Motto: „Așa cum o zi plină de evenimente aduce după sine un somn dulce, la fel o viață trăită din plin este încununată de o moarte ferice.” Leonardo da Vinci
A trecut un an de când Ioan Romeo Roșiianu a plecat dintre noi, dar parcă nici acum nu ne-am obișnuit cu absența lui. Sunt oameni care trec prin viața noastră și oameni care lasă urme adânci, ...
Biografiile oamenilor mari nu sunt „linii drepte”, trasate în laboratoare sterile de moralitate. Uneori, cele mai profunde spirite se nasc din coliziunea cu propriile prăpăstii. Valoarea unui om nu se măsoară prin absența greșelii, dar prin uriașa forță de a se ridica, de a se reinventa și de a dărui celorlalți. Poetul și ziaristul Ioan-Romeo Roșiianu ...
După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
Scriitorul maramureșean Vasile Muste s-a stins din viață la vârsta de 70 de ani. Poet și om de presă, acesta a lăsat în urmă o operă construită în peste cinci decenii de activitate literară și o contribuție importantă la viața culturală a Sighetului.
Născut la 30 ianuarie 1956, în Coruieni, localitate cunoscută astăzi sub numele de Coroieni, Vasile ...
Odată cu noua stagiune. A douăzecea la număr. Ce-a debutat cu un excelent concert al Orchestrei de Tineret Pitești. Dirijor Tibi Dragoș Oprea. Urmat de un recital, de Ziua Națională a Chinei, de alt recital cu muzică din ambele țări, susținut de violonista Diana Jipa și Marius Doniga la pian. A urmat Alex. Tomescu, violonist de top și un cvartet ...
A plecat și Mircea M. Ionescu de pe pământ...
S-a dus la Ceruri să comenteze meciuri și să scrie piese de teatru printre nori. L-am cunoscut demult și mi-a fost un bun coleg de presă. Când și când vorbeam la telefon. L-am întâlnit pe viu acum un an sau doi la Festivalul de Teatru de Studio desfășurat la „Davila" piteștean. Unde i-am văzut o excelentă ...
În societatea tradiţională, căsătoria reprezenta cel mai complex
fenomen folcloric, având interferenţă cu toate celelalte manifestări folclorice.
Unele obiceiuri nupţiale maramureşene s-au pierdut sau sunt pe cale de a se pierde sau de a se contamina cu obiceiuri preluate din alte zone ale ţării sau chiar cu tradiţii importate de peste hotare de către cei care ...
Nunta este unul dintre cele mai importante obiceiuri în comunitatea tradiţională atât pentru viitoarea familie, cât şi pentru structura de neam.
În locuinţele monocelulare, camera de locuit casa, îndeplinea toate funcţiile familiei. Astfel, pentru a evita pericolele viitoare, concepţia, naşterea, căsătoria şi moartea se realizau în acest spaţiu sacru şi intim.
Fondator al revistei „Moara lui Gelu”, scriitorului și jurnalistul Dragoș Gelu s-a născut la 22 februarie 1967, în Lucăcești, și face parte din categoria personalităților maramureșene recunoscute pentru bogata activitate pedagogică, literară și culturală. Profesor dedicat, jurnalist, poet și coordonator de proiecte editoriale, dl. Dragoș Gelu a debutat în ...
O asemenea cercetare nu poate să facă abstracţie de cele două publicaţii principale care apăreau la Bucureşti şi care erau publicaţii ale Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti, mai exact ale U.A.S.C.R.-ului: Amfiteatru (1966-1991)şi Viaţa studenţească (1956-1989). Trebuie aşadar făcută o distincţie clară între revista de universitate şi ...
Marian Ilea: Domnule Nicolae Breban, domnule Augustin Buzura,
cred că oriunde v-aţi afla, aveţi în memorie un loc drag, o amintire legată de Baia Mare.
Nicolae Breban: Eu m-am născut în acest oraş, dar foarte curând, pe când aveam eu doi ani, prin '36, tatăl meu care pe-atunci fusese funcţionar la episcopie, a fost numit preot paroh în comuna Recea, unde în '40 a ...
