristul Ioan-Romeo Roșiianu ...
După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
Scriitorul maramureșean Vasile Muste s-a stins din viață la vârsta de 70 de ani. Poet și om de presă, acesta a lăsat în urmă o operă construită în peste cinci decenii de activitate literară și o contribuție importantă la viața culturală a Sighetului.
Născut la 30 ianuarie 1956, în Coruieni, localitate cunoscută astăzi sub numele de Coroieni, Vasile ...
Odată cu noua stagiune. A douăzecea la număr. Ce-a debutat cu un excelent concert al Orchestrei de Tineret Pitești. Dirijor Tibi Dragoș Oprea. Urmat de un recital, de Ziua Națională a Chinei, de alt recital cu muzică din ambele țări, susținut de violonista Diana Jipa și Marius Doniga la pian. A urmat Alex. Tomescu, violonist de top și un cvartet ...
A plecat și Mircea M. Ionescu de pe pământ...
S-a dus la Ceruri să comenteze meciuri și să scrie piese de teatru printre nori. L-am cunoscut demult și mi-a fost un bun coleg de presă. Când și când vorbeam la telefon. L-am întâlnit pe viu acum un an sau doi la Festivalul de Teatru de Studio desfășurat la „Davila" piteștean. Unde i-am văzut o excelentă ...
În societatea tradiţională, căsătoria reprezenta cel mai complex
fenomen folcloric, având interferenţă cu toate celelalte manifestări folclorice.
Unele obiceiuri nupţiale maramureşene s-au pierdut sau sunt pe cale de a se pierde sau de a se contamina cu obiceiuri preluate din alte zone ale ţării sau chiar cu tradiţii importate de peste hotare de către cei care ...
Nunta este unul dintre cele mai importante obiceiuri în comunitatea tradiţională atât pentru viitoarea familie, cât şi pentru structura de neam.
În locuinţele monocelulare, camera de locuit casa, îndeplinea toate funcţiile familiei. Astfel, pentru a evita pericolele viitoare, concepţia, naşterea, căsătoria şi moartea se realizau în acest spaţiu sacru şi intim.
Fondator al revistei „Moara lui Gelu”, scriitorului și jurnalistul Dragoș Gelu s-a născut la 22 februarie 1967, în Lucăcești, și face parte din categoria personalităților maramureșene recunoscute pentru bogata activitate pedagogică, literară și culturală. Profesor dedicat, jurnalist, poet și coordonator de proiecte editoriale, dl. Dragoș Gelu a debutat în ...
O asemenea cercetare nu poate să facă abstracţie de cele două publicaţii principale care apăreau la Bucureşti şi care erau publicaţii ale Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti, mai exact ale U.A.S.C.R.-ului: Amfiteatru (1966-1991)şi Viaţa studenţească (1956-1989). Trebuie aşadar făcută o distincţie clară între revista de universitate şi ...
Marian Ilea: Domnule Nicolae Breban, domnule Augustin Buzura,
cred că oriunde v-aţi afla, aveţi în memorie un loc drag, o amintire legată de Baia Mare.
Nicolae Breban: Eu m-am născut în acest oraş, dar foarte curând, pe când aveam eu doi ani, prin '36, tatăl meu care pe-atunci fusese funcţionar la episcopie, a fost numit preot paroh în comuna Recea, unde în '40 a ...
