RUGĂCIUNE
m-am întâlnit cu tine
Doamne
pe brațele crucii
răstignit între gânduri
aici,acum
nu este nimeni
trăim în indiferențe
rupte din suflet
mă chemi la masă
pâinea e lipsă
vinul curge sub masă
așteptăm...
am plâns pe țărmul lumii
uitând să îmi spăl mâinile
într-un colț
o oglindă spartă
mă privește
în agonia universului
uneori pictez lacrimi
pe pereți
cu îndârjire
mâzgălesc treptele vieții
cu neînțelese cuvinte
țipă orbitele trupului
în căutarea unui loc
ce nu e loc
e doar gunoi și noroi
uni filozofi
îl numesc de soi
tăcerile se lovesc aleatoriu
de timpanele înfundate ale timpului
uitate prin colțurile unei lumi
lamentabil eșuate
ATÂT DE RECE
plâng
înec gândurile în lacrimi
uneori desenez cai verzi
pe unde apuc
mi-am scuturat picioarele de lumina
ce îmi ardea orbitele
pășesc hotărât către nicăieri,ieri
uneori mă joc cu sufletul
pe retinele lumii
azi stau
apoi am obosit
fug sau zac
răstignit în cuvinte nespuse
număr zilele timpului
risipesc foșnetul gândurilor
cuvintele atârnă abandonate
de cornul de lună
pe un cer
zgâriat de stele ...
tu ai uitat să treci
sau să pleci
aici nimeni nu trece
e frig
și e atât de rece
PRINTRE CUVINTE ARSE
locuiesc în tăcerea timpului
de mult
de prea mult timp
nu am știut...nu am văzut
odată curgeau râuri
între gânduri risipite
de ploaia nebună ...
azi ard cuvinte
în adâncurile învolburate
ale sufletului
se nasc anotimpuri și mor
vremea trece
uneori petrece
cu cine vrea
trec lăutari pe drum
alai de nuntă
a mai căzut o stea
aici..pe undeva
ÎN ALTĂ PARTE
am fost nicăieri
ieri
azi sunt departe
mai departe
de fapt
sunt în altă parte...
pășesc la întâmplare
întâmplător
mângâi tăcerea
și durerea
lacrima și dorul
trec nepăsător de mine
port pe umeri
povara grea a timpului
ce a trecut
azi nu mai vine
a trecut
nu a venit
eram preocupat
de alt ceas..de alt timp..
plec zâmbind în tăcerea nopții
de ce
tu crezi că știu..
DEPARTE DE DRUM
dorm în nopți răscolite
de nimeni găsite
sunt obosit
mă așez între gânduri
pe piatra tăcerii
retras
mistuit de întrebări
în ceață
la marginea dorului
un copac retezat
lemnul a putrezit de tristețe
ascult picăturile de viață
curg,se scurg
visele își desfac aripile
pleacă
pe țărmul opac al lumii
mă opresc în orbita sufletului
departe de drum
uneori gonesc norii
azi alerg după umbre
în lumina tragică a zilei
pășind în lumea întunecată a nopții
un joc nebun în gol
în urmă a rămas doar lacrima
unui cuvânt nespus
SPERANȚA
m-am rezemat de tâmple
să nu aud
glasul vântului
am început să strig
adunând gânduri și scoici
le-am ascuns sub pleoape
de teama luminii
ce plângea în jur
speriat
m-am oprit în tine
în țipătul
primei nopți de iubire
mă ard mângâierile tale
te chem
într-o noapte
cu speranța că te voi întâlni
FOR SALE
a venit vremea prietene
să nu te mai vinzi
trăim într-o părăginită lume
tu ai găsit soluția
să ne vinzi
și ne-ai vândut
pe nimic
ieri ne-ai vândut trupul
azi sufletul
te deranjam....nu
nu m-ai aveai nevoie de noi
suflet vândut
cui
diavolului poți acum să spui
degeaba spui
aici nu aude nimeni nimic
evoluăm linear
către nicăieri
azi mi-au crescut aripi
să plec din mocirla din jur
într-o zi voi veni acasă
târziu am înțeles
eu nu mai am casă
vândută de tine acum
DE VORBĂ ....
aștept un timp
ce nu mai vine
într-o gară,.într-o vară
privesc depărtările
ce vin,ce trec
într-o doară
de multe ori mă întreb
a câta oară
și strig
rup din mine culorile lumii
dăruite de Prometeu
când discutam cu Ovidiu.
pe țărmul mării..
cuvintele le-am scris
pe o bucată de lut
spartă de valurile sufletului
mă aplec pios
să sărut țărâna timpului
și plec în tulburătorul adânc
ÎN NELINIȘTEA TIMPULUI
am zugrăvit durerea
pe geamul murdar al lumii
într-o noapte
lumina s-a frânt
la hotarul gândului
am învățat să beau tristeți
din lacrima zilei
am învățat să mor
în fiecare zi
și să renasc în zori de zi
am risipit cuvinte
pe o tabla goală
în pustiul timpului necuprins
stau obosit
de gânduri ce curg
tăcerea îmi răvășește trupul
tac în neliniștea sufletului
ploaia sărută cuvintele ce pier
toamna vine,vine..
dezastru total în jur
apoi se retrage grăbită
scutur anii rămași
ard ca o flacără
în întunericul lumii
PE UN ȚĂRM
cu capul cufundat
într-o călimară de gânduri
între două orașe
între două lumi
între două cuvinte nepotrivite
privesc în jur
ce pot să văd
decât nimic
sunt bolnav..de suflet
nu am leac
privesc zborul pescărușilor
poate voi învăța să zbor
să trec dincolo de mine
un pescăruș sângerează pe un țărm
cu aripile frânte de gânduri
e sufletul meu
rătăcit într-o viață
trec alți pescăruși
în zborul pur spre cer
el a rămas
o pată albă
la margine de lume
pe un țărm,uitat de Dumnezeu
Dr.BIRTU-PIRĂIANU VIOREL
M-am născut undeva,locuiesc pretutindeni..uneori mă regăsesc nicăieri
de ce scriu..ca să pot respira
cine sunt eu
un om ce de o viață încearcă să trateze trupul și sufletul
sau poate sunt o pană ce visează pe o coală albă
nu sunt nici far și nici lanternă
sunt doar o scânteie
viața mea e o pagină deschisă pentru cei ce vor veni..
Cărți publicate
- poezie:
- Lacrimi-editura Singur-Târgoviște-2015
- Scriu pe cer-editura Singur-Târgoviște -2015
- În lumea marelui nimic-editura Singur-Târgoviște -2015
- Amurguri târzii-editura Singur-Târgoviște-2016
- În neliniștea gândului-editura Singur-Târgoviște 2016
- Pentru cei ce vin sau pleacă-editura Singur-Târgoviște 2016
- Între vorbe și tăceri-editura Singur –Tărgoviște 2016
- Pe țărmul tăcerii-editura Singur-Tărgoviște 2016
- Trăind iubire-editura Singur-Târgoviște 2016
- Pe tabla vieții-editura Inspirescu-Satu Mare-2016
- Stropi de iubire-editura Singur-Târgoviște-2016
- antologii:
- Scrisul de azi-2015,
- LYRICS ET PROSA, vol. III.-2016.
- Printre boabe de cafea-2016
- Gânditorul și scriitorul-2016
- Lumina cuvintelor-2016