Poezii de Claudiu Iulian

Degeaba...
Poţi să ai pe masă aur, diamante şi safire,
Să te scalzi în bogăţie ca un rege pământesc,
Nicăieri pe lumea asta n-o să-ţi fie cel mai bine
Dacă n-ai pe lângă tine oamenii ce te iubesc.

*
Poţi să urci pe scara vieţii treptele cele înalte,
Să te-aplaude tribuna strigând toţi la unison,
Inimile alor tăi vor găsi locuri deşarte
Dacă nu le simţi prezenţa, lângă tine, când adorm.
*
Mese mari, îmbelşugate... băuturi din cele fine
Ţi-s servite ceas de ceas în pahare de smarald,
Însă sufletul din tine vrea doar mierea de albine
Ce-o culege din sărutul omului ce-i este drag.
*
De alergi spre bogăţie sau spre viaţa din poveşti,
De vrei lumea nemuririi să-şi deschidă poarta sa,
Ia alăturea de tine numai omul ce-l iubeşti
Şi dă-i liniştea ce-o simte... sufletul şi inima.
..........................................................................
Adevărate diamante
Degeaba ai aur şi palate
Dacă în suflet eşti murdar,
Adevărate diamante
Sunt cei săraci, dar plini de har.
*
Degeaba prinzi lozul cel mare
În viaţa asta ce-o trăieşti,
Dacă n-ai un om în care,
Sufletul să-l investeşti.
*
Nu fi trist... ci doar priveşte
La cei sărmani din jurul tău,
La ei în suflet dăinuieşte
Încrederea în Dumnezeu.
*
Ei ştiu ce-”nseamnă fericirea
Ce nu se cumpără cu bani,
Doar în ei găseşti iubirea,
Cea lipsită de duşmani.
*
Apropie-te...nu te sfii,
Arată-mi că ai demnitate,
Doar la ei mai poţi găsi:
Adevărate diamante.
...................................................................
Să nu mă strigi

Să nu mă strigi când noaptea-ţi va fi rece
Şi liliacul va-nflori într-un oftat,
Voi fi plecat demult şi dorul tău va trece
Pe lângă ochii mei ce chipul ţi-au uitat.
*
Să nu mă strigi când sufletu-ţi va plânge!
Nu aş avea puteri în ochi să te privesc,
Sărută-mi lacrima ce pe obraz va curge
Și nu spune nimic. N-aș vrea să-ți vorbesc.
*
Când ziua prinde viaţă pe malul ud al mării
Şi soarele răsare din Rai dumnezeiesc,
Nu mă striga, iubito! L-am dat demult uitării
Şi nici de dragul tău nu vreau să-l mai privesc.
*
De ciocârlia cântă în crângul înfrunzit
Şi mii de inimi calde se strâng să o asculte,
Aş veni şi eu. Dar nu mai sunt primit
Şi simţurile toate, parcă îmi sunt mute.
*
Să nu mă strigi nici de-ţi voi fi aproape
Şi răsăritul vieţii se-ascunde-n palma ta,
Sufletul meu va fi plecat departe
Şi pe veci, departe, va fi dragostea mea.

......................................................................
Nu mai plânge, mamă!

Te văd aşa de tristă şi fără de putere...
Mamă, aşa de grea e haina bătrâneţii?
Mai ştii când îmi spuneai că-s singura avere
Şi doar eu îţi sunt alinarea vieţii?
*
Îmi eşti aşa frumoasă cu fiecare an
Ce timpul ţi l-a prins în sufletul tău bun!
Nici măcar o clipă nu ţi-a trecut în van
Şi nici un vis de-al tău n-a devenit un scrum.
*
De paşii tăi te poartă pe alei de vis
Născute doar din frunze ce dau în ruginiu,
Să nu fi tristă, mamă! Aşa ne este scris
Şi înspre acolo merge tot ce este viu.
*
Mă uit în ochii tăi cei plini de mângâiere
Şi văd cum toamna vieţii se-abate asupra ta,
Te-aş mai reţine-o clipă, dar Domnul mi te cere
Şi vrea să mi te-aşeze doar la dreapta Sa.
*
Să-ţi aminteşti de mine şi de cei ce-am fost
Când printre îngeri buni, din Rai, ai să priveşti,
Nu mai plânge, mamă! Clepsidra ţi s-a”ntors
Şi tot ce ai făcut, acum devin poveşti.