RUGĂCIUNE

m-am întâlnit cu tine

Doamne

pe brațele crucii

răstignit între gânduri

aici,acum

nu este nimeni

trăim în indiferențe 

rupte din suflet

mă chemi la masă

pâinea e lipsă

vinul curge sub masă

așteptăm...

am plâns pe țărmul lumii

uitând să îmi spăl mâinile

într-un colț

o oglindă spartă

mă privește

în agonia universului

uneori pictez lacrimi

pe pereți

cu îndârjire

mâzgălesc treptele vieții

cu neînțelese cuvinte

țipă orbitele trupului

în căutarea unui loc

ce nu e loc

e doar gunoi și noroi

uni filozofi

îl numesc de soi

tăcerile se lovesc aleatoriu

de timpanele înfundate ale timpului

uitate prin colțurile unei lumi

lamentabil eșuate


ATÂT DE RECE

plâng

înec gândurile în lacrimi

uneori desenez cai verzi

pe unde apuc

mi-am scuturat picioarele de lumina

ce îmi ardea orbitele

pășesc hotărât către nicăieri,ieri

uneori mă joc cu sufletul

pe retinele lumii

azi stau

apoi am obosit 

fug sau zac

răstignit în cuvinte nespuse

număr zilele timpului

risipesc foșnetul gândurilor

cuvintele atârnă abandonate

de cornul de lună

pe un cer

zgâriat de stele ...

tu ai uitat să treci

sau să pleci

aici nimeni nu trece

e frig

și e atât de rece

 

PRINTRE  CUVINTE  ARSE

locuiesc în tăcerea timpului

de mult

de prea mult timp

nu am știut...nu am văzut

odată curgeau râuri

între gânduri risipite 

de ploaia nebună ...

azi ard cuvinte

în adâncurile învolburate

ale sufletului

se nasc anotimpuri și mor

vremea trece

uneori petrece

cu cine vrea

trec lăutari pe drum

alai de nuntă

a mai căzut o stea

aici..pe undeva

 

ÎN  ALTĂ  PARTE

am fost nicăieri

ieri

azi sunt departe

mai departe

de fapt 

sunt în altă parte...

pășesc la întâmplare

întâmplător

mângâi tăcerea

și durerea

lacrima și dorul

trec nepăsător de mine

port pe umeri

povara grea a timpului

ce a trecut

azi nu mai vine

a trecut

nu a venit

eram preocupat

de alt ceas..de alt timp..

plec zâmbind în tăcerea nopții

de ce

tu crezi că știu..

 

DEPARTE DE DRUM

dorm în nopți răscolite

de nimeni găsite

sunt obosit

mă așez între gânduri

pe piatra tăcerii

retras

mistuit de întrebări

în ceață

la marginea dorului

un copac retezat

lemnul a putrezit de tristețe

ascult picăturile de viață 

curg,se scurg

visele își desfac aripile

pleacă

pe țărmul opac al lumii

mă opresc în orbita sufletului

departe de drum

uneori gonesc norii

azi alerg după umbre

în lumina tragică a zilei

pășind în lumea întunecată a nopții

un joc nebun în gol

în urmă a rămas doar lacrima

unui cuvânt nespus

 

SPERANȚA

m-am rezemat de tâmple

să nu aud 

glasul vântului

am început să strig

adunând gânduri și scoici

le-am ascuns sub pleoape

de teama luminii

ce plângea în jur

speriat

m-am oprit în tine

în țipătul 

primei nopți de iubire

mă ard mângâierile tale

te chem 

într-o noapte

cu speranța că te voi întâlni

 

FOR SALE

a venit vremea prietene

să nu te mai vinzi

trăim într-o părăginită lume

tu ai găsit soluția

să ne vinzi

și ne-ai vândut

pe nimic

ieri ne-ai vândut trupul

azi sufletul

te deranjam....nu

nu m-ai aveai nevoie de noi

suflet vândut

cui

diavolului poți acum să spui

degeaba spui

aici nu aude nimeni nimic

evoluăm linear

către nicăieri

azi mi-au crescut aripi

să plec din mocirla din jur

într-o zi voi veni acasă

târziu am înțeles

eu nu mai am casă

vândută de tine acum

DE VORBĂ ....

aștept un timp

ce nu mai vine

într-o gară,.într-o vară

privesc depărtările

ce vin,ce trec

într-o doară

de multe ori mă întreb

a câta oară

și strig

rup din mine culorile lumii

dăruite de Prometeu

când discutam cu Ovidiu.

pe țărmul mării..

cuvintele le-am scris

pe o bucată de lut

spartă de valurile sufletului

mă aplec pios

să sărut țărâna timpului

și plec în tulburătorul adânc

 

ÎN NELINIȘTEA TIMPULUI

am zugrăvit durerea 

pe geamul murdar al lumii

într-o noapte

lumina s-a frânt

la hotarul gândului

am învățat să beau tristeți

din lacrima zilei

am învățat să mor 

în fiecare zi

și să renasc în zori de zi

am risipit cuvinte

pe o tabla goală

în pustiul timpului necuprins

stau obosit 

de gânduri ce curg

tăcerea îmi răvășește trupul

tac în neliniștea sufletului

ploaia sărută cuvintele ce pier

toamna vine,vine..

dezastru total în jur

apoi se retrage grăbită

scutur anii rămași

ard ca o flacără 

în întunericul lumii

 

PE UN ȚĂRM

cu capul cufundat

într-o călimară de gânduri

între două orașe 

între două lumi

între două cuvinte nepotrivite

privesc în jur

ce pot să văd

decât nimic

sunt bolnav..de suflet

nu am leac

privesc zborul pescărușilor

poate voi învăța să zbor

să trec dincolo de mine

un pescăruș sângerează pe un țărm

cu aripile frânte de gânduri

e sufletul meu

rătăcit într-o viață

trec alți pescăruși 

în zborul pur spre cer

el a rămas

o pată albă

la margine de lume

pe un țărm,uitat de Dumnezeu

 

Dr.BIRTU-PIRĂIANU VIOREL

 

M-am născut undeva,locuiesc pretutindeni..uneori mă regăsesc nicăieri
de ce scriu..ca să pot respira
cine sunt eu
un om ce de o viață încearcă să trateze trupul și sufletul
sau poate sunt o pană ce visează pe o coală albă
nu sunt nici far și nici lanternă
sunt doar o scânteie
viața mea e o pagină deschisă pentru cei ce vor veni..


Cărți publicate

  • poezie:
  • Lacrimi-editura Singur-Târgoviște-2015
  • Scriu pe cer-editura Singur-Târgoviște -2015
  • În lumea marelui nimic-editura Singur-Târgoviște -2015
  • Amurguri târzii-editura Singur-Târgoviște-2016
  • În neliniștea gândului-editura Singur-Târgoviște 2016
  • Pentru cei ce vin sau pleacă-editura Singur-Târgoviște 2016
  • Între vorbe și tăceri-editura Singur –Tărgoviște 2016
  • Pe țărmul tăcerii-editura Singur-Tărgoviște 2016
  • Trăind iubire-editura Singur-Târgoviște 2016
  • Pe tabla vieții-editura Inspirescu-Satu Mare-2016
  • Stropi de iubire-editura Singur-Târgoviște-2016
  • antologii:
  • Scrisul de azi-2015,
  • LYRICS ET PROSA, vol. III.-2016.
  • Printre boabe de cafea-2016
  • Gânditorul și scriitorul-2016
  • Lumina cuvintelor-2016