DOAR OCHII
Tu ştii să chemi din depărtări,
În fel şi chip, fără cuvânt,
De peste mări, de peste zări,
Din orice loc de pe pământ.
Un semn de-al tău, oricât de mic,
Venit de peste fire,
Mă-nseninează din nimic,
Mă-mbată de iubire.
Mă-ntreb: e-al trupului cuvânt
Ori mâna care cheamă?
Să fie şoapta spusă-n vânt
Ori, fluturând, năframă?
Eu cred că numai ochii pot
Nemărginiri să-nfrunte,
Şi să răzbată peste tot,
Să vadă peste munte,
Să treacă-oceanul înspumat,
Să lupte cu furtuna,
Chiar de-n deşert s-ar fi iscat,
S-o-nvingă totdeanuna.
Doar ei în suflet scormonesc
Şi caută iubirea,
Ei sunt cei care împlinesc,
De inime, unirea.
Când ochii tăi aproape-mi sunt,
Oricât ai fi departe,
Sunt cel mai tare pe pământ,
În ceruri şi pe ape.
Un semn al lor e leagăn sfânt
Pe aripi de iubire,
E raiu-n suflet coborât,
E-un strop de nemurire.
IUBIRE PURĂ
Naiv, cum sunt, eu cred şi azi
Într-o iubire pură,
Precum izvorul printre brazi
Ori roua de pe mură.
Vai, ce gânduri ai, băiete,
Se minună un amic,
Schimbă-le fără regrete,
Că n-ai de pierdut nimic.
Zici să le schimb? La ce-ar fi bun?
Schimbarea ce-ar aduce,
Dacă de ani şi ani eu pun
Preţ pe aceeaşi cruce?
De ani şi ani am învăţat
S-o port cu demnitate
Luându-mi pildă din înalt
Cum să o car în spate.
Şi nu îmi pare deloc grea,
Din contră-mi dă putere,
Căci fiecare pas cu ea
E-n suflet o avere.
Iubirea scrisă-n fruntea ei,
Cu litere de sânge,
Are nezdruncinat temei,
Nimic n-o poate frânge.
Astă iubire voiesc eu,
Senină, ne-ntinată
Şi şti-voi să îi dau mereu
Preţul de nestemată.
DE UNUL
De unul şi-n taină eu râd
Când cerul de mine se-ndură,
De unul şi jalnic surâd,
Când relele nu au măsură.
De unul şi trist amarul înec,
Picătură de picătură,
De unul şi-n linişti petrec,
Punându-mi surdină la gură.
De unul iau viaţa în piept,
Când un uragan se porneşte
De unul, m-arăt înţelept,
Când răul gâlceavă scorneşte.
De unul, arunc o privire
Spre zare senină şi sper,
De unul, mă-ndoi că-n destine
Nu-i iarnă, e doar zâmbet din cer.
De unul, fac planuri, visez
La fapte mari, cu temei,
De unul, succese semnez,
De unul, împreună cu-ai mei.
De unul, dar nu izolat,
Îmi joc rolul de simplu atom,
Cu fire mii de alţii legat,
Nu-s frunză unică în pom.
De unul şi-n suflet cu-ai mei,
Paharele iubirii ciocnesc,
Eu totuşi sunt una cu ei,
Cu ei adorm, cu ei mă trezesc.
PIERDUŢII OCHELARI
Cum orbu-şi doreşte lumina,
Cum beduinu-n soare fiert,
A rugă îşi înalţă mâna
Şi cheamă ploaia în deşert,
Aşa te-am invocat, iubire,
Dintr-o prăpastie a vieţii,
S-apari din albă nesfârşire,
Ori din roua dimineţii.
Când ai suflat a primăvară
În iarna mea de amăgiri,
Îndată s-a iscat, stelară,
Ploaia seraficei iubiri.
Şi-a tot plouat senin de viaţă
Spre doi copii neştiutori
Că soarta nu doar ne răsfaţă,
Că nu suntem nemuritori.
Între-ntuneric şi lumină,
Întâi răzoru-a apărut,
Apoi privirea ta blajină
În noaptea adâncă s-a pierdut.
