Poezii de FLORIAN STANCIU

Amprente alese

Deasupra ta....

Deasupra ta mai se roteşte un cer de demult

în răsărit cu soarele enorm învâlvorat

şi ziua din neguri născându-se

cum din ale mării talazuri zeiţa

Pe maluri de ape cumpăneşti limpeziri năluciri

ţărmuri imaculate ce doar cu visul se-ngână

Cum mai străvezi deasupra-ţi cerul dintâi, întrebi,

după ce ai cutreierat imperiul pădurii

pardosit spre bârlogul lupilor cu oseminte de mioare

şi după ce ai văzut pe cărări stirpea de vulpi

trepădând şi dansând în gură cu păsări ucise

Când între tine şi lucruri aşterni privirea

cea cu tăişuri şi sclipete de oţel

tot mai te pierzi în mirare şi întrebi -

cum mai se roteşte deasupra-ţi cerul de demult

tărâm într-ale sale de nimic maculat

 

 

***

Flagrant anapoda

 

Pe-atunci când tu

          erai pândit hăituit

                   de mahării de fier

 

sfruntaţii aceia

          zdruncinau maculau

                   făgaşul bunelor noime

 

şi răul

          îl întronau

                   deasupra binelui

 

şi lucrul strâmb

          mai presus

                   de cel drept

 

crunt jinduiau

          o, dreaptă măsură

                   să-ţi curme gâtul

 

şi ţie

          slujitor binelui

                   să-ţi sfarme trupul

 

de ei dezise

          temeiul înalt

                   suişul în piscuri

 

cruciş te-aţinteau

          şi-n ropotul pietrelor

                   în hăuri te prăvăleau.

 

***

 

Avataruri

 

Vrei să fii desluşit unul

          dar în tine hălăduiesc

                   doi sau mai mulţi

Vrei să fii neapărat aci

          dar eşti şi mult dincolo

          ori pe tărâmuri abia năzărite

Vrei să fii necurmat drept

          dar te-alegi şi pieziş

                   ori de-a dreptul strâmb

Vrei să fii neprihănit alb

          dar în tine se-nvâlvo

                   rează şi alte culori

 

Pe unde te-abaţi

          cauţi dreapta măsură

          miezul din lucruri

          cumpăna fără greş

Seamă iei cum... zare cu zare

          te-mbracă în aceleaşi

          şi mereu tot alte

          luminişuri pâcle umbrişuri

Ce e deasupra

          se pierde departe

Ce e departe

          răsare pe-aproape

Şi drumul cel lin

          drumul cel mai lin

Pururi semănat e

          cu şiruri de trape hârtoape.

 

***

Montană

 

Un şirag de hoinari

săltând şi săltând pe

al muntelui greabăn. Biruite

de-a rândul... poieni tăpşane vârfuri

 

Mereu mai sus strămutate peste

umerii noştri zările depărtările

Şi mai pe-aproape fiindu-ne

arcada cerului cu străvezimi de sticlă

 

Mărmurite pe maluri de iezere

siluetele noastre sporeau alungindu-se

în oglinzile apei unde noi sprijineam

pe creştet deopotrivă nadir şi zenit

 

Adieri preschimbate-n vârtejuri

urzeau un grai prelung şopotit

ne-mbrăcau în straie de vânt

şi-nvâlvorau floarea-de-colţ

 

Nicicând pe-ale văzduhului cline

pentru noi mai viu n-au clipit

Luceafărul-de-Ziuă, Luceafărul-de-Seară

picurând linişti şi timpul hotărnicindu-l

 

***

Buletin de ştiri

 

O voce

          cutreieră văzduhul şi sporovăie de

Asia Africa Europa şi ce mai urmează -

tot flenduri pestriţe mai mari sau mai mici

ce întâi şi întâi fost-au zice-se una şi

          aceeaşi mantie

Şi cum de ani milioane băltesc pe-un albastru

          cu ondulări

de mătase şi neistovit puiază făpturi puhoaie

feluri de chipuri mai albe mai negre mai şofranii

mereu pe-ntrecute cu termitele şi nourii de lăcuste

aprinse de sete săgetate de foame nemaiaflându-şi saţiul

se vântură năboiesc vetre de naştere

          alte vetre adulmecă

şi la menite ceasuri sfârtecă inimi însângerează pietre

Nemaiaflându-şi saţiul ele între ele se răpun

iar de mărturie necurmatei zbateri

          rămân oseminte vraişte pustia.

