ERUDIȚIE

Sus mințile, fericiților
cetatea voastră a fost cotropită
cetatea este sub asediu
și moartea vi se va revela
în deplină libertate, în mult râvnita dorință
sus spiritele, fericiților, ați fost robii propriilor
voastre minți.

Castalia a fost asediată,
păziți-vă mințile, ticăloșilor,
păziți-vă mințile!


FERICIRE

Trasez liniile unui motiv indian
Și mă gândesc deodată la tine, ce mult ți-ar plăcea
Să citim sau să jucăm ( e discutabil aici)
„Șotron”, și să-mi trec mâna prin păr, extrem de seducător,
Simultan cu strângerea genunchilor către față

Desenez un pătrat, la fel de bine reiau unul din acele capitole
Cu morții nu te întreci, salt în vălutucul ideilor
Stai pe loc, stai pe loc că nu-i chiar așa.

 

HIMERE

Ecranul mă proiectează cu treisprezece ani
Înaintea recentului meu trecut. Mi-am ținut în frâu
Temperamentul de fată-băiat, Tom Boy ratat.
La vida es sueño, aveai visele unui erudit
În cerul paridisiac dantesc, râsul homeric
A fost condamnat. Au crescut sferele pe dinăuntru
Capul trăgea ponoasele, lumină- lumina mea,
Sufletul meu, muzica sferelor în tine.

Mi-erai Cântarea Cântărilor,
Cuvântul biblic, cel dintâi gând,
Eul suprasaturat, lumina difuză,
Micul meu Prinț, doamna mea Lumină,
Je ne suis pas folle

Himerele... Acum și târziu,
Mâine și poimâine
Cetățile în prăbușire, falșii cai de câmpie
Stepă, anii lui Esenin- jeliți, plânși, strigați.

Isolde păgâne, idile, iubiri rafinate
Printr-un act artisitic forțat,
Teatrul- forma brută a existenței.

Sentimental, o infinită căutare,
Rațional, adânca învățătură. 

alma

"Fac tranziție între județe, între suflete".

 

bum bum Maia liniile de tramvai se intersectează
Maia bate cu pumnul în perete zece zile
la mare, vine să îmi povestească numai
că eu nu sunt bum bum
maică-sa bum bum cu palmele
în buclele Maiei
"nu sunt acasă, Maia" , îi strig în vis

"am fugit de acasă în noaptea aceea,
îți amintești sigur,
doar m-ai auzit țipând
poate te-ai întrebat de ce.
să nu crezi că mi-a fost ușor, nu"
bum bum, liniile de tramvai se intersectează
alt oraș alte legi, mămico, alte legi
copilul meu, băiatul meu drag.

parte

„Isaia dănțuește” .

Competițiile băiețești în
felurite orgolii, niciodată
aceleași.
Bărbia mi-a fost retezată, încă de
la începutul universului, ascult
cu obrajii, marea facere a lumii
la care participarea lui Dumnezeu
n-a mai contat la exilul edenic.
Izgonire, revoltă, ură, toate acestea
cu o teribilă dorință de a fi cea
mai bună variantă a ta.

Pe patul de moarte, un Procust rănit,
dedublarea
unei ființe meschine, cinice,
parcă neadevărate- purtătoarea
unor false valori.

 

Joc

faptul meu anodin
un soare desenat pe mâinile tale
la țanc, la cheie (cum vine vorba)
băiețelul meu indian cu fluturi
morpho Adonis copilul. negația.
Irina în dimineață.
falsul meu echilibru
te iubesc, tu, înceato-la-înțelegere
trupul meu desfăcut într-o ușoară naștere
cumva naivă, și puțin înțeleaptă
de ce a ieșit crucea strâmbă în
anul fără lumină trage-mă-n afara mea
ela desfăcând sensual o portocală doar
o prelungire a lui.