te întrebai de ce

pustnicii închid ușile
plânsetul i-a înecat
când numărau stelele
călăii le-au sfârtecat inima
luându-le iubirea și dorința
în trecutul viitorului
crizanteme peste mormânt

în cinci acte

nebun
de această dată
îți aduc în dar
minciuna și spun
că mă topesc de dor...
că ard crizantema
muritorilor...
oh... angel of love
înger curat
viermii între noi
își fac păcat
în plămâni
rinichi
și pupila ta
cumpărat-am dragoste
vândută deja

durerea morţii aievea

te urăsc, blestemato
cu suflet rece
în care crivăt bate
pedepsită cu ochii înnegriți
se aude plânset pe rugul aprins
citești prohodul
născătoare de rele
patimi pe fruntea
morții aievea

echilibru

aripi întoarse
dintr-un zbor plâns
cu priviri dezmorțite
de Lună
apropie
imaginea dragostei
la început de drum
ploi vărsate
univers negru
chipul tău

nu crede tot ce spun, s-ar putea să mint

nu mai zicem nimic
le-au spus alții cândva pe toate
știm că n-am inventat roata
și că doar defilam cu ea
cu pași mai mari sau mai mici
ca niște păpusi, marionete ale destinului
la cheremul unui moș cu barbă
ziua ne înghite
demoni diferiți sub același cer
dimineață de noiembrie sumbru
la mine, cred că și la voi
frig năpraznic
acoperă suprafața pământului
frunze uscate și inimi bătute de vânt
vârcolacii au uitat să vomite soarele
credeam că scriitorii sunt nebuni
dar am început să le dau dreptate

Din vol în pregătire: Timp de nicăieri