11...la porţile cerului.....
Am luat din norii adunaţi l-a salutat: l-a ascultat, l-a aşteptat
Un condei.Am deschis sufletul. după ce i-a vorbit;...a plecat.....
Am înşirat cu fulgii adunaţi în palmă - Ştii? Ai uitat să mă întrebi când...
căuş, rând pe rând, căte un gând: putem vorbi, simţi, gândi,
un suflet răvăşit, tăcut...... privi cerul din nou, împreună, cu stelele
privea către cerul ferit de nori: care privesc spre noi. Vreau aripile tale!
un înger cu aripi aparent existente, imaculate Vreau să zbor...Învaţă-mă să zbor.....
- Feeria nocturnă
Fiecare suflet e o stea, Sufletele noastre.
Fiecare stea e un ciob al soarelui veşnic... Nopţile le veghează,
Soarele veeşnic Zilele le călăuzesc.
Lumina din universul infinit. Frumuseţile sulfetelor sunt
Infinitul senin e înprăştiat în licăririle nocturne de pe cerul nocturn.
- Poezie fără spaţiu şi timp
Nu ştiu de timp în poezie -...E o- ntâmplare minunată-
Când scriu totul mi-e armonie! Om drag, viaţa- ţi e c- altădată!
Nici spaţiul nu- mi ajungea- ici, Să fim mai buni, să dăinuim
Însă cu dorul meu de pici Ca Dumnezeu, cum vrem să fim!
M- avânt în viaţa- mi, o- ntâmplare Să fim mai iubitori pentru- mprejur,
A vremurilor trecătoare, Destine fie-ne-nconjur!
Umilul suflet ne trezească Doruri de casa părintească!
14. Rana păsării călătoare
O pasăre rănită poate fi E greu şi drumul, ca şi gândul,
De alta vindecată, Cum zi de zi noi ne simţim
Cum de-un delir acest destin Mai liberi şi uşori ca vântul,
Pe calea dreaptă e chemată. Trăind iubind, iubind trăim!
Fiinţele din noi există , Ce simţi nu este de cerşit
Puterea ta e gândul meu Căci sentimentu-l existent
Când lumea veselă e tristă Şi-aici.Trăiesc ce pot iubi,
Rămâi luptând-sunt scutul tău! Pe tine eu iubind prezent
- Odihna din suflet
Vorbind cu muza de pe cer, Să vă împrăştii peste ape
Îmi rog din colb stelar să- mi dea Cuvintele de liră plină,
Din nou condeiul să aştern Cu lungi ecouri, multe şoapte
Gândirea mea, simţirea mea... De dor şi drag în noapte plină.
Sub luna paşnică ridic E o scânteie de nespus,
Privirea către cerul meu E dor de dor de neatins.
Şi- n noapte văd un gând prea mic E ce a fost şi nu s- a dus
Ce- mi luminează- aici mereu. Din ce- a cuprins din necuprins.
Scânteia s- ar încrede- n vise. S- ating din cele necuprinse
Eu o aprob deşi e greu Un gând cuprins din gândul său.
- Pact cu Dumnezeu
Doamne, Hristos a-nviat, Doamne, ţie-ţi mulţumesc
După ce pradă l-ai dat Cum să ştiu să te iubesc,
Iadului cu patimi multe, Să îţi dau inima mea
Lumii cu lucruri mărunte! Cu tot ce e bun în ea!
Doamne, ţie, sufletul meu, Doamne, tu-mi vei fi mereu
Să rămână, tot mereu Drumul meu-destinul tău,
Să îmi fii calea-mi în viaţă, Soarta mea să fie fapta
Mereu, în orice dimineaţă! Pentru soarta altora şi-a ta!
Doamne, ţie m-oi ruga Doamne, cu dragostea mea
Să îmi dai liniştea ta, Dulce fie-ţi inima,
Gândul tău şi inima, Viaţa altora să fie
Doamne, tu eşti viaţa mea! Linişte şi armonie!
Doamne, în singurătate-mi, Doamne, eu te rog mereu
Fii a mea eternitate, Să îmi fii bine şi greu,
Faptele-ţi umanitate, Nu uşor şi rău să-mi fie,
Pentru tot ce nu se poate! Pentru prieteni armonie!
Doamne, Doamne te-aş ruga, Doamne, pace, cer senin
Ai grijă de maica mea, Să distrugă orice spini,
De pritenei şi duşmani, Nu -ţi întoarce -a ta furtună
Zi de zi şi an de an! Către lumea de sub lună!
De acei ce mă iubesc Doamne, cu-nvierea ta
Ce m-ajută să trăiesc, Fii cu binecuvântări
Să fiu ce am fost mereu, Altora calea lor grea,
Gândul tău, sufletul tău! Marea dintre cer şi zări!
- Paşi purtaţi de vânt
Mă las de aripa destinului purtată, Mă voi gândi mereu, mai neatentă
Cum imi dictează mă voi indrepta, La chipu-ţi ce cu dor mi-l voi dori....
Căci dacă inima-mi de plâns va fi secată Deşui îţi par tot mai absentă
Cum să respir visand dorind iubirea ta? De dragostea ce n-am putut să o cuprind, să o trăiesc....
Mă las cu paşii de necruţul vremii, Mă voi gândi mereu la clipele frumoase,
Indrumaţi pe-aleile -n deşert.... Cum am putut in miezul vieţii să mă-ndrăgostesc,
Cum să mai simt dacă necruntul iernii Din nou de zâmbetele-ţi stoarse
Din viaţa-mi mă obliga sa te pierd? De dragostea ce n-am putut să o cuprind, să o trăiesc....
Păşind spre cerul soarelui, privirea-ţi Deşi n-a vrut meschina viaţă şi ursirea
Voi şti ca undeva, departe eşti, Să îmi arate cum puteai să mă iubesti....
- Prieteniei:
Voi înflori cum Mi-au dat viaţă, niciodată
Am înflorit atunci Nu m-au părăsit, asemeni bunului
Când eram în floarea tinereţii Dumnezeu Tatăl,
Şi mă simţeam asemeni Fratele şi prietenul
Unei corole de minuni a lumii... Veşnic, acum şi pururea
Dar mai ales, a celor care Şi-n vecii vecilor,
Facă-se voia Sa,
AMIN! Sunt cuprinse în sufletu-ţi drag,
Prietenie, Sufletu-mi drag,
Eşti tot ce sentimentele Mereu nestins, mereu viu!
Acestei corole
- Perdeaua de ploaie
Ştii cât de frumoasă e? O perdea cristalină de ape,
O oglindă prin care Mesagerul iubirii prin şoapte,
Stelele-şi împrăştie strălucirea. Frumuseţi înşirând printre flori,
Prin care locuri sfinte îşi află menirea, Din grădini cu ochi vii, sclipitori.
Prin care ziua e soare sub nori, O sfinţită aghazmă-a naturii,
Iar noaptea sunt mesageri călători. Miluind cărări prin păduri,
Printre verdele sfânt al pădurii Cu miresme de plopi printre crânguri....
- Dialog cu sufletul
Priveşte copile, trecutul, Să-nveţi ce frumos ţi-e sufletul,
Să-nveţi despre lumea-ţi prea dragă, Cum poţi învăţând să zâmbeşti....
Continui ce-a fost începutul, Priveşte voios viitorul,
Mereu pentru viaţa-ţi întreagă! Citeşte-i cum poţi să trăieşti,
Priveşte copile, prezentul, Ca pasărea vie în zboru-ţi,
... Cum poţi infinit să trăieşti, Mereu fericit să trăieşti!