MIRAREA

 

Mirarea doar –

ştiu –

ea a fost principiul

celor ce

nu ştiau să vadă

 

De-aceea poate

când ai apărut

întunecoase muzici

m-au pătruns

şi-am învăţat să zbor

ascuns

şi nu ştiam că

mituri gem în mine

nu, nu ştiam că

sunt bogată

 

De-atâta

nebănuită fericire

cred

sufletul mi s-a topit

şi n-am băgat de seamă

că nu mai eşti cu mine

 

Oare atunci să fi murit?…

 

ZBOR ÎNTRE SPAŢII

         

Ascultă-mi şoaptele îndepărtate –

e-un semn că

şi-alte vieţi eu am trăit

Pe roata stelelor

încercănate de cer

nu ştiu

a câta oară m-am ivit

 

Vârtejuri de atomi

plutind în spaţii

prin ce miracol oare

s-au ivit

de-n plasma lor

când ochii i-am deschis

am respirat întregul infinit?…

 

Desprinsă bine încă nu eram

de-acel vârtej

ce m-a adus din spaţii –

o mână era apă

alta foc

părul era-ncâlcit ca la sihaştri

şi mă roteam cu tine la un loc –

două comete rătăcite

printre aştri

 

Nici nu ştiam cine îmi sunt părinţi –

mă închinam lui Thetis sau Ocean –

şi m-am trezit a doua zi pe Terra

păgână rătăcită printre sfinţi

 

Eu ca-ntr-un vis

îmi depăn rostuirea

ştiu doar

cum să-ţi răspund

când tu mă chemi

Hai, cheamă-mă!

Ca să începem dansul

Pe care-l ştim

Din neştiute vremi.                                 

 

MIRAREA MEA DE MINE

 

Eu sunt mirarea mea de mine:

întreabă-mă şi n-am să ştiu

nici cine sunt

nici unde plec

ştiu doar că vin din împlinire

 

Mereu eu vin

de n-ai să crezi

priveşte-mi urmele:

topirii

încredinţez mereu zăpezi

Nu te speria dacă-ncolţesc –

presimt în mine-atâta iarbă

că n-am puterea s-o opresc

 

Eu sunt sămânţa

şi cu preţul

mirării mele-am să plătesc

explozia de coji puzderii

 

Stai lângă mine: blând şi bun –

vreau să rămânem doar noi doi

povestea Evei să ţi-o spun

 

Tu poţi să mă transformi în vers

pe când o mână nevăzută

ne lasă să plutim miraţi:

nimic şi tot în univers.

 

CRED CĂ MEGARICII AVEAU DREPTATE

 

Divino –

îmi spui -

tu eşti principiul activ

În tine fără teamă

îmi revărs veşnicia

veşnicia mea trecătoare

 

Eu sunt materia

Simt

ipostazele toate

cum dorm adânc

 

De-aceea

cu disperare te strâng

când

pentru câteva clipe

îmi place să cred

că eşti statuie

şi cu grijă-ţi cioplesc

fiecare gest

prin care

tu mă arunci între stele

şi spaima ta că

nu ştiai cine eşti

ţi-o sărut îndelung

cu pietate

şi printre săruturi

îmi convine să-ţi spun:

cred că megaricii

aveau dreptate

de nu credeau

în puteri de statui.

 

DOAR ŢIE SĂ-ŢI FIU VIS

 

Hai, lasă-mă

să mă retrag în taină –

misterul este haina mea de gală

 

Adoarme-mă

de vrei să vezi

în mine cum  transpare lumina

grea

opală

 

Mă scoate-apoi din taină

din veşnicul abis

rotindu-ţi tulburarea

prin petele gălbuie

ce-apar pe-al meu iris

 

Şi mâna ce desparte

lumina de-ntuneric

mă va reda întreagă

 

Doar ţie să-ţi fiu vis.

 

IUBITULE, ÎN CARE EV ISTORIC?

