Poezii de Costache Nastase

FLUTURI

M-a atras de-a lungul vremii,

Uneori peste măsură,

Strigătul parşiv al cărnii,

Şi setea de aventură.

M-am lasat de multe ori

Fermecat şi chiar sedus

De chemarea fetelor

Căreia nu m-am opus.

Dar nici oamenii cei puri,

Nici falşi moralizatori

Nu condamnă nişte fluturi

Că vizitează multe flori.

Chiar dacă nu recunoaşte,

Chiar dacă-i vesel sau posac

Oricare om îşi doreşte

Să simtă „fluturi în stomac „.

Problema-i de opţiune

De-i bine-aşa sau altcumva

Dar  nimeni n-ar putea-o spune,

Decât poate doar Mafalda.

 

MINTE-MĂ

Ce mult îţi place să te mint

Chiar mă provoci aşa sa fac

E pentru tine un alint

Ştiind c- o fac cu-atâta drag.

Bă chiar îmi ceri să inventez

Poveşti în care-am greşit mult,

Iar când încerc să protestez,

Mi-acoperi gura cu-n sărut.

Prin umbra unor bănuieli

Tu niciodată nu mă cerţi,

M-acoperi iar cu mângâieri

Şi vrei să ştii doar să mă ierţi.

De multe ori sunt derutat,

Chiar mă întreb de nu visez

Vrei să te mint neîncetat

Şi eu cu drag, mă conformez.

O adiere de mustrare

Mă întristează  câteodată

Mă-ntreb de nu profit eu oare

De-o-ncredere nemeritată.

AUTOTOMIE

Şi am să scot din mintea mea

Pe cine nu-mi mai este-aproape

Cum îşi leapădă şopârla

Coada prinsă ca să scape.

Căci tu chiar din depărtare

Dusă de al vieţii val

Eşti amintirea care doare

Ocupănd un loc central

În corul gândurilor bete.

O amintire-atât de vie

Dar însoţită de regrete

La ce ar fi putut să fie.

Nu mai suport o altă rană,

Nu voi mai aştepta decenii

În care tu, fată morgană

Doar sa promiţi dar să nu vii.

Cum se întâmplă şi-n natură

O pierdere  oricât de grea,

Cu dragoste şi căldură

Se poate recupera.

 

ETERNA FEMEIE

Tu unică între femei

Îţi sunt supus, loial şi brav

Dar te rog să nu îmi iei

Libertatea de-a-ţi fi sclav.

Căci eu trăiesc numai prin tine

Îmi eşti şi sus, îmi eşti şi-aproape

Speranţă, vis şi rugăciune,

Îmi eşti şi zi, îmi eşti şi noapte.

Eşti rima potrivită-n vers,

Utilul semn de îndoială,

Eşti tâlcul care-i dă un sens

Şi înţelegerea totală.

Eşti cheia uşilor blindate,

Codul seifului închis,

Balsam pentru singurătate,

Pierdutul loc în Paradis.

De-aceea vin c-o doleanţă

Şi te implor cu dor şi drag

Să nu mă laşi fără speranţă

Şi făra libertatea de-a-ţi fi sclav.

 

O DESPĂRŢIRE

Batista-n mână fluturând

Deşi-nsemna doar „pe curând”,

Tot nu-mi dădea pace un gând:

Că n-am să te mai văd nicicând.

Chiar şi locomotiva mică

Prin şuierul ce-atunci a scos,

Adio ar fi vrut să zică

Şi spre ieşire m-am întors.

Şi scena cea din gara tristă,

Confirmă netăgaduit

Că presimţirile există

Şi gândul  s-a adeverit.

Şi multe anotimpuri triste

S-au scurs de-atunci da-mi amintesc

De tremurul unei batiste

Spunând din colţuri „ te iubesc”.

Aşa probabil ne-a fost scris

Şi ne-am urmat orbeşte soarta,

Trăind intens clipe de vis

Ca să avem ce regreta.

DESPRE AMINTIRI

Străbat adeseori cu gândul

Anii care-au tot trecut

Şi parcă timpu-n loc ţinându-l

Murmurul lor dulce-ascult.

Eram mustang fără de frâu,

Cu mult avânt şi neastâmpăr

Doream atunci totul să ştiu

Şi veşnicia să o cumpăr.

Iar anii poleiţi cu aur

Au fost de fapt esenţa vieţii

Acu-s prin amintiri tezaur

În anii trişti ai bătrâneţii.

Chiar dac-au fost şi eşecuri,

O amintire care doare

Acum cu alte înţelesuri

Se vindecă prin uitare.

Şi rămânând cele plăcute

Nu trebuie sa ezităm

Să credem că nu sunt pierdute

Şi să le tot rememoram.

ECOURI

Primim pe vechile adrese

Semnale ce ne urmăresc,

Ecouri de trăiri intense

Care oriunde ne găsesc.

E ca un flux neîntrerupt,

Un vânt sau doar o adiere

Care aduce din trecut

Păreri de rău sau mângâiere.

Căci nu putem şterge complet

Ore fierbinţi din viaţa noastră

Care ne-au rămas în suflet,

Doar închizând o ferestră.

Emoţiile vii de azi

Dintre mine şi-ntre tine

Chiar de nu vrei să le pastrezi,

Vor fi ecourile de măine.

Între trăiri din trecut

Şi cele care vor veni

E necesar tot mai mult

Un adecvat „modus vivendi”.

 

ÎN AŞTEPTARE

Doruri vii, aproape coapte

Care-au crescut încet-încet

Ne cer să trecem la  fapte,

Să prevenim orice regret.

Până atunci, în aşteptare

Inima-n cântec vibrează

Stropită cu nerăbdare

În rouă de speranţă trează.

În public vorbind orice

Sau dimpotrivă tăcând mâlc

Ne mângâiem în trecere

Cu pribiri pline de tâlc.

Şi va marea încercare

Performantă, tonică

Construită cu răbdare

În faza platonică.

Deşi-i foarte mult şi-atât

Într-o viaţă omenească,

Îplinirea nu-i decât

Continuarea cea firească.

NEHOTĂRÂRE

Ai energie nesfârşită

Ca placa tectonică

Deocamdată liniştită

În faza platonică.

Intuiesc descătuşări

Care ar putea avea

Devastatoare urmări

Pentru viaţa ta şi-a mea.

Şi chiar mă tem realmente

De ce ar putea urma

Când energiile latente

S-ar putea descătuşa.

Deci se întâmplă aşadar

Că multă pasiune strică,

Vrem să ieşim din al ei jar

Pentru o viaţă liniştită.

Putem să mergem înainte

Sau putem chiar renunţa

Între aceste variante

Opţiunea-i foarte grea.

 

RITUAL NOCTURN

Fără a scoate un cuvânt

Cu gesturi line, rafinate

Îţi scoţi hainele pe rând

Pân-la deplina nuditate

Mă farmecă ritualul,

Spectacol plin de fior

Care-ar fi merita Oscarul,

Cu mine unic spectator.

Şi în superbul spectacol

Apăreau de nu ştiu unde,

Un adevărat miracol,

Formele tale rotunde.

Deveneai dulce chemare,

Provocare şi motiv

Ca-n orele următoare

S-acţionăm doar instinctiv.

Cum ritualul mult râvnit

Dezvaluia tandre mistere

Că fără el n-am fi simţit

O bună parte din plăcere.