Poezii de Georgeta Suta

BALADA FRUNZELOR

Octombrie este o balada
De frunze moarte ce se așează pe pământ ,
Atingeri muzicale ce cânta-n portativ,
Melancolie-n note și în gând ...
De jale-și cânta frunzele balada
Pe portativul terrei când se așează ,
Din fiecare frunză care cade

Vibrează o durere și un strigăt fără vlagă .
Își plânge frumusețea din zilele cu soare
Când verdele-i era atât de crud ,
Mirosul ei - o binecuvântare în zile cu răcoare
Acum.... , doar frunza veștedă ce se așează pe pământ .
Covorul lor....de frunze moarte
Pe care noi pășim indiferenți ,
E o baladă-n jale plânsă-n șoapte
Pe portativul terrei și acestei vieți .

CUVINTE ÎNCRUCIȘATE

Tu vrei sa dezlegăm un rebus împreună ,
Deși suntem departe peste patru țari ,
Clipele-n doi trăite pe soare sau furtună
Nu ne-au răspuns la zeci de întrebări .
Acum necunoscutele le-ai pus ,
Într-un careu pictat în alb și negru ,
Cuvintelor încrucișate vrei răspuns ,
Cât mai curat și mai integru.
Orizontala-i plină de-ntrebări ,
Ești tu în zeci de ipostaze ,
Ești pictor , ești poet și iarăși faci schimbări ,
Apari și scriitor în multe faze .
Pe verticală-ar trebui sa fie mai ușor ,
Sunt liniile ce te urcă către vise ,
Știam mereu ca ești un visător ,
Iubeai mereu cuvintele de suflet scrise .
Mai am puțin și-am să-l dezleg ,
Deși tu nu ai vrut sa mă ajuți ,
Necunoscutele încep să le-nteleg ,
Sperând să nu rămânem doi...,,necunoscuți " .

DESCÂNT DE IUBIRE

Caut prin cuvinte putere ,
Unite-ntr-un strigăt din suflet plin de durere ,
Le caut forța-ntr-un cântec descânt ...
Să mă curețe de ...tine cât mai adânc !
Să-mi descânte durere și lacrimi ,
Iubirea născută dintr-un cuib de patimi ,
Să-mi spele minte , inima și creier ,
Să-mi lase cărări goale pe care să cutreier...
Sa-mi lase sufletul gol sa nu mai dau de tine ,
Poate asa voi găsi puțină liniște să mă aline !
Cuvinte calde , cuvinte reci ...descânt de iubire ,
În zile și nopți rostit de un suflet lipsit de zvâcnire
Spălat cu lacrimi în ani și zile prea seci ,
Descânt de iubire.....rămas bun , te las să pleci !

DIN DORURI ...

Din doruri de mi-aș face salba ,
Mi-ar fi podoabă sufletului meu ,
În care împletisem seară de seară
Priviri pierdute în apus
Prin amintiri ce începeau să doară ,
Un suflet de iubirea ta răpus !

În salba-aș așeza în fiecare seara-un dor
De chipul tău ce îl păstrez în vise ,
Și o chemare abia șoptită
Din nopțile fără de somn ....,
În care mă încântă-n amintire ...vocea ta ....
O caldă mângâiere pe care o ador !

La gât cu drag eu mi-aș purta ,
Podoaba mea plină de doruri ,
Și-aș împleti cate o stea
Furată cerului din fiecare noapte
În care dorul mi te caută
Și te striga cu calde șoapte !

Din doruri de mi-aș face salbă
Mi-ar fi podoaba plină de iubire
Cu care sufletul mi-aș alina
În nopțile de vise pline ,
Când pași de dor mă-ndreaptă către tine....!

