11...la porţile cerului.....

Am luat din norii adunaţi                                                   l-a salutat: l-a ascultat, l-a aşteptat

Un condei.Am deschis sufletul.                                         după ce i-a vorbit;...a plecat.....

Am înşirat cu fulgii adunaţi în palmă                                -  Ştii? Ai uitat să mă întrebi când...

căuş, rând pe rând, căte un gând:                                       putem vorbi, simţi, gândi,

un suflet răvăşit, tăcut......                                                  privi cerul din nou, împreună, cu stelele

privea către cerul ferit de nori:                                          care privesc spre noi. Vreau aripile tale!

un înger cu aripi aparent existente, imaculate                   Vreau să zbor...Învaţă-mă să zbor.....

  1. Feeria nocturnă

Fiecare suflet e o stea,                                                            Sufletele noastre.

Fiecare stea e un ciob al soarelui veşnic...                             Nopţile le veghează,

Soarele veeşnic                                                                       Zilele le  călăuzesc.

Lumina din universul infinit.                                                   Frumuseţile sulfetelor sunt

Infinitul senin e înprăştiat în                                                    licăririle nocturne de pe cerul nocturn.

  1. Poezie fără spaţiu şi timp

Nu ştiu de timp în poezie                                                                     -...E o- ntâmplare minunată-
Când scriu totul mi-e armonie!                                                            Om drag, viaţa- ţi e c- altădată!                         
Nici spaţiul nu- mi ajungea- ici,                                                          Să fim mai buni, să dăinuim        
Însă cu dorul meu de pici                                                                     Ca Dumnezeu, cum vrem să fim! 
M- avânt în viaţa- mi, o- ntâmplare                                                     Să fim mai iubitori pentru- mprejur,
A vremurilor trecătoare,                                                                       Destine fie-ne-nconjur! 
Umilul suflet ne trezească                                                                 Doruri de casa părintească!

    14. Rana păsării călătoare

O pasăre rănită poate fi                                                                         E greu şi drumul, ca şi gândul,

De alta  vindecată,                                                                               Cum zi de zi noi ne simţim

Cum de-un delir  acest destin                                                             Mai  liberi şi uşori ca vântul,

Pe calea dreaptă  e chemată.                                                               Trăind iubind, iubind trăim!    

 

Fiinţele din noi există ,                                                                      Ce simţi nu este de cerşit

Puterea ta e gândul meu                                                                     Căci sentimentu-l  existent

Când lumea veselă e tristă                                                                  Şi-aici.Trăiesc ce pot iubi,

Rămâi luptând-sunt scutul tău!                                                           Pe tine eu iubind prezent

  1. Odihna din suflet

Vorbind cu muza de pe cer,                                                        Să vă împrăştii peste ape    
Îmi rog din colb stelar să- mi dea                                               Cuvintele de liră plină,
Din nou condeiul să aştern                                                         Cu lungi ecouri, multe şoapte
Gândirea mea, simţirea mea...                                                    De dor şi drag în noapte plină.

Sub luna paşnică ridic                                                               E o scânteie de nespus,
Privirea către cerul meu                                                             E dor de dor de neatins.
Şi- n noapte văd un gând prea mic                                             E ce a fost şi nu s- a dus
Ce- mi luminează- aici mereu.                                                   Din ce- a cuprins din necuprins.

Scânteia s- ar încrede- n vise.                                                    S- ating din cele necuprinse
Eu o aprob deşi e greu                                                               Un gând cuprins din gândul său.

  1. Pact cu Dumnezeu

Doamne, Hristos a-nviat,                                                                     Doamne, ţie-ţi mulţumesc              

După ce pradă l-ai dat                                                                          Cum să ştiu să te iubesc,

Iadului cu patimi multe,                                                                       Să îţi dau inima mea

Lumii cu lucruri mărunte!                                                                    Cu tot ce e bun în ea!

 

Doamne, ţie, sufletul meu,                                                                    Doamne, tu-mi vei fi mereu  

Să rămână, tot mereu                                                                             Drumul meu-destinul tău,

Să îmi fii calea-mi în viaţă,                                                                   Soarta mea să fie fapta

Mereu, în orice dimineaţă!                                                                    Pentru soarta altora şi-a ta!