Frică în tăcere
mi-e teamă de ziua schimbării
când voi chema cerul
şi nu va mai veni
mi-e frică de clipa dispreţului
când nu voi mai recunoaşte
iubirea cu minunile ei
mi-e teamă de ziua când
voi împrăştia nopţile
fără să ştiu să le mai adun
în privirea mea e pustiu
mi-e frică de pâlpâirea luminii
ca de un clovn
mi-am vândut sufletul pe nimic
întreaga galaxie rabdă
zgomotul lumii mirate
fără să-mi fie poftă viaţă
ating corzile destinului
cu praf de sânge
Riscul de a auzi
n-aş fi mers niciodată cu părul despletit
ca un uragan deocheat
care asteaptă să facă prăpăd
care femeie misterioasă
nu-şi ascunde privirea
sub şuviţa albastră a unui fir rebel de păr
spune-mi tu, căldura cui vrei sa i-o declar
în anotimpul când totul e îngheţat
dacă-mi dau inima e posibil să rămân fără ea
te pariez în oraşul cu lumini întoarse
femeie cu mii de înţelesuri
şi tot atâtea întrebări
la capăt de lume cu tine aş merge
riscantă eşti iubirea mea
stiu ca m-ai vinde
Timp de nicăieri
în întuneric
înțelepciune amară
port doliu
şi haine de vară
jumătăţi de măsură
ard stingherite
umbrite de gânduri
mii de cuvinte
dorinţa greoaie
la picioarele calde
posomorat e cerul
ramuri plouate
stângăcie albastră
inima dreaptă
curg lacrimi din cer
vreme carnală
gustul uscat
îneacă pământul
vuiet şi plânset
lumânările stinse
Sunt zile în care
încerc să mă ridic de la pământ
doar cu o filă dintr-o carte arsă
în care s-a murit puţin
zile când zădărnicia
uită să fugă
către orizonturile largi
momente de răscruce
cugetul mă arată cu degetul lumii
cum mă întrupez în tine
spectru
Cuvintele mi se par la fel
un fel de nu ştiu ce
al neîncrederii
ramură smulsă
din copacul dragostei
umbrită de suflete egoiste
jertfe nedeclarate
Soarele
în caruselul zilei
zâmbeşte fals
nu înțelege
ghimpii
nedreptății
Confecționăm cuvintele
din lacrimile cerului
arzându-le cu flăcările pământului
descheiați la cămaşa timpului
ne-am ascuns aripile
sub trupurile arse
cenuși târzii
acumulatoare de speranță
in vâltoarea umilinței
plâng neaşteptarea
urzesc nerecunoaşterea
pe obrazul câmpului roşu
Morți gri
nu e orizontul iubirii
depărtarea mormintelor
duminică rece
gablonțuri şi amintiri
dincolo de viitura morții
ineacă reflexii de gri
transformăm în cenușă
secatuiți de patimi
gânduri negre
la taină cu moartea
nu contează focul
ci zidurile construite
Nu pot să prefac zborul
dacă nu am aripi
nu pot să spun că prind inimi
care nu pot fi atinse
nu pot să spun că există iubirea
dacă nu simt
nu pot să spun că vând iluzii
desprinsă de real
nu pot să spun că mi-e dor
dacă nu sunt dorită
nu pot să spun că iubesc
atingeri derizorii
nu pot să spun că sunt stâncă
dacă nu sângerez
nu pot să spun că trăiesc
extaz omenesc
Ludic
o să-mi cauți urmele pașilor
mereu în trecutul
prin care am fost împreună
o să-mi urmăreşti zile in şir
dâra de parfum
dispărută demult în văzduh
o să-mi vrei brațele firave
să rupă tăcerea
din interiorul cuvântului dor
o să-mi doreşti inima
slefuită ca la început
când n-ai ştiut ce să faci cu ea
în momentele de singurătate
îți cer să nu te împarți
cu nimeni, iubire
s-ar putea să revin
cu ochii înceţoşaţi ai minții
ştiu că vei fi mereu pentru mine
Noapte albă, interpretabilă tăcerea ta
încerc să trag de limbă Luna să văd ce are de zis
împotriva-ți, dar mă opresc hotărâtă
m-am săturat să-mi comunice doar despre moarte
o întreb ceva și îmi răspunde numai ce-și dorește
nu se lasă întreruptă niciodată
ca un monolog în care o îndrăgostită
își declară dragostea
am ajuns să cred că sunt cucuvaia nopții
care prevestește sfârșitul celor apropiați
din cauza spuselor tale despre râuri
curgeri, întunecimi și ea din nou
nu pot să cred această falsă, fandosită
care ademenește tot timpul
chiar și tinerii cu lucruri amuzante
despre săruturi între delfini și iubiri între mâțe
captivează credulii
rostindu-le poemul ghilotinii care ucide liniștea
aducând dragostea fără final
tu si eu într-o coajă de nucă spartă