Culori de apǎ
am sǎ mǎ trezesc şi am sǎ scriu
un poem lung şi limpede ca aerul verii dimineața
ȋn care ai spune:
„gust toate fructele lumii e religia mea
trei ore noaptea pe biciclete pȃnǎ la Dunǎre
scotocind pom dupa pom prin curțile oamenilor
gustȃnd scuturȃnd ramurile pline
e religia mea”
şi diminețile urmǎtoare ei credeau
cǎ unghii de ȋngeri le-au sfȃşiat frunzişurile
şi nu mai stǎteau sǎ numere poamele pe ramuri
„semn bun ziceau”
atȃt de ȋncet aluneca spre fluviu
noaptea
ceata pe biciclete
„cȃnd pielea ȋți creşte pe lȃngǎ ape
devii apǎ pentru totdeauna
ape aştepți sǎ sugi la sȃnii iubitelor
unghiile lor lungi
trebuie sǎ fie fierbinți şi sculpturale ca pietrele
tolǎnite prin lunci
ca şerpii de undǎ trebuie sǎ le alunece pǎrul
ȋn vrejuri reci peste şale”
aşa ȋți duci religia mai departe
aşa ȋnveți sǎ aprinzi
lumȃnǎri ȋntre maluri
sǎ curgi lumina cǎtre pescarii de pe lumea cealaltǎ
cum stau ei ȋn lut
printre aburi lǎptoşi
şi lasǎ sǎlciile sǎ le creascǎ dintre coaste
unduios şi sigur
„e crucea unde drumurile nostre se rǎsfirau”
ca liniile unei palme
de acolo fiecare ȋşi cǎuta locul
ȋn mal
pȃnǎ cȃnd tǎlpile lor gǎseau fiecare buza apei ştiutǎ
„doi frați de zece ani ceruse fluviul”
şi ei se duseserǎ neputȃnd sǎ se despartǎ
cǎlcaserǎ cleştarul sleit de puterea adȃncǎ
şi se strȃnseserǎ tare de mȃini
ştiind deja cum mai fuseserǎ amestecați ȋnainte
ȋn pȃntecul mamei
„cȃnd gleznele lor simțiserǎ” la fel
borta profundǎ cum ȋi sorbea ca pe-o ceațǎ
acum curg cǎtre ei lumȃnǎrile
dinspre plǎjile ȋnguste cu fete ciorchini
şi buchetele de ierburi
cȃnd luna creşte
ca mirarea ȋntr-o pleoapǎ bǎtrȃnǎ
„la crucea de tinichea
unde cǎrǎrile bicicletelor se rǎsfirau”
pe linia vieții ȋn vițe subțiri
invizibile şi apropiate
ca vocile-n imnuri
„acolo a ȋnceput religia mea” repede cǎlǎtorind pe ape
ca sunetul ce vrea sǎ-ntreacǎ lumina
ca pietrele ce vor sǎ ȋntreaca pana de stȃrc
rostogolitǎ pe ostrov
„cu primul gȃnd scǎpǎrat”
ca un chibrit umed sfȃrȃind şi portocaliu
„soarele asfințea
trecuse ziua cu fructe şi destui peşti”
clopote de alamǎ bǎtutǎ de şapte ori cȃte şapte
vǎ ridicau pe biciclete
***************************************************************
Eram adolescent
şi nimeni nu mai era ca mine
ȋți aduci aminte şi tu
cum era
fugeam cǎtre pietre de carnea sidefie a peştilor
cǎtre ȋntuneric de carnea lucioasǎ a fetelor
umblam nopțile
ȋn casa alor mei se mutase tot peştele bǎlții
ȋn sat, toate elevele ȋn vacanțǎ
printre funii de usturoi, ciuşcǎ şi ceapǎ
atȃrnau broaştele şi caraşii, la uscat
oamenii obişnuiau sǎ tacǎ greu
asemeni cochiliilor pline
ținȃnd de gȃndurile lor mai mult ca de bani
nu era casǎ fǎrǎ o uşǎ ȋn tavan
pentru cǎ ȋn locul ǎla apa umbla hoțeşte
ȋn nopțile fǎrǎ lunǎ
pe ȋntuneric mǎ furişam prin mireasma teilor
ca prin marele canion
din arizona portocalie
ȋncercam pietrele sǎ vǎd ce pot rǎspunde
oricum vorbeau mai mult decȃt oamenii locului
cǎlǎtoreau mai mult, cu apele,
pǎstrau atingeri ȋn burțile lor ȋntunecate
de bivolițe
şi, poate, nu le fǎtau niciodatǎ
la malul mǎrii se rǎsfirau
ȋn cȃțiva pumni de nisip
ȋn cȃteva castele
pe care copiii le bǎteau cu palmele ȋncinse de soare
şi ȋncepeau sǎ simtǎ cum le creşte, sub piele,
ca o maree
adolescența
***************************************************************
Vara fǎrǎ
acolo am aruncat o mana de pietre şi
acolo va creşte un cireş şi
acolo va creşte un pǎr şi
mi-am luat frumusețea şi
am plecat cu ea departe de tine
şi va creşte acolo unde
pǎsǎrile mǎ privesc direct ȋn ochi
aşteptȃnd un mic semn de slǎbiciune fǎrǎ
sǎ clipeascǎ printre fructele coapte fǎrǎ
tine