Doamne, ţie m-oi ruga                                                                          Doamne, cu dragostea mea

Să îmi dai liniştea ta,                                                                            Dulce fie-ţi inima,

Gândul tău şi inima,                                                                              Viaţa altora să fie

Doamne, tu eşti viaţa mea!                                                                    Linişte şi armonie!

 

Doamne, în singurătate-mi,                                                                   Doamne, eu te rog mereu

Fii a mea eternitate,                                                                               Să îmi fii bine şi greu,

Faptele-ţi umanitate,                                                                             Nu uşor şi rău să-mi fie,                                                               

Pentru tot ce nu se poate!                                                                       Pentru prieteni armonie!

Doamne, Doamne te-aş ruga,                                                                Doamne, pace, cer senin

Ai grijă de maica mea,                                                                          Să distrugă orice spini,

De pritenei şi duşmani,                                                                         Nu -ţi întoarce -a ta furtună

Zi de zi şi an de an!                                                                               Către lumea de sub lună!

 

De acei ce mă iubesc                                                                              Doamne, cu-nvierea ta

Ce m-ajută să trăiesc,                                                                              Fii cu binecuvântări

Să fiu ce am fost mereu,                                                                         Altora calea lor grea,

Gândul tău, sufletul tău!                                                                         Marea dintre cer şi zări!

  1. Paşi purtaţi de vânt

Mă las de aripa destinului purtată,                              Mă voi gândi mereu, mai neatentă

Cum imi dictează mă voi indrepta,                             La chipu-ţi ce cu dor mi-l voi dori....

Căci dacă inima-mi de plâns va fi  secată                  Deşui îţi par tot mai absentă

Cum să  respir visand dorind iubirea ta?                   De dragostea ce n-am putut să o cuprind, să o trăiesc....

 

Mă las cu paşii de necruţul vremii,                            Mă voi gândi mereu la clipele frumoase,

Indrumaţi  pe-aleile -n deşert....                                 Cum am putut  in miezul vieţii să mă-ndrăgostesc,

Cum să mai simt dacă necruntul iernii                       Din nou de zâmbetele-ţi stoarse

Din viaţa-mi  mă obliga sa te pierd?                           De dragostea ce n-am putut să o cuprind, să o trăiesc....

Păşind spre cerul soarelui,  privirea-ţi                       Deşi n-a vrut meschina viaţă şi ursirea             

Voi şti ca undeva, departe eşti,                                  Să  îmi arate cum puteai să mă iubesti....

 

  1. Prieteniei:

Voi înflori cum                                                                     Mi-au dat viaţă, niciodată

Am înflorit atunci                                                                 Nu m-au părăsit, asemeni bunului

Când eram în floarea tinereţii                                               Dumnezeu Tatăl,

Şi mă simţeam asemeni                                                        Fratele şi prietenul

Unei corole de minuni a lumii...                                            Veşnic, acum şi pururea

Dar mai ales, a celor care                                                       Şi-n vecii vecilor,

                                                                                               Facă-se voia Sa,

AMIN!                                                                                    Sunt cuprinse în sufletu-ţi drag,

Prietenie,                                                                                Sufletu-mi drag,

Eşti tot ce sentimentele                                                          Mereu nestins, mereu viu!

Acestei corole

  1. Perdeaua de ploaie

Ştii cât de frumoasă e?                                                                  O perdea cristalină de ape,

O oglindă prin care                                                                      Mesagerul iubirii prin şoapte,

Stelele-şi împrăştie strălucirea.                                                     Frumuseţi  înşirând printre flori,

Prin care locuri sfinte îşi află menirea,                                         Din grădini cu ochi vii, sclipitori.

Prin care ziua e soare sub nori,                                                     O sfinţită aghazmă-a naturii,

Iar noaptea sunt mesageri călători.                                               Miluind cărări prin păduri,

Printre verdele sfânt al pădurii                                                     Cu  miresme de plopi printre crânguri....

  1. Dialog cu sufletul

Priveşte copile, trecutul,                                                               Să-nveţi ce frumos ţi-e sufletul,

Să-nveţi despre lumea-ţi prea dragă,                                            Cum poţi învăţând să zâmbeşti....

Continui ce-a fost începutul,                                                        Priveşte voios viitorul,

Mereu pentru viaţa-ţi întreagă!                                                     Citeşte-i cum poţi să trăieşti,

Priveşte copile, prezentul,                                                            Ca pasărea vie în zboru-ţi,

... Cum poţi infinit să trăieşti,                                                      Mereu fericit să trăieşti!