Tu ai trecut la-ntunecime
Şi totu-n jur s-a prăbuşit
Iar eu, rămas străin de lume
Te-am căutat la infinit,
Cum caută cu disperare,
Cu sârg, pierduţii ochelari,
Bătrâna din abecedare,
Iar ei pe nas stau tutelari.
Tot astfel, eu, după-ncercarea
De-a te afla în ploi, în vânt,
Cum salţi vioaie-n ritm cu marea,
Ori vals dansezi în sfânt avânt,
M-am înşelat c-ai fost plecată,
Şi-mi e azi multă ruşine,
De-aceea strig spre lumea toată:
Plecată eşti, dar eşti cu mine.
CRED ÎN ZÂNE
Eu nu mă văd luptând cu zmeii,
Ştiu că-i voi birui mereu,
Nu-i basm în care nu dau orţii
Şi nu le cade capul greu,
Dar vreau în basm, fiindcă zâne
Alunecând din nalt de cer,
Mult preafrumoase şi senine,
Te-nvăluie-n tentant mister.
Cu dor, uşor te înfăşoară,
Şi, în lumini de feerie,
Ca-ntr-o nespusă poezie,
Te prind fin de subsuoară,
Te poartă-n lumi fermecătoare,
Cum nu eşti sigur ca-i să vezi
Nici chiar în viaţa viitoare,
Cu aurite, lungi, livezi.
De aur, merele-s şi ele,
Ştii bine că nu poţi muşca,
Nu-i importantă pentru tine
Dorinţa de-a te înfrupta.
Plutirea-n lumea aceea rară,
De basm şi de feerie,
E naştere de-a doua oară
În divină armonie.
Eu vreau în basm să-mi aflu locul
Nici scopul nu-mi e alt pe lume,
Şi spun în versu-mi cu tot focul
Că mai cred şi azi în zâne!
DUMITRU DĂNĂILĂ
Născut la 4 februarie 1942, în comuna Pietroasele, judeţul Buzău.
Absolvent al Facultăţii de ziaristică, Bucureşti,1974.
Frecventează, în perioada studenţiei, Cenaclul „Nicolae Labiş” al Uniunii Scriitorilor şi Cenaclul Revistei „Luceafărul”.
După l974 se integrează în viaţa culturală a Buzăului şi participă la evenimentele culturale importante. Ia parte frecvent şi coordonează în mai multe rânduri dezbaterile de la cunoscutul cenaclu „Viaţa Buzăului”.
Redactor la ziarele „Viaţa Buzăului”, „Muntenia”, „Informaţia Buzăului”, „În slujba patriei”(editat de Comandamentul Armatei a II-a), secretar de redacţie la ziarul „Opinia”.
Consilier la Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniul Cultural Naţional a Judeţului Buzău.
Lector de carte al volumelor „Însemnări despre literatura buzoiană actuală” de Marin Ifrim, „Paşi spre eternitate” şi „Umbre din Acropole” de Elena Radu, „Clipa de adevăr” de Georgeta Zaharia, „Ştefan Cel Mare - 5oo de ani de la trecerea în eternitate”, editat de Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniul Cultural Naţional a judeţului Buzău, „Prinse din zbor” de Ion Romanescu, „Amintiri despre apusul zeilor” de Bucur Chiriac.
A îngrijit volumele „Laureaţii Concursului Naţional de Creaţie Literară Vasile Voiculescu” ediţiile a XII-a, a XIII-a, a XIV-a, a XV-a şi a XVI-a.
OPERA
- Judeţul Buzău în 83 de reportaje (coautor), Editura Viaţa Buzăului, 1975;
- Albumul monografic al Judeţului Buzău (coautor), editat de Consiliul Judeţean Buzău, 1997, în limbile română, engleză, franceză şi germană;
- Destine la indigo, roman, Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2008;
- Iubirile de altădată, roman, Editura Alpha-MDN, Buzău, 2010;
- În căutarea paradisului, roman, Editura Alpha-MDN, Buzău, 2011;
- Robul zarului, roman, Editura Editgraph, Buzău, 2012;
- Întoarcerea, roman, Editura Edithgraph, Buzău, 2013;
- Rătăcit printre milionari, roman, Editura Editgraph, Buzău, 2014;
- Umbra în uniformă, roman, Editura Editgraph, Buzău, 2015.