Motto: „Așa cum o zi plină de evenimente aduce după sine un somn dulce, la fel o viață trăită din plin este încununată de o moarte ferice.” Leonardo da Vinci
A trecut un an de când Ioan Romeo Roșiianu a plecat dintre noi, dar parcă nici acum nu ne-am obișnuit cu absența lui. Sunt oameni care trec prin viața noastră și oameni care lasă urme adânci, ...
Biografiile oamenilor mari nu sunt „linii drepte”, trasate în laboratoare sterile de moralitate. Uneori, cele mai profunde spirite se nasc din coliziunea cu propriile prăpăstii. Valoarea unui om nu se măsoară prin absența greșelii, dar prin uriașa forță de a se ridica, de a se reinventa și de a dărui celorlalți. Poetul și ziaristul Ioan-Romeo Roșiianu ...
După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
Scriitorul maramureșean Vasile Muste s-a stins din viață la vârsta de 70 de ani. Poet și om de presă, acesta a lăsat în urmă o operă construită în peste cinci decenii de activitate literară și o contribuție importantă la viața culturală a Sighetului.
Născut la 30 ianuarie 1956, în Coruieni, localitate cunoscută astăzi sub numele de Coroieni, Vasile ...
Odată cu noua stagiune. A douăzecea la număr. Ce-a debutat cu un excelent concert al Orchestrei de Tineret Pitești. Dirijor Tibi Dragoș Oprea. Urmat de un recital, de Ziua Națională a Chinei, de alt recital cu muzică din ambele țări, susținut de violonista Diana Jipa și Marius Doniga la pian. A urmat Alex. Tomescu, violonist de top și un cvartet ...
A plecat și Mircea M. Ionescu de pe pământ...
S-a dus la Ceruri să comenteze meciuri și să scrie piese de teatru printre nori. L-am cunoscut demult și mi-a fost un bun coleg de presă. Când și când vorbeam la telefon. L-am întâlnit pe viu acum un an sau doi la Festivalul de Teatru de Studio desfășurat la „Davila" piteștean. Unde i-am văzut o excelentă ...
În societatea tradiţională, căsătoria reprezenta cel mai complex
fenomen folcloric, având interferenţă cu toate celelalte manifestări folclorice.
Unele obiceiuri nupţiale maramureşene s-au pierdut sau sunt pe cale de a se pierde sau de a se contamina cu obiceiuri preluate din alte zone ale ţării sau chiar cu tradiţii importate de peste hotare de către cei care ...
Nunta este unul dintre cele mai importante obiceiuri în comunitatea tradiţională atât pentru viitoarea familie, cât şi pentru structura de neam.
În locuinţele monocelulare, camera de locuit casa, îndeplinea toate funcţiile familiei. Astfel, pentru a evita pericolele viitoare, concepţia, naşterea, căsătoria şi moartea se realizau în acest spaţiu sacru şi intim.
Fondator al revistei „Moara lui Gelu”, scriitorului și jurnalistul Dragoș Gelu s-a născut la 22 februarie 1967, în Lucăcești, și face parte din categoria personalităților maramureșene recunoscute pentru bogata activitate pedagogică, literară și culturală. Profesor dedicat, jurnalist, poet și coordonator de proiecte editoriale, dl. Dragoș Gelu a debutat în ...
O asemenea cercetare nu poate să facă abstracţie de cele două publicaţii principale care apăreau la Bucureşti şi care erau publicaţii ale Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti, mai exact ale U.A.S.C.R.-ului: Amfiteatru (1966-1991)şi Viaţa studenţească (1956-1989). Trebuie aşadar făcută o distincţie clară între revista de universitate şi ...
Marian Ilea: Domnule Nicolae Breban, domnule Augustin Buzura,
cred că oriunde v-aţi afla, aveţi în memorie un loc drag, o amintire legată de Baia Mare.
Nicolae Breban: Eu m-am născut în acest oraş, dar foarte curând, pe când aveam eu doi ani, prin '36, tatăl meu care pe-atunci fusese funcţionar la episcopie, a fost numit preot paroh în comuna Recea, unde în '40 a ...