GÂNDURI

Gânduri ....,
Presărate printre rânduri ,
Scrise printre picurii de ploaie ,
Sau de lacrimi șiroind peste o foaie ?
Albă foaie ...,
Ruptă din jurnal ,
Dintr-o zi cu suflu infernal ,
Ziua-n care trebuia să fii din nou al meu,
După furtuni coborând pe-un arc de curcubeu.
Udă ..
Îmbibată-n lacrimi ...,
Cuvinte înecate printre pătimi ,
Alb pictat peste negrul vorbelor nespuse ,
Evantai al viselor distruse .
Gânduri ....
Doamne câte-ncap într-o foaie ,
Ce se spală de cuvinte între picurii de ploaie ,
Sau prin lacrimile ce nu-și găseau...rândul ,
Nu te-au găsit nici pe tine și a rămas doar......gândul !

MA ÎNTREB ...

Au fost momente când te credeam actor ,
Pe scena vieții ....tu jucai prea bine ,
Erai atât de diferit , în funcție de rol...
În funcție de oamenii de lângă tine .

Am fost o simplă spectatoare ,
În vânzoleala fanelor din jur .
Nici nu știu cum am ajuns acolo oare ?
Și mă-ntrebam de ești actor sau trubadur ?

Aveai atâtea măsti ,,ascunse-n " tine ,
Și roluri chiar și zece într-o zi ,
O enigma era ....piesa pentru mine ,
Și întrebarea - azi ce mască o sa fii ?

Acum când mă gândesc în urmă ,
Cred că erai un scenarist perfect ...
Un acrobat care dansai pe sârmă ,
Și te-ntrebai mereu de e corect ?

În graba intr-o zi tu ai uitat ,
De masca ,și de rol , chiar și de scena ...
Și am văzut un om cu sufletul curat ,
Satul de haos și de o viată ternă.

Surprins ai fost și tu să vezi că nu ai mască ,
Și-ai descoperit cât de frumos poți fii ,
Sufletul tău a început sa se renască ,
Trezindu-se mai bun în fiecare zi....

Mă-ntreb acum ce ești cu-adevărat ?
O mască , un actor , un scenarist ?
Sau ai rămas omul ce-atunci s-a arătat ,
Omul bun ce vrea să uite tot ce era trist ?

MACUL

Am răsărit micuță și stingheră ,
Într-un lan de grâu din atmosfera ,
Eram o firava tulpină printre spice ,
Ce mă-nălțam în tril de pitulice ...

Urcând spre soare zi de zi ,
Am început a înfrunzi ,
Mi-am pus veșmânt de floare roșie ca focul ,
Un mac ce-și caută mereu cu gingășie locul ...

Pe când credeam că-s fericită ,
Cu soarele mereu în poala mea ,
A început să bată vântul printre spice ,
Ploua ..., nici soarele nu mai avea putere să mă ridice .

Bătea un vânt prin spicele de grâu ,
Și mă tăiau ...., nu mai puteam să le țin frâu ,
Răni adânci săpau pe draga mea tulpină ,
Mă-ntrebam cerului cu ce sunt de vină ?

Doream doar să trăiesc frumos ,
Din soare să-mi încarc un chip luminos ,
Doream o horă să jucăm în spice ,
Chiar dacă mă tăiau în tril de pitulice .

Mi-au rupt și vise și speranțe ,
Cu frunzele tăioase mi-au furat petale ,
Dar mai am puterea să cred în soare ,
Și-n oameni buni veniți să mângâie acolo unde doare !

NOAPTE ADÂNC ALBASTRĂ

În noaptea ce s-așterne peste mine,
Pierdută printre așternuturi fine ,
Îmi caut somnul printre stelele ivite la fereastră ,
Minune de lumini în noapte-adânc albastră ....

Iar printre stele , zâmbitoare luna plină ,
Pare-o regină într-o rochie cu crinolină ,
Veghează stelele din noapte-adânc albastră ,
Stăpână peste nori precum o pasare măiastră !

Privesc spre ea cu dor și plină de-amintiri ,
La clipele frumoase în care n-aveam aer să respir ,
Le retrăiesc în fiecare noapte printre stele ,
Și ne iubim intens fără să punem iubirea-n ghilimele ....

Dar din păcate dimineața luna mea dispare ,
Furată e de stele și-ascunsă printre nori de soare ,
Și mă trezesc prin așternuturile fine
La fel de singură și-n brate fără ....tine !