Geisha

În împărăția salciilor plângătoare
doar nuferii pot zâmbi,
dansând pe o mare de lacrimi.

--------------------------

O pizmă grea mă-ncearcă

pe apa ce-ți atinge trupul, atunci când te scalzi,
dezmierdând cu ființa ta undele lacului,
înfiorându-l.

Aș vrea să fiu eu cel ce curge pe trupul tău,
purificându-ți carnea de patimile arzânde ale nopții,
topindu-te în freamătul oceanului din mine.



Elegie

Cerul trist în ochii tăi s-a coborât
să moară.
Nu-i închide!
Se lasă noaptea toamnei din mine.


----------------------

Am devenit un puț secat.
De țip,
în mine,
se va auzii
doar ecoul.
Poate doar luna
îmi va mângâia,
uneori,
ruinele ghizdurilor,
fugărind de prin cotloane
umbre...
Uneori
se aud clipocind lacrimi...


----------------

Muntele meu
și-a îmbrăcat pădurea în alb,
eu m-am îmbrăcat în pădurea lui.
În zori ne-am salutat sobru
și-am început să ne rugăm
împreună.


Doi

Ce e cu noi?
Numai suntem cei doi de altădată.
Suntem alți doi. Mai goi.
Doi plopi făr` de soț
Ce-și aruncă prin ramuri
Anemice șoapte, rarefiate.

Ne rugăm cerului cu crengi descărnate,
Aruncate spre Slavă
Să fim iarăși doi...
Doi împreună!



Versete blasfemice

Eu sunt păstorul gândurilor mele.
Le trec prin strunga sufletului,
storcând din ele cuvinte cuminți și albe.

Luați și mâncați!
Acesta este fruptul viselor, gândurilor și faptelor
ființei mele.


----------------

Pe cărarea înspre poienile verii,
moartea, plângând, urcă,
de pe margini, culegând lămâiță.
„ Unde ești, iubite,
să-mi așezi în păr
cunună,
să-ți prind în piept, pe inimă,
floare?”



Perseverare diabolicum

Izbindu-ne mereu de coasta vieții,
condamnați la un înec etern,
încercând să bem toată apa mării
ca și cum ne-am înghiți lacrimile,
am uitat că uneori cel ce ne poate salva
este zborul.

Blestemând, agităm brațele spre ceruri
iar Zeii zâmbesc.



focuri la stână-
din fluier și din piepturi
ofteză doina

în pacea amurgului
foșnind, codrul o- ngână

(TANKA)


arse de sete
razele soarelui sorb
lacrimi din noapte

picuri de rouă murind
într-un orgasm de culori

(TANKA)


arta mea toată
scrisă pe coji de ouă-
un vis într-alt vis

(HAIKU)



Senryu

liber și mândru-
bocancii din picioare
clamând dreptatea


Drum imposibil


M-am adâncit în toamnă,
Lăsând-mi Dragostele de o vară
Sub o bancă în parc.
Acum stau bătute de brumă,
așteptând reântoarcerea mea
Într-o iluzorie,imposibilă primăvară.

Am plecat, fluierând, pe drum colbuit,
Ascunzându-mi amintirile abia pârguite
Într-o scorbură de tei mai bătrân decât lumea.
Acum stau prăfuite în cuib părăsit,
Așteptând să le iau, să le reiau.

Stau și gem sub troian.
Scârțâi de geruri ce mușcă din mine.
Stau încremenit într-un ev glaciar,
Golit de amintiri și de iubiri
Pierdute intr-o imposibilă primăvată.


SEDOKA

un ultim sărut
ultima rază-n amurg
apoi noaptea se lasă

ultimul meu gând
agățat în părul tău
fulg devenit lacrimă