De câte ori să mai cazi
să realizezi că zborul nu e pentru tine
ci pentru cei cărora li se pun aripi
atunci doare cel mai tare
când vrei să le furi îngerilor lumina
îmi spun asta în timp ce-mi plâng
urma şi aripile descompuse
după ultima cădere în abis
cu franjurile inimii în braţe
sunt tot ce mi-am mai rămas
o rană într-un ocean de cuvinte
care-şi păstrează suflarea
pentru încă un zbor decăzut
M-am jucat destul cu sufletul tău
e timpul să te eliberez
n-ai păţit nimic
ţi-am smuls părţi din el
eu şi ceilalţi nefericiţi
uită-mă
de ce ai mai avea nevoie
de ochii stinşi
ai necuratului
fiu al nimănuiului
m-am hrănit destul cu tine
când dormeai
candorii suflet
demon dezlănţuit
în apropierea morţii
calc pre blestemul gândului
tău sânge
Tu cine ești când nu mai mori
e atât de îndepărtat drumul
cine ești când nu mai vrei să fii
aproape de toți sau de nimeni
când nu te mai regăsești în zâmbetele
celor care te-au iubit
cu vălul înstrăinarii de sine acoperită
refuzi căderea unei singure lacrimi
știind că sub umbrela destinului
ploile sunt însoțite de fulgere
sub cenușiul zilei izbindu-se de zidurile
unei cetați în ruină două inimi
își declară iubirea refuzând zborul
Şi dacă versul n-ar mai fi
eu cui i-aş declara iubirea
când totul în mine fierbe
la foc scăzut în nemurire
uitat să fii, ce lacrimă fiinţei
copil eram, nu înţelegeam
cum alţii îşi strigau
la loc de cinste risipirea
de ce sufletu-mi nu ştia
nu pot să-mi dau de ştire
plânsul morbid al ghilotinii
ţipa uitării ca şi noi
prin cărţi momentul înstrăinării
Prometeu al ochiului să fii
Romeo al disimulării
acum când ştiu vorbirea
cu patima simţirii
şi jelii, sortii mele îi strig
un joc în alfabetul firii
o literă mai scriu şi gata
mă sting uşor uitată
nu mai exist. pentru o clipă
împodobesc o poartă
prin care trec
reprosându-i regelui
suflarea toată
Venit-am astăzi pentru un suflet orb
de-a pururi în pustietate
eu te blestem și te arunc
pe veci să fii, tu, hrană corbilor
nu vreau să tac, ți-ntind aripa morții
și nici o veșnicie nu te iartă
îți cresc aripa ce mi-o porți
o caznă întruchipată
hai, mori!
aduci la mine gânduri
tu, blestemat sihastru
mă porți în simțurile tale
mă uiți și iară zbateri
ce roade blestemate
îmi e tot una
uitasem cum e însuflețirea
și iarăși Lunii eu îi plâng
iubirea
Femeia cu solzii stacojii
târându-mă ca o reptilă
alunecoasă spre gustul zorilor
al zbaterilor, al întrebărilor
acceptand orice fel de frământare
repetându-mi că maine poate fi bine
ochii mei nu poartă venin
sub surprinderea târâtoarelor
care s-au obișnuit cu negația mea
nu sunt eu tot timpul
printre versuri cu pielea stacojie
sunt firea sensibilă și veselă pe care
o puteți vedea zâmbind optimistă
dorind îmbrățișarea copiilor
firea care nu se dă bătută și care
n-ar face rău nimănui
aceea care n-ar da de bănuit
cât de greu i-a fost în unele momente
în lupta cu destinul și cu timpul
de teama îmbătrânirii chipului
aduce zâmbetul pe buzele prietenilor
refuzându-le tristețea oarbă
femeia simplă care absoarbe
lacrima până la extaz
nu sunt eu aici; dar oare unde
sunt si câte