 

Pleoapa tremurând

coboară cerul

şi ceaţa cade

peste faţa mea

 

Iubitule,

în care ev istoric

am mai trăit

iubirea asta grea?

 

În care era pământească

norii

i-am mai ţinut sub cap

aă pot să dorm

când muşchii umezi

se-ntreceau cu sorii

să-mi crească dedesubt

un pat enorm?

 

Simt vântul

cum coboară-adânc

în mine

furtuna se apropie de noi

şi praf stelar

ne va intra în sânge

să-nvârtim mereu:

pustii şi goi.

 

CĂLCÂIUL VULNERABIL

 

Mereu pe urmele tale….

Spre care soare-ţi închini

dimineaţa privirile

 

Spune-mi: fără cheiţă cum poţi

ceasornicul tălpilor goale să-ntorci

toate tainele universului meu

să le soţi din Cutia Pandorei?…

 

Tu eşti Hefaistos

cătuşe de aer de-nnozi?…

 

Cine eşti tu?

Întoarce-mă

de partea cealaltă-a clepsidrei –

axa pământului să nu se-ncline

de-atâta dor

 

Tu – îmbrăcat în costumul de zale

râzi şi mă chemi

şi nu te temi

că de-atâta iubire

aş putea chiar să mor

şi în ultima clipă

să te prind de picior

 

De piciorul

pe care scrie

u litere de-o şchioapă: Ahile.

 

DEOSEBIREA DE PIATRĂ

 

Ştiu: deosebirea de piatră

e răsuflarea mea caldă

care din simplă inerţie

continuă să ardă

Nici o crispare în univers

 

Cerul e neted ca-n palmă

faţa mea pare de var

doar în oglinda fântânii

chipul mi-l pot regăsi

de când

liniştea mea e un zar

pe care tu îl arunci

ca să vezi

dacă vii dau ni vii

 

În zadar

aşteptarea devine femeie

Eu rămân doar

un vers fără cheie.                                                                           

 

SINGURUL DAR                                                      

 

Singurul dar

pe care pot să ţi-l fac

sunt vârstele copacilor

ale căror inele

s-au mutat sub ochii mei

 

Singurul dar

pe care pot să ţi-l fac

a apa mării

al cărei freamăt îl poţi auzi

ascultând respiraţia mea

cum fluxul

mereu mai aproape de margine

 

Singurul dar

pe care pot să ţi-l fac

e cerul

pe a cărui boltă

Parmenide şi Heraclit au proiectat

armonia fiinţei mele.

 

AM VRUT SĂ TE UIT

 

Am vrut să te uit

dar mi-a apărut în faţă marea

Cu chipul ei de femeie îndrăgostită

şi-am tresărit

 

,,Nu te mai recunoşti în mine?”  mi-a spus

cu glasul ei stins

neauzit

 

Am vrut să te uit

dar mi-a apărut în faţă marea:

cu braţele ei lunecoase şi reci m-a cuprins

şi-am simţit

acelaşi freamăt şi-acelaşi dor                                                                                  

ca-n clipa-n care

sufletul tu mi-ai învins

 

Roşie şi nepăsătoare pe cer

a apărut într-un târziu şi luna

şi-atunci am ştiut că sunt eu:

o umbră lunecând în urma tălpilor tale.

 

NU ZBORUL ÎL VREAU

 

Nu zborul îl vreau –

în mine e toamnă

ştiu bine –

m-au vizitat de-atâtea ori anotimpurile:

şi disperarea, şi indiferenţa

şi speranţa, şi incertitudinea

pe care azi le cred

doar simple accidente de sezon

 

Acum

aerul pe care-l respir

îmi plesneşte-n priviri

ca mugurii în primăvară

şi mă-ndeamnă să fac

tot ce, trează de-aş fi,

aş spune că nu ştiu să fac:                                             

să-ţi calc pantalonii

să-ţi spăl cămaşa

 

Sau ascunzându -mă-n andrele

să pornesc o călătorie lungă spre tine

pentru ca drept bijuterie

pe fiecare deget

să-ţi las câte-un sărut

apoi – supremă inconştienţă –

cu cârpa de praf în mână

să mă lipesc de tine şi să te-ntreb:

vrei să creăm amândoi universul?