 

 

***

 

Terra şi ai săi

 

Pe-nsingurata Planetă Albastră

          răsar pojaruri de negre pete

semenii tăi ascut săbii rânduiesc gloanţe

          şi una-două detunăn inimi de fraţi

 

pe-nsingurata rătăcitoare Planetă

          unde anume de-acum nu mai contează

negreşit în mai multe locuri deodată

          sunt ceasuri de pândă prăvăliri sfâşieri

 

fraţii asupra fraţilor năboiesc

          ştiind neştiind în sânge de-al lor se scaldă

şi de sminteală înneguraţi

          înfig între ei himerice pietre de hotar

 

asculţi mirându-te întrebându-te -

          cine rosteşte cine a mai rostit

că pe stinghera Planetă Albastră

          acea veche străveche poveste cu

Cain şi Abel s-ar fi veştejit?!

 

 

 

***

Alergai desculţ...

 

Alergai desculţ şi-n uitare de sine

înaripat la subsuori de pâlpâit de aripi

săltând şi săltând pluteai într-un soi de vântoasă

poteci şi drumuri pe tălpile tale se iscăleau

în vreme ce tu le vroiai împletite în trei în patru

straşnic legate într-un brici preschimbate

şi din el plesnind tare mai tare

să auzi văile huind hohotind i-hu i-ha

să înnozi apoi o piatră în vârful biciului

s-o zvârli în sus şi departe din toate puterile

să aţinteşti a cerului boltă de sticlă şi

una-două ţăndărită s-o asculţi zuruind

într-o asurzitoare nemaisfârşită grindină de cioburi

 

Târziu de plimbi pe-aceleaşi locuri

          nu te plimbi singur

prin zvon de frunzişuri ţi se năzar paşi alergând

întrezăreşti siluete două ce-şi stau faţă-n faţă

Tu unul înmărmurit în două trupuri

ci cum să-ţi spui ţie însuţi celui de mai ieri -

noi doi suntem aievea unul, copile

Acela te-ar aţinti pieziş mirat foarte şi pe dată

          s-ar înstrăina fluierând

să se-asculte pe sine curgând în ecouri

          departe pe văi i-hu i-ha

Acum în zarea genelor se zbat vălurind

          înalte perdele de lumină, de umbră.

 

***

Jocul de-a facerea

Piscul acela crescut în şoldul dealului,

          înalt deasupra râpii,

un ţipăt de piatră stăpânind preajma şi atât de ascuţit

că în vârfu' lui se-odihneau o clipă doar păsări şi aştri

Noi amândoi copiii ne-abăteam uneori într-acolo

de cei de seama noastră tiptil răzleţindu-ne

şi desluşeam în răstimpuri bufnet surd de sapă şi

chicotit de femei ce veneau din sat să scobească

pământul, căutând humă pentru ţesturi

O dată tu ai luat un bulz de lut

şi ai început să-l frămânţi între degete

Uite ziceai ăsta e capul ăsta e gâtul uite şi trunchiul

cu umeri piept şi ce se mai cuvine Iată mâinile

şi picioarele - câteva beţigaşe leagă părţile între ele

şi pe dată trupul e încheiat

Ăsta e bărbatul ziceai acuşi-acuşi e gata şi soaţa lui

Aşa e facerea ziceai aceea cu bărbatul şi femeia

Pfiu! ai suflat apoi uite să le dăm şi-un vânticel

          de viaţă

şi ai aşezat în palmă omuleţii răsturnându-i uşor

Hai să facem şi noi îngânai, întocmai ca ei

          să ne lăsăm devale

Şi ne-am îmbrăţişat dându-ne de-a rostogolul

răsucindu-ne şi tu zbătându-mi-te în braţe zvârlugă

Tresăltai scânciai şi deodată îmi lunecaşi

          de-o parte spunând

of! ia mai lasă-mă ce mă tot strângi atâta

Hai mai bine să vedem pe unde-or fi omuleţii!

 

***

 

Aşteptând lovitura de la unsprezece metri

 

Ai vrea să-ţi alungeşti trupul

          într-un salt de felină

          gata-gata să-şi înhaţe prada

 

Aş vrea să-mi crească-n picioare

          detunătura ţevii de tun

          gata-gata să-şi ochească ţinta

 

(Rolurile noastre sunt şi interschimbabile)

 

Faţă-n faţă ne scrutăm vulpeşte

          şi ştim noi bine

          că cel păcălit

          va fi şi cel învins

 

Ni se-aprind şi îngheaţă în sânge fiori

          şi inimile ne descresc în piept

          două bile de fier reci-reci

 

De jur-împrejur asmuţită mulţimea

          curând va să zbucnească-n urale

          sau se va prăbuşi-n sine

          mugind dezamăgită

 

Unul dintre noi îşi va rosti bucuria

          cu braţele ridicate

          căutând să se prindă

          de toartele cerului

 

Pe când celălalt o să-şi îngroape chipul în palme

          năbuşit de tristeţe

          la picioarele învingătorului

 

Şi toate astea fără vrerea mea

Şi toate astea fără voia ta

Întreaga pricină e la un altul

          la cel ce-al treilea

          ce pe-amândoi ne-nfăşoară

          într-un clipit sardonic.