Poezii de Chiricea Ciprian Ionuț

Eram

Pentru tine eram un Zeu
Eram un înger pe pământ
Eram un tandru creator
Eram al tău, un Dumnezeu

Fără mine în a ta viața
O scară n-o urcai
Un pas tu nu făceai

Nici un zâmbet nu aveai

Eram al tău aer ce-l respirai
Eram al tău pământ pe ce călcâi
Eram al tău fruct ce te hrănea
Eram acea inimă ce mult bătea

Acum în a ta privire
Văd un sumbru negru amar
În vocea ta se aude
Doar cuvinte fără un simt

Acum în a ta viață
Un alt Zeu a apărut
Și sufletul ți-l modelează
Iar eu,,,, o relicvă din trecut

Pentru tine el acum
E un vis ce coșmarul îl alungă
Îți aduce fericirea ce-o urăsc
Urăsc puterea ce ți-o dă

De mine ușor te-ai lepădat
Și încet,încet mai și uitat
Dar ceia ce urăsc eu de fapt
Urăsc că nu pot să te urăsc


Souvenir

Sufletul ușor s-a vindecat
Inima cioburile și-a adunat
Vechea formă începe de a-și da
Ochii, un deșert uscat
Pe care roua a început să cadă

Speranța a început să reapară
Durerea, aproape că ai uitat de ea
Și altă viață ai urmat
Dar totuși ceva tu ai păstrat

O scoică, o floare uscată
O lingură, o ceașcă, o felicitare
O sticlă de parfum goală
Ceva de el să-ți amintească

O cicatrice frumoasă aminte să-ți aducă
De clipele de fericire
De chipul lui de atunci
De a lui frumoasă nebunie
De el, de a ta iubire

Cu el întreaga zi în gând vei fi
Când prin casă din întâmplare
Amintirea lui într-un sertar o vei găsi
Și cu un tremurat în buze îți vei șopti:
Unde o fi ? Ce-o face acum?


Prefer

Lacrimile mi-le ascund
Mă închid în mine ca o fortăreață
Nu las nimic să intre sau să iasă
Nu las pe nimeni durerea să-mi citească

Mint pe toți, mă mint pe mine
Mint că totul e perfect
Mint că acum îmi e mai bine
Mint că suferință eu nu simt

În gând îmi spun că nu mi-e dor
Inimii îi spun că nu-i lipsești
În oglindă îmi șoptesc
Că eu nu te iubesc

Prefer acum să mă prefac
Prefer totul să ignor
Prefer să cred, prefer să sper
Că poate așa va fi mai bine


Căutând perfecțiunea

Toată viața perfecțiune cauți
Poate și-n persoanele apropiate
Dar perfecțiunea nu există
În viziunea noastră toți suntem perfecți

Într-o lume defectă
Sunt eu un imperfect
Ce caută o imperfectă
Împreună să formăm un tot perfect

Nu sunt înger, nu sunt zeu
Nu sunt bun dar nici nu-s rău
Sunt o creație imperfectă
A unui perfect creator

Sunt modelat cu o eroare
Rezultat al defecțiunii
Ce pe mine mă înconjoară
Când deschid ușa și pășesc afară

Este oare un defect ?
Ca eu caut o imperfectă
Cu care să aspir la un tot perfect
Într-o lume imperfectă


Șase dimineața

Este șase dimineața
Și eu iar nu pot să dorm
Cu tine toată noaptea
În gând mi-am petrecut
Înecând pe gât amarul

Parfumul tău l-am căutat
În hainele purtate
La toate pozele m-am uitat
Toate lacrimile mi le-am vărsat
Dar amintirea ta tot nu ma lăsat

Era de vreme când de la masă
În grabă m-am ridicat și am plecat
Încă timp noi mai aveam
Pentru un ultim sărut
Pentru o tandră îmbrățișare

Spune-mi tu acum nu e ciudat?
Când telefonul mu mai sună
Ciudat că bateria mult mă tine
Spune acum nu e ciudat ?
Vocea mea în ureche să n-o mai auzi

Sper că acum ești fericită
Sper că de acolo unde ești
Din umbră mă privești
Mândră de mine. Ești?
Mândră de al tău creator

Îmi doresc ca în timp
Deciziile să mi-le uiți
Blestemul să mi-l ierți
Îmi doresc iubirea să o întâlnești
Doar binele pe veci eu îți doresc

Vreau ca drumul meu în viață
De departe să mi-l urmărești
Vreau în a mea evoluție să te ostenești
Vreau câte o dată în vis să mă revezi
A-și vrea din când în când să mă citești