 

EU VIN

 

Eu vin

spre tine

ascunzându-mi ochii

să nu poţi să citeşti

în apa lor

cutremurarea

care mă cuprinde

cutremurarea

care naşte dor

 

Fă-mă topor

rupe cu mine firea

care m-ascunde

când mă înfior

de nu mai ştiu

în mine

 

cât înalt e

de nu m ai ştiu

în jos

cât mă cobor

 

Pleoapa grea pe ochi

apoi mi-o lasă

nu te uita că

încă mai respir

M-acoperă

cum m-ai tăia cu-o coasă.

 

ÎNDURĂ-TE ŞI NU MĂ MAI ROSTI!

 

Plutire sunt –

adâncuri

îmi luminează ochii

lumină nemişcată

mi s-a oprit pe chip

ca tainică vestire

a contopirii noastre

 

Şi totuşi

fug

mă vreau împrejmuită

Îndură-teşi nu mă mai rosti!

E mult mai bine

somnul încet să mă cuprindă

să nu mai ştiu de tine

şi-abia să cred a fi.

 

C.V. OLGA ALEXANDRA DIACONU

 

Poetă, prozatoare, eseistă, membru al Uniunii Scriitorilor din România;

Studii: Facultatea de litere, secția română-franceză, promoția 1971, Univ. Al. I. Cuza, Iași;

Ocupația: profesor;

Data nașterii 19 aprilie 1948;

Locul nașterii: orașul Moreni, jud. Dâmbovița;

Casa părintească:  Ghimicești, jud. Vrancea;

Debut în revistă:  rev. Luceafărul, 4 noembrie 1971;

Debut editorial: 1993, Ed. Helga, Iași, Dreptul la nemurire, poezii;

Alte volume publicate: Creație și creativitate în viziunea lui Mircea Eliade, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2001, eseu;  Hora stihiilor,  Ed. Augusta, Timișoara, 2003, poezii;

Așteptând să vină un val, Ed. Augusta- Art Press, Timișoara, 2005, roman; Ochiul de veghe, Ed. Cronica, Iași, 2007, poezii, premiul al II-lea la Concursul de Poezie Religioasă Daniil Sandu Tudor,Vatra Dornei, 2007, concurs inițiat de Radio România Cultural;  Lumina de pe Munte, Ed. Timpul, 2007, poezii, premiu special pentru poezie în limba română al concursului Poesia, prosa e arti figurative – Il Convivio 2010, Italie, concurs inițiat de Accademia Internazionale Il convivio; Năstrapa nevăzută, Ed. Junimea,Iași, 2012 poezii; Zbor de dragoste târzie, Ed. Junimea, Iași, 2012 cu poezii propuse pentru antologia 2012 a concursului Poesia, prosa e arti figurative – Il Covivio 2011; Vol d’amour Tardif – Zbor de dragoste târzie , Ed. Edilivre,  2014, Paris-Saint Dénis; Intrare în primăvară, Ed.  Pim, Iași, 2014; Diminețile sufletului, Ed. Pim, Iași, 2015; Casa de vacanță, Grădina umblătoare și zburătoare, Publicațiile ARP – secțiunea Cărticica pentru copii.

Aprecieri critice: Ana Maria Zlăvog, Ion Hurjui, Ion Holban, Cezarina Adamescu, Olimpia Octavia Berca, Alexandru Florin Țene, Dănuț Grădinaru, Marius Chelaru, Angelo Manitta, Simona Modreanu

Prezență pe internet: editura on-line Semănătorul, biblioteca on-line a Publicațiilor ARP,

sfera on-line, rețeaua literară, bocancul literar, poezii.biz, Cititor de proză,  facebook, google, youtube, olgaalexandradiaconu.wordpress.com etc.